Cetatea de la Slimnic
Data publicării: 09 oct 2009
Mergând pe drumul sinuos de la Mediaş la Sibiu, drum ce trece prin codri întinşi, în razele dimineţii se văd pe platoul unui deal zidurile unei vechi cetăţi. E o dimineaţă rece din decembrie şi simpla vedere ne înviorează. Urcăm dealul cetăţii însă din păcate nu e nimeni care să ne deschidă. Aşa că ne mulţumim doar să dăm roata zidurilor şi să stăm pe iarba pentru a admira priveliştea.
La a doua vizită am avut noroc: bătrânul custode al cetăţii este la datorie şi ne lasă înăuntru, de data asta la ora asfinţitului. Ce găsim înăuntru: o viță de vie în care atârna struguri mari, aromaţi, îmbietori; nenumărate coloane şi arcade; turnuri aflate în stare avansată de degradare şi o iapă de toată mândreţea care paște liniştită printre ruine.
Bătrânul ne îndeamnă să urcăm în turnul cu clopote. E singurul turn aflat în stare ceva mai bună. Scările de lemn sunt de asemenea de nădejde şi permit urcarea a două nivele. De sus e priveliştea de poveste cu un soare mare şi roşu ce se dă cu greu dus după dealuri şi care luminează frumos satul din vale.
În cealaltă parte urmează să răsară o lună mare plină, numai bună de fotografiat.
Puţină istorie( sursă: panoul informativ de la intrare )
Cetatea ţărănească de la Slimnic face parte din categoria cetăţilor de refugiu, care au precedat, ca formă de protejare a comunităţii, fortificarea bisericilor. Este aşezată pe platoul unui deal, la sud-est de localitate, silueta sa impresionantă devenind un simbol al acesteia. Cetatea exista în prima jumătate a secolului al XIV-lea când pe latura nordică a fost construită o capelă catolică la parterul actualului turn al clopotelor.
Cetatea de la Slimnic este aşezată la marginea fostului scaun al Sibiului, înainte de dealurile care-l despărţeau de scaunul Mediașului. Odinioară, în preajma ei se afla un codru întins, intrat în tradiţia populară ca loc de adăpost al haiducilor.
Cetatea a fost ridicată în întregime din cărămidă, zidurile exterioare fiind sprijinite de contraforţi în trepte. În a doua jumătate a aceluiaşi secol în curtea cetăţii a început construcţia unei biserici cu trei nave care însă nu a fost terminată niciodată şi care împărţea încântă în două părţi inegale. S-au păstrat doar pereţii laterali, stâlpii şi arcadele. Bolţile bisericii nu au fost finalizate.
În secolul XV cetatea a fost extinsă cuprinzând tot platoul dealului, deasupra capelei fiind construit turnul clopotniţă şi o încăpere pentru preot. Cetatea a fost lărgită, incinta înălţată şi fortificată cu metereze şi găuri de păcură. În faţa turnului sudic a fost construită o mică incintă, Curtea Fântânilor.
Ca urmare a distrugerilor din secolul XVI şi XVIII în 1717 au început lucrări de reconstrucţie a cetăţii însă acestea au fost abandonate după doar doi ani din cauza epidemiei de ciumă.
În secolul al XVIII-lea cetatea era părăsită şi părăginită şi apoi folosită ca sursa de materii prime pentru alte construcţii ale comunităţii. În anul 1855 o parte a zidului bisericii neterminate din incintă se prăbuşeşte în interiorul cetăţii iar materialul este utilizat pentru construcţia zidului protector al noului cimitir. În 1870 s-a prăbuşit turnuleţul de sud-est între curtea interioară şi cea exterioară a cetăţii; a urmat apoi prăbuşirea unei părţi a zidului de împrejmuire al Vorburgului, de asemenea în partea de sud-est.
În timpul Primului Război Mondial cetatea este văduvită de un foarte preţios clopot, transformat în muniţie. Ultimele reparaţii ale turnurilor şi zidurilor cetăţii s-au efectuat în anul 1959 cu fonduri ale statului român.
Turnurile
Cetatea de la Slimnic are o formă alungită, adaptată terenului. Zidurile înalte, consolidate cu contraforturi sunt prevăzute cu guri de tragere şi drum de apărare pe arcade de zidărie. În colţul nord-vestic se afla un turn decroşat iar în nor e turnul clopotniţă prevăzut cu 3 niveluri. Spre est se afla turnul cu poartă fortificat cu herse şi guri de aruncare, iar în sud un turn cu pasaj fortificat spre Curtea Fântânilor.
Cetatea de la Slimnic este cunoscută şi sub de numirea de Cetatea Stolzenburg.
