Drumuri prin Retezat

Data publicarii: 06 dec 2009

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dorul de Retezat se cuibarise in sufletul meu de ani buni. Conjuncturi favorabile pentru o noua vizita nu s-au mai ivit deloc din 2003 incoace. Si de fapt nici acum nu au fost, s-au ivit doar niste zile libere la sfirsit de noiembrie. Asa ca am decretat: mergem in Retezat.

Sun si rezerv locuri la Gentiana incepind de miercuri, 25 noiembrie 2009( 25 lei / noapte / persoana, 1 leu ceaiul ). Din pacate sunt diponibile doar doua nopti, incepind de vineri seara sunt facute rezervari peste capacitatea de cazare. Dar e bine si asa: o sa mergem in timpul saptaminii si probabil ca nu va fi prea multa lume prin preajma.

Plecam dis-de-dimineata din Brasov. Mergem intins pina la Sebes si ne oprim vreo ora si ceva in vizita la Ripa Rosie.

Ne continuam drumul pe traseul Orastie - Hateg – Ohaba – Nucsoara - Cirnic. Pina la Nucsoara e asfalt bun, iar de acolo urmeaza o bucata cam de 6km de drum forestier pe  care trebuie condus cu atentie. Traversam un spectaculos viaduct mai sus de Nucsoara. Ne atrag atentia citeva cruci identice aflate la celalalt capat. Oare ce tragedie s-o fi petrecut pe aici?

Un pic mai sus gasim un indicator spre Cetatea Colt, triunghi albastru, o ora si jumatate.Continuam cu grija si de pe drum vedem in departare citeva virfuri pline de zapada. La Cirnic ajungem in jurul orei 13. Echipare si pauza  de masa si pe la 13:30 incepem urcusul pe banda albastra care duce la Cabana Pietrele. Ne intilnim cu un grup de domni ce au stat la Gentiana si care ne mai dau citeva relatii despre traseu.

La inceput taiem o serpentina a drumului forestier si ajungem in vecinatatea Cascadei Lolaia. Ne abatem un pic si stam sa admiram cascada si de pe podul de deasupra dar si de la balconasul amenajat in aval. Imi aminteam de Retezat ca locul cu cele mai limpezi ape pe care le-am vazut. Si imi pare bine sa vad ca lucrul asta nu s-a schimbat. De pe pod se vede bine fundul riului in ciuda faptului ca apa e adinca de depaseste statul unui om obisnuit. Cascada in sine e tare frumoasa. Apa se imparte in doua suvoaie si se pravale cam 3-4 metri.


Revenim in forestier dam si de citeva inscriptii contradictorii pe o stinca. Ni se spune ca pina la Cabana Pietrele ca si pina la Gentiana e cale de doua ore. Putin mai sus trecem pe linga o conducta uriasa si un stavilar. Avem tot timpul aproape riul cel nervos ale carui caderi de apa ne fac urcarea mai frumoasa. Ajungem si la locul de rascruce al traseelor. Noi nu vom mai urca la Pietrele( 20 de minute de aici ) ci vom prefera sa urcam pe triunghiul albastru direct la Gentiana.

Traversam riul pe o punte si mergem pe o poteca cu balti citiva zeci de metri si dam de un traseu marcat cu triunghi rosu spre Lacul Gales( 3 ore ). Continuam pe linga apa pina la o portiune unde urcarea ne este usurata de citeva balustrade de lemn. Ne departam de riu intrind intr-o zona care pe mine m-a dus cu gindul la Dumbrava Minunata: padure de brad si muschi verde pretutindeni, unde mai punem la socoteala si faptul ca e un pic inorat si lumina prea multa nu e in padure. Urcam minunindu-ne la fiecare pas. Intilnim o portiune cu stinci, revenim linga riu si ajungem la un loc de odihna cu masa si bancuta aflat mai jos de o salba de cascade.

Mai avem un pic si ajungem la Gentiana. Am facut de la Cirnic 2 ore si jumatate cu tot cu vizitarea Cascadei Lolaia. Suntem intimpinati cu caldura de domnul cabanier Mircea Costea, om de munte cu numeroase trasee la activ. Facem cunostinta cu locul, cu izvorul, cu ingeniosul barometru montat pe cabana, cu locul unde sunt trecute numele membrilor clubului Floare Reginei  care au murit. Crestele sunt invadate de lumina apusului. Seara o petrecem la un ceai si la o poveste lunga cu domnul Costea.

Dimineata uitam ca suntem in concediu si ne trezim la aceeasi ora la care mergem la munca. Doar ca astazi va fi vorba de un altfel de munca. Ciugulim cite ceva, ne echipam si plecam la deal. Ne propunem, sa ajungem sus, in Saua Bucurei de se va putea, apoi mai vedem.

Trecem riul pe o punte de lemn care se tine bine. Facem un scurt popas la crucea care ne aminteste de tragica disparitie a lui Cuxi, alpinist clujean, autor al cartii Singuratatea Verticalelor, care, la numai 23 de ani, a fost rapus de o avalansa.

Urcarea spre creasta e destul de lina, se face in trepte. La inceput poteca larga se strecoara printre jnepeni. Pe poteca apa a inghetat. Trecem pe linga Cascada Pietrele. Pe Culmea Pietrele se vad mici cascade de gheata. Treptat valea se deschide aducindu-ne in fata ochilor virfuri inzapezite. Ne oprim pret de citeva minute la Bordul Tomii, privind roata spre creste. Nu reusesc sa identific Saua Bucurei insa marcajul va avea grija sa ne duca acolo. Custura Bucurei pare inaccesibila insa acest lucru nu ne descurajeaza. Trebuie sa incercam.


La aproape o ora de la plecare ajungem pe malul Lacului Pietrele. Lacul e inghetat cam pe trei sferturi din suprafata. Testez, la inceput cu teama, gheata. Pare solida, ma tine fara probleme. Aici e locului primului popas important al zilei. Soarele trece de creste si lumineaza valea, incalzindu-ne si pe noi. Apoi se ascunde iar. De aici vedem bine Virfurile Bucura si Custura Bucurei, Culmea Stinisoara.

Mai sus de lac poteca se inaspreste. Zapada e consistenta iar poteca e plina de gheata. De aceea preferam sa urcam pe linga ea. Stratul de zapada e mic, undeva la la maxim 10cm. De undeva din neant se ridica frumoasa piramida a Virfului Retezat( 2485m ), invesmintata cu o stralucitoare haina de zapada. Frumos virf !

Urcam prudent ultima portiune fiindca trebuie sa ne folosim de poteca cea inghetata. Nu mai avem pe unde improviza. Ramona ajnge prima in sa si striga un UAU! la vederea Lacului Bucura. Pentru ea este prima iesire in Retezat asa ca totul este nou si innebunitor de frumos.


Pe partea cealalta nu e zapada mai deloc. Privim indicatoarele:
-banda albastra pina la Cabana Pietrele – 2 -3 ore
-banda albastra pina la Lacul Bucura – 30 minute
-cruce rosie spre Cabana Buta – 3-4 ore
-banda rosie pina in saua Retezatului – 2 ore
-banda rosie pina la Virful Peleaga( 2509m, cel mai inalt din masiv ) – 1 ora si jumatate.

Si cum studiam noi marcajele, deodata se aude zgomot mare de motor. Un elicopter isi croieste drum pe linga Vf. Retezat si vedem clar cum atirna de el o coarda lunga. Domnul cabanier il astepta de vreo doua zile sa ii aduca lemne aflate la Pietrele si uite ca in ziua asta frumoasa, fara vint, au fost conditii bune pentru acest transport.

Facem o sedinta tehnica pentru a vedea ce facem in continuare. Cu timpul suntem cam la limita, caci intentionam sa ajungem inapoi la Gentiana pe la asfintit. Ar fi timp de urcat Peleaga insa ne ingrijoreaza modul in care vom putea cobori. Alegem varianta mai sigura de a urca unul dintre cele doua Virfuri Bucura( cel mic, 2378m, Bucura I conform unor harti, conform altora, Bucura II;  eu am sa ii spun de acum Bucura II ).

Strabatem potolit Custura Bucurei oprindu-ne adesea pentru a admira peisajul, lacurile, pentru a arunca cite o privire spre hau, pentru a face fotografii. Gasim o multime de urme de capra neagra insa nu vedem nici macar una.


La un moment dat parasim marcajul care  ocoleste destul de jos virful Bucura I si ne angajam intr-o urcare pe bolovani mari. La capatul a 15 – 20 de minute de efort ajungem pe virf unde gasim citeva momai din pietre, zapada si, pentru prima oara astazi, rafale puternice de vint. Peisajul este de vis. Nu intotdeauna a urca cel mai inalt virf ofera cele mai frumoase privelisti. Ne felicitam pentru alegerea facuta si incepem sa facem inventarul a ceea ce vedem in fata ochilor:

-    in plan apropiat Virful Bucura II( 2433m, plin de zapada ).
-    apoi urmeaza Custura Retezatului care se termina in mod natural cu Virful Retezat.
-    pe aceeasi linie se afla Culmea si Virful Lolaia( 2180m ).
-    peste Custura Retezatului se vad culmi cu zapada putina care le banuiesc ca facind parte din Muntii Tarcu.
-    sub Retezat este Lacul Stinisoara, si el inghetat, si Valea Stinisoara.
-    la picioarele noastre e puzderie de pietre verzi pe Culmea Stinisoara.
-    urmeaza apoi Lacul Pietrele, complexul de lacuri Pietricelele, Valea Pietrele si  Virful Pietrele( 2270m )
-    in continuare avem iarasi o culme inalta, inzapezita, probabil Muchia Virful Mare
-    urmarind linia pe care am urcat gasim Curmatura Bucurei, Coltii Pelegii si Vf. Peleaga( 2509m ), in plan departat e Vf. Papusa( 2508m ).
-    sub noi sunt citiva din nenumaratii ochi albastri ai Retezatului: lacurile Bucura, Lia(ambele sunt neinghetate ) si alte doua tauri care din pacate nu stiu cum se numesc.
-    in plan departat e drumul spre cabana Buta, Godeanul si Muntii Vilcan.
-    cercul se inchide cu Judele si Slaveiu.


Stam pe virf cit putem de mult fiindca tot ceea ce vedem ne lasa fara cuvinte. Sub noi se casca un hau mare, ne uitam in jos cu teama. Suntem la jumatatea traseului de astazi, trebuie sa facem si calea intoarsa pina la cabana Gentiana. Coborim agale pe pietre pina la poteca ingusta. Ne indreptam usor la Cumatura Bucurei si tot caut cu privirea caprele insa astazi nu aveau sa se arate. Zarim un turist solitar echipat pina in dinti care este foarte hotarit sa urce Peleaga si sa doarma in Refugiul Salvamont Bucura.

Pe noi ne asteapta o proba de coborire in Valea Pietrele. Dupa ce trecem de zona sensibila si inghetata de sus coborim lejer prin zapada, paralel cu poteca marcata. Treptat Virful Retezat dispare dupa Culmea Stinisoara iar virfurile ce strajuiesc caldarea se inalta tot mai mult. Ajungem pe malul Lacului Pietrele si costatam ca peisajul s-a modificat usor: gheata are crapaturi in citeva locuri iar lacul este ceva mai dezghetat. Fascinant este modul in care peisajul sufera schimari in doar citeva ore.

Facem iarasi pauza bucurindu-ne de ultimele reze de soare si infulecind rapid cite ceva. Incerc niste fotografii in oglinda insa pentru asta trebuie sa ajung cumva pe o mica insulita de iarba si sa gasesc un ochi de apa in care sa se reflecte unul dintr virfuri. Din fericire scap uscat si efortul imi este rasplatit.


Coborim apoi spre Gentiana unde ajungem numai bine inainte de a se inopta. Domnul Costea ne asteapta cu un ceai bun, face cald in soba asa ca ne bucuram de condtitii de viata neasteptat de bune la cei 1672m, altitudinea la care se afla cabana. Ne arata cu mindrie gramada de lemne adusa cu elicopterul ceea ce ne face sa regretam putin ca n-am asistat la acele momente. Insa ne cosolam cu gindul la ziua extraordinar de frumoasa care tocmai se incheie.

Pentru ultima zi ne gindim la o tura ceva mai scurta. Planificam timpul astfel incit sa putem ajunge la Cirnic pe inserat. Ceea ce inseamna ca pe la ora 15 ar fi bine sa parasim cabana Gentiana.

Astazi vom reface traseul pe la Bordu Tomii pina la Lacul Pietrele urmind ca de acolo sa urcam in Culmea Stinisoara. Astazi suntem un pic mai lenesi, urcam mai greu pina la lac. De aici facem munca de cercetare si vedem pe unde ar fi mai bine de urcat. Terenul se prezinta astfel: jnepeni, bolovani mari si ceva pajisti inierbate printre jnepeni partial acoperite cu zapada.

Ochesc un culoar cu bolovani si zapada. Ajungem la baza si gasim urme pe zapada semn ca in zilele trecute cineva s-a mai aventurat pe aici. Asa ca avem citeva repere. Urcam cu atentie pe bolovani, apoi panta se mai indulceste iar suprafata de urcare este iarba si apoi zapada. Ajungem reprede un culme si raminem incintati de ceea ce vedem. Virful Retezat, plin de zapada, e mai impunator vazut de aici, mai jos e Lolaia, frumoasa chiar si fara zapada.


Lacul Stanisoara pare inghetat in intregime. Deasupra lui, Custura Retezatului se vede in toata splendoarea. Identificam si marcajul care urca de la Pietrele si drumul de vara care duce in Saua Retezatului. Apoi mai la stinga identificam si saua de iarna de care ne vorbise cabanierul. Vremea se prezinta impecabil. Si avind in vedere acest fapt ne propunem sa ne zbenguim aici pe culme si sa nu mai coborim in Valea Stinisoara.

De aici incep scurte probe de inot. Prin jnepeni. Se pare ca odata a fost ceva poteca pe aici, e destul de evident pe unde trebuie mers insa probabil ca in citiva ani se va acoperi de tot. Ajungem la baza unei stinci, nu foarte inalta pe care ne cataram usor bucurindu-ne de o multime de prize. Deasupra acestei stinci e plin de bolovani mari. Apar primele rafale de vint. Ne gasim un loc mai ferit, la adapostul unui pietroi si stam sa savuram peisajul. Vedem foarte bine ansamblul de lacuri Pietricelele, suntem pe aceeasi linie cu ele. In continuare se vede, dupa o bucata de jnepenis, un virf marcat cu un stilp de lemn, dupa harta ar trebui sa fie Vf. Stinistoara( 2191m ) insa nu sunt pe deplin convins.


Drumul pina acolo avea sa fie mai dificil. In primul rind a fost mai greu decit ne asteptam sa scapam de portiunea cu bolovani mari. Dar cu atentie si cu rabdare reusim. Apoi urmeaza o alta proba de inot prin jnepeni pe o poteca aproximativa. Aici e iarasi un loc de belvedere minunat si simt nevoia sa repet ca nu intotdeauna atingerea virfului cel mai inalt ofera cea mai frumoasa priveliste.

Suntem intr-un tarim de basm, de liniste, in care orice gind rau care se naste este alungat instantaneu. Inaltinea, virfurile inzapezite ce rasar de peste tot, riurile ce se vad mici in vale dar care par nervoase atunci cind esti linga ele iti dau o stare de bine si de mutumire.

Pierdem destula vreme pe acest virf. Se vad foarte clar treptele mari pe care se face urcare pina la lac la Pietrele. Incerc sa gasesc o cale de intoarcere in Valea Pietrele. De aici de pe virf nu e foarte evident drumul de coborire. Culmea pare a se ingusta si a se termina abrupt. Asa ca fac munca de cercetas incercind doua variante.

Pina la urma alegem sa continuam parcurgerea muchiei urmind a ne cobori intr-o sa iar de acolo, printre jnepeni pina la pietroaie. Zis si facut. Gasim o poteca buna printre jnepeni si reusim sa inaintam usor. Apoi ne lasam usor, pe partea dinspre Vf. Retezat ocolind citeva stinci rebele. Ajungem in sa. Din pacate nu reusesc sa gasesc in teren culoarul pe care il vazusem de sus. Asa ca facem o proba de coborire / inot 20metri liber prin jnepeni.

Ajungem la bolovanii uriasi iar de aici e simplu: sarim din piatra in piatra asemeni capritelor. La fiecare pas pare ca exista o infinitate de posibilitati de a continua. Coborim in serpentine largi pe pietrele verzi ceea ce ne ia destul de mult timp dar nu e problema ca suntem in grafic. Ajungem in poteca aproape de Bordu Tomii si ne luam, cu emotie,  ramas bun de la virfurile inzapezite ale Retezatului.


Urmeaza coborirea spre Gentiana. Pe drum intilnim un grup mare care urca la Bucura. Schimbam citeva impresii si ne despartim urindu-ne zile frumoase. La cabana mincam in pripa , saltam rucsacii in spate si ne luam ramas bun de la domnul cabanier, care s-a dovedit a fi o gazda buna si agreabila. Coborim la Cirnic cam in doua ore si ne gasim loc de dormit la Pensiunea Codrin( intre 25 - 40 lei / loc / noapte ) unde gasim conditii foarte bune. Seara o petrecem alaturi de cei doi cabanieri sot si sotie cu care stam la taclale pina tirziu.

Dimineata sunt o gramada de masini la Cirnic. La Gentiana era asteptata multa lume si cu siguranta ca vremea buna va scoate din case multi oameni. Noi urmeaza sa ne ne mutam in Paring impreuna cu prietenii nostri, familia Arion( Nea Mircea, Gabi si Alina ) care in dimineata asta pleca din Brasov.

Alegem sa vedem citeva locuri noi: ruinele Cetatilor Malaiesti, Salasul de Sus iar apoi mergem cu masina la Gura Zlata, la impresionantul baraj de la Gura Apei. Iar de acolo dam o fuga pina la Cabana Riusor, o alta poarta de intrare in regatul Retezatului. Cabana e inchisa din pacate, doar la cantonul silvic de linga sunt citiva domni prinsi cu treburi si un ciobanesc german tare frumos. Admiram, pe partea superioara a versantului de pe malul opus al riului Lapusnicu( sper ca am retinut bine ) o lunga si spectaculoasa cadere de apa. Pe drumul de intoarcere ne mai oprim la doua cascade aflate pe afluentii acestui riu. In zare gasim o culme frumoasa din Muntii Tarcu. De la baraj e drum marcat cu cruce albastra pina la Lacul Zanoaga( 4 ore ).


Timpul trece si iar noi trebuie sa facem la Petrosani jonctiunea cu Arionii pentru o noua tura, de data asta in Paring. Dar asta este o alta poveste.

PS: Multumesc domnului Eugen Roman pentru completari si observatii.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017