Soarele blând din ultima zi de mai 2009 te îmbia să stai afară. Lungul nostru drum de întoarcere începea dimineața devreme şi trebuia să dureze multe ore. Dar nu era grabă. Ajungem în frumosul şi cochetul oraş Sebeş, cunoscut în ultima vreme ca o zonă de coşmar pentru şoferi. Noi avem noroc, e o zi de duminică şi oraşul e cam pustiu.

- Hai să oprim aici!

O luăm la pas uşor, cu răbdare prin centru oraşului. Parcul este încântător, mobilierul stradal e bine întreţinut, aleile sunt curate, florile îngrijite. Totul pare abia scos din cutie. Zona centrală este dominată de biserică evanghelică, o construcţie masivă, frumoasă, impunătoare. Suntem chiar în ziua Rusaliilor catolice aşadar biserica e deschisă aşteptându-şi enoriaşii. E încă foarte dimineaţă şi la biserică sunt doar cei ce o îngrijesc.


Pătrundem încântaţi în lăcaşul din piatră. Interiorul este impresionant. Senzaţia de masivitate şi trăinicie este dată de grosimea coloanelor şi de altarul poliptic impecabil executat.

Puţină istorie( sursă: tabloul informativ de la intrare şi site-ul primariasebes.ro )
Amplasată în centrul oraşului, biserica este cel mai impozant monument din Sebeş. A avut cinci faze de construcţie, care se întind pe durată mai multor secole. Iniţial, odată cu aşezarea saşilor în zonă, respectiv la mijlocul secolului al XII-lea, s-a ridicat o bazilică romanică. Cea mai veche parte a monumentului se păstrează în jumătatea de apus a actualei biserici. Cercetările arheologice au demonstrat că la un moment dat construcţia acestei bazilici a fost întreruptă datorită unui incendiu. Cercetînd cauzele care au provocat incendiul, s-a ajuns la concluzia că prima fază a construcţiei a început înainte de anul 1241.


Încă din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, dar mai ales în cursul secolului următor, biserica din Sebeş a suferit unele schimbări notabile, şi aceasta ca urmare a puternicei influențe pe care o exercita arhitectura cisterciană în a doua jumătate a secolului al XIII-lea în sudul Transilvaniei, influență care se va generaliza pe întreg teritoriul Transilvaniei.

Schimbările survenite acum la edificiul de cult catolic din localitate demonstrează că între secolele XIII-XIV potenţialul economic al Sebeșului se afla în continuă creştere, iar mărimea bisericii gotice nou construite, elementele decorative, execuţia lucrărilor, exprima gustul elegant, pretenţiile şi posibilităţile locuitorilor acestei urbe. În a doua jumătate a secolului al XIV-lea începe o altă construcţie, de astă dată în stil gotic.


Înălţimea corului este de 23 m, a stâlpilor din interiorul lui de 11 m. Pe stâlpii de formă octogonală se sprijină nervurile cheilor de boltă gotice, decorate cu sculpturi vegetale sau personaje mitologice ori biblice. Unele din aceste personaje au deasupra baldachine cizelate în piatră.

Cercetările arheologice au dovedit faptul că în prima jumătate a secolului al XV-lea biserica a fost înconjurată de un zid destul de înalt, înzestrat cu o serie de metereze. Se pare că în 1523, în urma unui cutremur, unul din stâlpii de lângă altar s-a prăbuşit, ceea ce a dus la refacerea lui şi totodată la o înălţare faţă de nivelul iniţial al bisericii. În această perioadă a fost realizat şi cel mai mare altar din Transilvania cu o înălţime de aproximativ 13 metri şi cu o lăţime de aproape 6 metri.


Secolele XVIII şi XIX ar putea fi socotite ca a-V-a fază de evoluţie a monumentului când primeşte la sud două pridvoare şi o altă sacristie. Toate acestea au fost înlăturate însă cu prilejul restaurării.
Biserica a avut parte de însemnate lucrări de restaurare între anii 1960 şi 1964.

În curtea bisericii evanghelice se află o capelă funerară cu cinci ferestre şi zidărie de piatră, marcată de opt contraforturi. Capela este cunoscută sub numele de Capela Sfântului Iacob, menţionată în două documente, unul în anul 1382 şi altul în anul 1426.


Cum ajung la Sebeș?
E destul de simplu, Sebeșul e un însemnat nod rutier. Cu maşina se poate ajunge venind de la Sibiu, Deva sau Alba Iulia. De asemenea se poate ajunge şi cu trenul.