Cum ajung la Slimnic:
Slimnicul se afla pe drumul ce leagă Sibiul de Mediaş, la 15km de Sibiu.
Galeriile de imagini pot fi consultate aici:
Slimnic-01-12-2008
Slimnic%20-03-10-2009
La a doua vizită am avut noroc: bătrânul custode al cetăţii este la datorie şi ne lasă înăuntru, de data asta la ora asfinţitului. Ce găsim înăuntru: o viță de vie în care atârna struguri mari, aromaţi, îmbietori; nenumărate coloane şi arcade; turnuri aflate în stare avansată de degradare şi o iapă de toată mândreţea care paște liniştită printre ruine.
Bătrânul ne îndeamnă să urcăm în turnul cu clopote. E singurul turn aflat în stare ceva mai bună. Scările de lemn sunt de asemenea de nădejde şi permit urcarea a două nivele. De sus e priveliştea de poveste cu un soare mare şi roşu ce se dă cu greu dus după dealuri şi care luminează frumos satul din vale.
În cealaltă parte urmează să răsară o lună mare plină, numai bună de fotografiat.
Puţină istorie( sursă: panoul informativ de la intrare )
Cetatea ţărănească de la Slimnic face parte din categoria cetăţilor de refugiu, care au precedat, ca formă de protejare a comunităţii, fortificarea bisericilor. Este aşezată pe platoul unui deal, la sud-est de localitate, silueta sa impresionantă devenind un simbol al acesteia. Cetatea exista în prima jumătate a secolului al XIV-lea când pe latura nordică a fost construită o capelă catolică la parterul actualului turn al clopotelor.
Cetatea de la Slimnic este aşezată la marginea fostului scaun al Sibiului, înainte de dealurile care-l despărţeau de scaunul Mediașului. Odinioară, în preajma ei se afla un codru întins, intrat în tradiţia populară ca loc de adăpost al haiducilor.
Cetatea a fost ridicată în întregime din cărămidă, zidurile exterioare fiind sprijinite de contraforţi în trepte. În a doua jumătate a aceluiaşi secol în curtea cetăţii a început construcţia unei biserici cu trei nave care însă nu a fost terminată niciodată şi care împărţea încântă în două părţi inegale. S-au păstrat doar pereţii laterali, stâlpii şi arcadele. Bolţile bisericii nu au fost finalizate.
În secolul XV cetatea a fost extinsă cuprinzând tot platoul dealului, deasupra capelei fiind construit turnul clopotniţă şi o încăpere pentru preot. Cetatea a fost lărgită, incinta înălţată şi fortificată cu metereze şi găuri de păcură. În faţa turnului sudic a fost construită o mică incintă, Curtea Fântânilor.
Ca urmare a distrugerilor din secolul XVI şi XVIII în 1717 au început lucrări de reconstrucţie a cetăţii însă acestea au fost abandonate după doar doi ani din cauza epidemiei de ciumă.
În secolul al XVIII-lea cetatea era părăsită şi părăginită şi apoi folosită ca sursa de materii prime pentru alte construcţii ale comunităţii. În anul 1855 o parte a zidului bisericii neterminate din incintă se prăbuşeşte în interiorul cetăţii iar materialul este utilizat pentru construcţia zidului protector al noului cimitir. În 1870 s-a prăbuşit turnuleţul de sud-est între curtea interioară şi cea exterioară a cetăţii; a urmat apoi prăbuşirea unei părţi a zidului de împrejmuire al Vorburgului, de asemenea în partea de sud-est.
În timpul Primului Război Mondial cetatea este văduvită de un foarte preţios clopot, transformat în muniţie. Ultimele reparaţii ale turnurilor şi zidurilor cetăţii s-au efectuat în anul 1959 cu fonduri ale statului român.
Turnurile
Cetatea de la Slimnic are o formă alungită, adaptată terenului. Zidurile înalte, consolidate cu contraforturi sunt prevăzute cu guri de tragere şi drum de apărare pe arcade de zidărie. În colţul nord-vestic se afla un turn decroşat iar în nor e turnul clopotniţă prevăzut cu 3 niveluri. Spre est se afla turnul cu poartă fortificat cu herse şi guri de aruncare, iar în sud un turn cu pasaj fortificat spre Curtea Fântânilor.
Cetatea de la Slimnic este cunoscută şi sub de numirea de Cetatea Stolzenburg.
Cum ajung la Slimnic:
Slimnicul se afla pe drumul ce leagă Sibiul de Mediaş, la 15km de Sibiu.
Galeriile de imagini pot fi consultate aici:
Slimnic-01-12-2008
Slimnic%20-03-10-2009
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole