Trascău - august 2006
Data publicării: 05 oct 2006
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Ziua 1
Plecăm din Săcele la 7 dimineața. Ne aşteaptă un drum lung, până la Turda, unde vrem să intrăm în Salină. Ajungem acolo pe ploaie. Intrăm. Ne fulgeră un val de frig. Intrarea se face printr-un tunel luuung dar bine iluminat. Vizităm galeria cu ecouri şi instalaţia de extracţie. Coborâm pe scări de lemn şi ne trezim pe tavanul sălii mari aflat undeva la 40m înălţime. Suntem impresionaţi de mina Maria Tereza, o exploatare în formă de clopot având diametrul mare de 70m. Foarte frumos...
Ziua 2
Plecăm dimineața din Cluj. E o zi superbă. Ajungem repede în Cheile Turzii.
Suntem puţin dezamăgiţi să vedem cabana părăsită. Dar asta e. Ne echipăm şi intrăm în Chei.
Apa e murdară, după ploaia de ieri. Admirăm peisajele şi intrăm în cele două peşteri.
După vreo oră ajungem în capătul cheilor şi urcăm pe culmea din dreapta. De aici avem o altă perspectivă, mai largă. Îi admiram pe parapantiști.
Coborâm şi tragem la unul din chioşcuri ca să bem o bere rece şi bună. Seara mergem cu Gabi la o partidă de căţărare. Pe drum ne întâlnim cu salvamontistul de serviciu care ne însoţeşte şi el. Am ocazia să văd cam care este tehnica de căţărare, cum se pun carabinierele, coarda. Noaptea o petrecem la un pahar de vorbă sub un cer prin cu stele.
Ziua 3
Dimineața părăsim Cheile Turzii în drum spre satul Sălciua. Admirăm Valea Ariesului şi linia de cale ferată îngustă ce o străbate. Ne oprim la un pod de cale ferată.
Găsim un indicator spre Mănăstirea Poşaga. Mergem cale de vreo 4km. Intrăm în nişte chei superbe,extrem de spectaculoase. Facem poze cât cuprinde. Mănăstirea este îmbrăcată în lemn, foarte frumos lucrat.
Părăsim cheile şi mergem spre Sălciua. Ajungem şi cotim spre Huda lui Papara, drum forestier care duce până aproape de Mănăstirea de Sub Piatră. Mergem la peşteră. Traversăm râul pe o punte suspendată. Ajungem la nişte trepte şi poduri de lemn ce par a fi nou construite. Podul se întrerupe brusc la intrarea în portalul imens înalt de 70m. Cipri şi Gabi o iau prin apă.
Ajung doar până la cascada evantai. De acolo nu se mai poate înainta fără echipament. Facem o sumedenie de poze şi aici. Coborâm să găsim loc de cort. Un localnic ne oferă locul său. Aflat pe cealaltă parte a râului. Trecem râul pe pietre şi campaă. Spre seară mergem la mănăstire. Peisajul este extraordinar. Flori de toate felurile şi de toate culorile. Măicuţele sunt adevărate experte în îngrijirea lor. Ne interesăm de traseul ce urma să îl facem a doua zi, respectiv Dolina Vînătara şi platoul Bedeleu. Din păcate cei de acolo nu ne dau informaţii prea bune. Marcajele sunt rare şi ele. Lipsesc însă plăcuţele indicatoare aşa că nu se ştie unde ajungi.
Ziua a 4-a
Dimineaţa ne aduce veşti proaste...Plouă!
Aşa că stăm în cort şi ne distrăm cum putem. Ploaia se opreşte la un moment dat. Strîngem corturile, facem bagajele. Apoi urcăm. Ajunşi pe platoul de deasupra mănăstirii ne oprim la crucea pe care o credeam stâlp indicator. Zărim Dolina Vînătara şi mergem spre ea la plezneală pentru că nu găsim marcaj. Ultima parte a drumului este foarte alunecoasă, bocancii noştri fac faţă cu greu. La final, surpriză!!! Deasupra dolinei un balcon nou-nouţ din lemn de unde putem admira pereţii stâncoşi şi intrarea apelor în Huda lui Papară. Coborâm lângă apa ce curge vijelios pe jgeaburi repezi
Urcăm apoi spre culme. Colegii mei văd o potecă clară şi presupun că aceasta ne va duce pe platoul Bedeleu. Mergem însă pe un drum nemarcat care ne duce la nişte case părăsite. Apoi dăm de nişte case ce par locuite că vedem pui şi câini. Nu ne răspunde nimeni însă...
Ne continuăm drumul şi în sfârşit dăm de doia bătrâni, unul din ei nevăzător. Ne spun că drumul duce la Rîmeți.Aşa că facem cale întoarsă. Pe drum ne prinde o ploaie zdravănă care ne udă până la piele. Ne schimbăm şi ne urcăm în maşină cu destinaţia Colţii Trăscăului. Ajungem seara la Remetea şi campăm. Facem o incursiune în sat să bem o bere. Surpriza e mare. Remetea e un sat unguresc cei ce vorbesc româneşte sunt puţini.
Ziua 5
Dis de dimineață mergem în Remetea pentru aprovizionare. Cumpărăm iaurt, pâine şi alte cele. Apoi începem urcuşul spre curmătura ce împarte masivul în două. Traseul ne e oarecum familiar, seamănă cu un urcuş pe Piatra Craiului. Există şi izvor deci cu apa nu sunt probleme. La un moment dat părăsim marcajul şi o luăm spre stânga. Suntem numai noi şi mergem pe plaiuri înalte de unde avem o foarte frumoasă panoramă.
Stăm un pic la soare şi ne uităm la norii ameninţători care acum sunt departe. Admirăm Remetea şi ruinele cetăţii Colțesti. Revenim apoi pe poteca marcată pentru a atinge Vf. Piatra Secuiului. În marcaj e multă lume, în special turişti maghiari. Ajungem pe vârf. E cald şi linişte. Facem poze.
Apoi coborâm pe cealaltă parte a masivului. Proastă alegere însă..Coborâşul e abrupt şi se face pe un noroi alunecos. Megem ținîndu-ne de copaci, de iarbă, de ce apucăm. Ajungem în Remetea. Mâncăm o ciorbă foarte bună şi bem câte o bere. Apoi mergem la ruinele Cetăţii Colțești. Pe drum însă ne prinde o ploaie..Ghinion. Gabi şi Nea Mircea ajung la cetate dar nu se întorc prea impresionaţi.
Ne punem în maşină şi mergem spre Cheile Turenilor. Ajungem seara. E fain şi linişte. Campăm însă observăm că avem un oaspete pe aproape: vulpea. Când se vede descoperită o ia la fugă. Ne punem la somn.
Ziua 6
Dimineaţa ne trezim pe o vreme superbă.
Nu stăm mult pe gânduri şi intrăm în chei. Acestea sunt foarte sălbatice, de mult nu a mai fost nimeni acolo. Mai există urmele unui vechi marcaj. Din păcate cheile sunt foarte poluate.
Cei din satul din amonte cred că sunt răspunzători de asta. Mergem pe lângă apă, când pe un mal când pe altul. Ajungem într-o zonă unde nu se mai poate înainta decât prin apă. Urcăm încercând să depăşim zona.Acolo e o poteca vizibilă. O urmăm şi ajungem pe o creastă gen Piatra Craiului, însă mai îngustă. Peisajul e spectaculos, perspectiva se schimbă radical. Admirăm crestele, stâncile.
Coborâm apoi şi ne punem iar la drum. Destinaţia: Cheile Rîmețului. Trecem prin Aiud şi vizităm cetatea.Ajungem la Mănăstirea Râmeţ spre seară. Începe să plouă mărunt. Intrăm la mănăstire. Apoi poposim la Cabană. Camera e 50 RON, berea Bucegi 1,2 RON. Facem duş şi ne culcăm.
Ziua 7
Dimineaţa avem o mare surpriză. Ploua în continuare iar râul Geoagiu s-a umflat foarte tare. Ne hotărâm să plecăm spre chei chiar şi aşa pe ploaie să vedem ce se poate face. Pe drumul forestier ce duce spre chei sunt presărate o serie de căsuţe de vacanţă. Multe din ele făcute cu gust. Ajungem în chei trecem printr-o cascadă ajungem la primele mânere de fier. Trecem de ele. Mai înaintăm puţin până ce constatăm că drumul nostru ajunge..exact în apă. Şi cum a ne băga în viitura aceea era exclus facem cale întoarsă. Ploua în continuu.
Ne urcăm în maşină şi mergem la Alba Iulia. Vizităm Catedrala Unirii, Catedrala Catolică, Sala Unirii. Suntem impresionaţi de cetate. Cei de acolo încearcă revigorarea ei. Soldaţii, hangiul şi hangiţa sunt îmbrăcaţi în costume de epocă. Mâncăm ceva pe la restaurant şi mergem spre Ocna Sibiu unde campăm.
Ziua 8
La Ocna Sibiu cuvântul de ordine este baieeee! Apă sărată te ţine la suprafaţă şi îţi permite să faci tot felul de mişcări care în apă dulce sunt imposibile. După amiază am mers la Sibiu unde am vizitat muzeul ASTRA. Am stat acolo 4 ore şi nu am văzut tot. E un spaţiu de expoziţie imens care cere 2-3 zile pentru a fi admirat aşa cum se cuvine. Seara suntem în Braşov. Călătoria s-a sfârşit...
Ziua 2
Plecăm dimineața din Cluj. E o zi superbă. Ajungem repede în Cheile Turzii.
Suntem puţin dezamăgiţi să vedem cabana părăsită. Dar asta e. Ne echipăm şi intrăm în Chei.
Apa e murdară, după ploaia de ieri. Admirăm peisajele şi intrăm în cele două peşteri.
După vreo oră ajungem în capătul cheilor şi urcăm pe culmea din dreapta. De aici avem o altă perspectivă, mai largă. Îi admiram pe parapantiști.
Coborâm şi tragem la unul din chioşcuri ca să bem o bere rece şi bună. Seara mergem cu Gabi la o partidă de căţărare. Pe drum ne întâlnim cu salvamontistul de serviciu care ne însoţeşte şi el. Am ocazia să văd cam care este tehnica de căţărare, cum se pun carabinierele, coarda. Noaptea o petrecem la un pahar de vorbă sub un cer prin cu stele.
Ziua 3
Dimineața părăsim Cheile Turzii în drum spre satul Sălciua. Admirăm Valea Ariesului şi linia de cale ferată îngustă ce o străbate. Ne oprim la un pod de cale ferată.
Găsim un indicator spre Mănăstirea Poşaga. Mergem cale de vreo 4km. Intrăm în nişte chei superbe,extrem de spectaculoase. Facem poze cât cuprinde. Mănăstirea este îmbrăcată în lemn, foarte frumos lucrat.
Părăsim cheile şi mergem spre Sălciua. Ajungem şi cotim spre Huda lui Papara, drum forestier care duce până aproape de Mănăstirea de Sub Piatră. Mergem la peşteră. Traversăm râul pe o punte suspendată. Ajungem la nişte trepte şi poduri de lemn ce par a fi nou construite. Podul se întrerupe brusc la intrarea în portalul imens înalt de 70m. Cipri şi Gabi o iau prin apă.
Ajung doar până la cascada evantai. De acolo nu se mai poate înainta fără echipament. Facem o sumedenie de poze şi aici. Coborâm să găsim loc de cort. Un localnic ne oferă locul său. Aflat pe cealaltă parte a râului. Trecem râul pe pietre şi campaă. Spre seară mergem la mănăstire. Peisajul este extraordinar. Flori de toate felurile şi de toate culorile. Măicuţele sunt adevărate experte în îngrijirea lor. Ne interesăm de traseul ce urma să îl facem a doua zi, respectiv Dolina Vînătara şi platoul Bedeleu. Din păcate cei de acolo nu ne dau informaţii prea bune. Marcajele sunt rare şi ele. Lipsesc însă plăcuţele indicatoare aşa că nu se ştie unde ajungi.
Ziua a 4-a
Dimineaţa ne aduce veşti proaste...Plouă!
Aşa că stăm în cort şi ne distrăm cum putem. Ploaia se opreşte la un moment dat. Strîngem corturile, facem bagajele. Apoi urcăm. Ajunşi pe platoul de deasupra mănăstirii ne oprim la crucea pe care o credeam stâlp indicator. Zărim Dolina Vînătara şi mergem spre ea la plezneală pentru că nu găsim marcaj. Ultima parte a drumului este foarte alunecoasă, bocancii noştri fac faţă cu greu. La final, surpriză!!! Deasupra dolinei un balcon nou-nouţ din lemn de unde putem admira pereţii stâncoşi şi intrarea apelor în Huda lui Papară. Coborâm lângă apa ce curge vijelios pe jgeaburi repezi
Urcăm apoi spre culme. Colegii mei văd o potecă clară şi presupun că aceasta ne va duce pe platoul Bedeleu. Mergem însă pe un drum nemarcat care ne duce la nişte case părăsite. Apoi dăm de nişte case ce par locuite că vedem pui şi câini. Nu ne răspunde nimeni însă...
Ne continuăm drumul şi în sfârşit dăm de doia bătrâni, unul din ei nevăzător. Ne spun că drumul duce la Rîmeți.Aşa că facem cale întoarsă. Pe drum ne prinde o ploaie zdravănă care ne udă până la piele. Ne schimbăm şi ne urcăm în maşină cu destinaţia Colţii Trăscăului. Ajungem seara la Remetea şi campăm. Facem o incursiune în sat să bem o bere. Surpriza e mare. Remetea e un sat unguresc cei ce vorbesc româneşte sunt puţini.
Ziua 5
Dis de dimineață mergem în Remetea pentru aprovizionare. Cumpărăm iaurt, pâine şi alte cele. Apoi începem urcuşul spre curmătura ce împarte masivul în două. Traseul ne e oarecum familiar, seamănă cu un urcuş pe Piatra Craiului. Există şi izvor deci cu apa nu sunt probleme. La un moment dat părăsim marcajul şi o luăm spre stânga. Suntem numai noi şi mergem pe plaiuri înalte de unde avem o foarte frumoasă panoramă.
Stăm un pic la soare şi ne uităm la norii ameninţători care acum sunt departe. Admirăm Remetea şi ruinele cetăţii Colțesti. Revenim apoi pe poteca marcată pentru a atinge Vf. Piatra Secuiului. În marcaj e multă lume, în special turişti maghiari. Ajungem pe vârf. E cald şi linişte. Facem poze.
Apoi coborâm pe cealaltă parte a masivului. Proastă alegere însă..Coborâşul e abrupt şi se face pe un noroi alunecos. Megem ținîndu-ne de copaci, de iarbă, de ce apucăm. Ajungem în Remetea. Mâncăm o ciorbă foarte bună şi bem câte o bere. Apoi mergem la ruinele Cetăţii Colțești. Pe drum însă ne prinde o ploaie..Ghinion. Gabi şi Nea Mircea ajung la cetate dar nu se întorc prea impresionaţi.
Ne punem în maşină şi mergem spre Cheile Turenilor. Ajungem seara. E fain şi linişte. Campăm însă observăm că avem un oaspete pe aproape: vulpea. Când se vede descoperită o ia la fugă. Ne punem la somn.
Ziua 6
Dimineaţa ne trezim pe o vreme superbă.
Nu stăm mult pe gânduri şi intrăm în chei. Acestea sunt foarte sălbatice, de mult nu a mai fost nimeni acolo. Mai există urmele unui vechi marcaj. Din păcate cheile sunt foarte poluate.
Cei din satul din amonte cred că sunt răspunzători de asta. Mergem pe lângă apă, când pe un mal când pe altul. Ajungem într-o zonă unde nu se mai poate înainta decât prin apă. Urcăm încercând să depăşim zona.Acolo e o poteca vizibilă. O urmăm şi ajungem pe o creastă gen Piatra Craiului, însă mai îngustă. Peisajul e spectaculos, perspectiva se schimbă radical. Admirăm crestele, stâncile.
Coborâm apoi şi ne punem iar la drum. Destinaţia: Cheile Rîmețului. Trecem prin Aiud şi vizităm cetatea.Ajungem la Mănăstirea Râmeţ spre seară. Începe să plouă mărunt. Intrăm la mănăstire. Apoi poposim la Cabană. Camera e 50 RON, berea Bucegi 1,2 RON. Facem duş şi ne culcăm.
Ziua 7
Dimineaţa avem o mare surpriză. Ploua în continuare iar râul Geoagiu s-a umflat foarte tare. Ne hotărâm să plecăm spre chei chiar şi aşa pe ploaie să vedem ce se poate face. Pe drumul forestier ce duce spre chei sunt presărate o serie de căsuţe de vacanţă. Multe din ele făcute cu gust. Ajungem în chei trecem printr-o cascadă ajungem la primele mânere de fier. Trecem de ele. Mai înaintăm puţin până ce constatăm că drumul nostru ajunge..exact în apă. Şi cum a ne băga în viitura aceea era exclus facem cale întoarsă. Ploua în continuu.
Ne urcăm în maşină şi mergem la Alba Iulia. Vizităm Catedrala Unirii, Catedrala Catolică, Sala Unirii. Suntem impresionaţi de cetate. Cei de acolo încearcă revigorarea ei. Soldaţii, hangiul şi hangiţa sunt îmbrăcaţi în costume de epocă. Mâncăm ceva pe la restaurant şi mergem spre Ocna Sibiu unde campăm.
Ziua 8
La Ocna Sibiu cuvântul de ordine este baieeee! Apă sărată te ţine la suprafaţă şi îţi permite să faci tot felul de mişcări care în apă dulce sunt imposibile. După amiază am mers la Sibiu unde am vizitat muzeul ASTRA. Am stat acolo 4 ore şi nu am văzut tot. E un spaţiu de expoziţie imens care cere 2-3 zile pentru a fi admirat aşa cum se cuvine. Seara suntem în Braşov. Călătoria s-a sfârşit...
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole