După tură prin crovurile Munţilor Mehedinţi aşteptam cu interes facem o vizită şi în vecini, în Munţii Cernei. Din păcate plecarea a fost amânată de o repriză sănătoasă de ploaie. Am intrat în traseu destul de târziu ( în jurul orei 10 ) şi asta avea să ne coste în final. Diferenţa de nivel e destul de mare, pleci cam de la 280m, iar vârful Arjana, ţinta noastră de azi, are 1511.

Trupa noastră are şapte oameni:
Galaţi: Gigi, Costel, Marin
Braşov: Ioana, Ramona, Sorin, Bogdan

Lăsăm maşina la Motelul Dumbrava aflat la 16 km de Băile Herculane spre Baia de Aramă. Mai mergem pe jos cam un kilometru, în amonte, şi găsim intrarea în traseu. Traversăm Cerna pe un pod de lemn căruia încep să îi dispară balustradele. E unul din puţinele locuri de legătură între Valea Cernei şi satele suspendate din Munţii Cernei.


Imediat după pod este un izvor, aşa că alimentăm. Astăzi vom urma o potecă marcată cu punct galben. Vremea nu e grozavă, e închis şi picură. Parcă nu am nici un chef de urcat şi merg fără entuziasm, fără nerv şi fără să forţez în vreun fel.

Ne angajăm într-o urcare susţinută prin pădure care avea să ne scoată pe un plai de unde panta se domoleşte. Constatăm că am câştigat altitudine destul de repede dar şi cu multă transpiraţie. Pulsul îşi mai revine, respiraţia nu mai e atât de accentuată. Pe partea opusă admirăm spectaculoasele Chei ale Țesnei dar şi multitudinea ce pereţi verticali ai Munţilor Mehedinţi.


La un moment dat întâlnim o poartă. O deschidem şi trecem pe lângă câteva căsuţe. Oprim câteva minute la un izvor amenajat cu tot ce trebuie, inclusiv masă şi băncuță, numai bun pentru cei ce urca muntele ostenindu-se. Ne spălăm pe faţă şi bem apă. Urcăm constant şi uşor până la bisericuţa din Dobraia. E primul contact vizual cu Arjana. Facem o pauză de masă.


Din acest loc nu mai continuăm pe marcaj, care duce la Arjana prin spate, pe Cracul Corbului, ci mergem pe un drum forestier care urmează o curbă de nivel care ne va scoate undeva sub vârful Biliana. Oamenii sunt ieşiţi la fân. Vorbim cu o tanti care ne spune că a rămas singură, cei cinci copii au coborât de pe munte în căutarea unei vieţi mai uşoare. La mica bisericuţă din Dobraia se slujeşte doar de câteva ori pe an. Timpul şi obiceiurile acestor locuri au un cu totul alt ritm, cu  totul altă curgere. Satele acestea izolate nu au nici măcar cimitir, iar cel ce trece în lumea drepţilor este transportat până în satul Bogaltin pe cealaltă parte a muntelui.


În stânga vârful Biliana( 1361m ), în dreapta vârful Arjana ( 1511m ). Oare cine a dat acestor vârfuri nume de fată?

Drumul este plăcut, destul de variat ca peisaj, cu urcări şi coborâri şi ne poartă prin poieni cu flori. Unele dintre ele sunt cosite dar au un aspect ciudat datorat faptului că oamenii au folosit motocoasa. Văzute de departe poienile arată ca şi cum ar fi fost cosite cum model, aşa cum se întâmplă pe stadioanele de fotbal. La un moment dat trecem printr-o zonă mlăştinoasă în care drumul a fost croit printre nişte trestii. Mai rar vezi aşa ceva pe munte.

Drumul ne scoate pe un plai plin cu iarbă, flori, scaieţi şi toate cele. Locul poartă numele Poiana Lungă şi continuă cu un picior de munte ce ne va duce pe Biliana. De aici trebuie să începem urcuşul pe Biliana. Unii din noi se mai echipează cu pantaloni lungi ca e mai sănătos să îi ai pe iarba mare şi în plus e un factor de protecţie suplimentar în cazul întâlnirii cu vreun şarpe. Eu staau şi lenevesc şi mă uit la colegii de tură care se tot îndepărtează. Grupul a luat ceva avans aşa că e cazul să îmi dau două palme, să îmi revin din apatie şi să încep să urc la modul serios.


Pe drum găsim zmeură( a picat la fix! ) dar şi un vechi marcaj bandă roşie pe care îl urmăm în urcare. Părăsim ierburile înalte şi trecem la porţiunea de grohotiş. Între timp s-a înseninat iar când bate soarele e de rău. Dăm de o potecă firavă ce se strecoară printre gresii dar care se pierde de câteva ori în iarbă.

Grupul face câteva popasuri, dar eu n-am stare. M-am pornit de jos, de la plai, şi trebuie să o ţin tot aşa căci mă simt plin de energie. Mă trezesc că ajung pe vârful Biliana( 1361m ) singur. Vârful e marcat de un băţ scurt înconjurat de o grămadă de pietre. După câteva minute apar Marin şi Gigi, apoi vine şi restul trupei. Suntem lihniţi de foame aşa că ne punem să ne ospătăm fiecare cu ce avem.

După ce am pus burta la cale e cazul să ne ocupăm şi de partea artistică a excursiei. Urmează o lungă şedinţă foto în care cuvntul de ordine e entuziasmul. Costel e în mare formă şi ţopăie ca un copil. Îmi doresc să fac şi eu asta la 69 de ani după multe ore de urcuş. La 31 mi-a ieşit.


Modelele mele sunt foarte cooperante. Iubesc camera foto iar camera foto îi iubeşte pe ei.


Gigi le spune fotografii regizate. Dezechilibrarea lui Marin însă nu a fost regizată => fotografia nu a fost regizată q.e.d.

Poza de virf pe Biliana. De la stinga la dreapta: Gigi, Bogdan, Costel, Ioana, Marin, Sorin si Ramona.

Din păcate oră târzie de plecare îşi spune cuvântul aici. Renunţăm să mai urcăm pe Arjana fiindcă iarăşi riscăm să ne prindă noaptea pe traseu şi în plus vârful pare greu accesibil de pe partea asta. Ne mulţumim să mergem până sub vârf, într-o șa ce separă Arjana de Biliana pentru o şedinţă foto prelungită.


Traseul de întoarcere este identic cu cel pe care am urcat. Ne-am fi dorit să coborâm pe Cracul Corbului, dar cine ştie, poate vom reuşi să facem circuitul altă dată. Avantajul este că pe coborâre poteca e mai clară şi mai uşor de urmat, cel puţin până la porţiunea de grohotiş.

Pe drumul de întoarcere dăm de un pui de viperă mort aflat chiar pe drum, pedepsit probabil de vreunul din sătenii aflaţi la fân. Ne mai oprim odată la bisericuţa din Dobraia, unde vedeta este simpatica pălărie a domnului Marin Baltă, cu care facem toţi poze. Dar tot pe original stă cel mai bine.


Ieşim din traseul aproape de ora 20 şi parcurgem alene kilometrul până la motelul Dumbrava. A fost o zi reuşită, eu apreciez că ne-am mişcat bine, chiar dacă planul de acasă nu s-a potrivit cu cel de pe munte. Mi-ar place să revin pentru a face odată şi traseul de creastă al Munţilor Cernei, fiindcă Arjana şi Biliana sunt doar începutul unei lungi pleiade de vârfuri înalte.