Toamna - iarna in Paring

Data publicarii: 09 dec 2009

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dupa zilele petrecute in Retezat urma sa ne mutam la muntele vecin. Paringul se vedea din departari incarcat de zapada. Masina inghite usor kilometrii dintre Hateg si Petrosani. O scurta aprovizionare si apoi ne intilnim la telescaun cu Arionii care facura drum lung si ocolit rau tocmai de la Brasov. Clanul se prezinta frumos cu Nea Mircea in frunte, Gabi, Alina indeaproape. Ramona si eu completam trupa de 5.

Clipele de vis din Retezat se topesc pentru ca suntem adusi brusc la realitate de specifica mitocanie romaneasca: la telescaun ni se cere sa platim loc pentru rucsaci daca vrem sa ii punem separat pe scaune. Si asta in conditiile in care scaunele urca goale. Cica asa e regula. In mai 2009, la precedenta vizita, regulile in vigoare erau altele: cele ale omeniei  si bunului simt.  Alegem sa nu dam satisfactie domnilor de acolo si ne punem pe scaune cu  rucsacii mari si grei in brate.

La celelalt capat de linie lucrurile revin la normal si suntem intimpinati cu caldura de gazdele noastre Dana, Adi, Stefan, Dan si Claudiu. Un ceai fierbinte ne repune singele in miscare ca inghetasem destul de bine in telescaun. Iesim afara cit mai este lumina sa exploram un pic zona. Urcam spre finalul instalatiei de teleschi si ne bucuram de privelistea ce se deschide spre Paringul Mic si Cirja. Cerul e acoperit de nori ceea ce ne priveaza de imaginea apusului. In plus e vint si pare ca vremea vrea sa se schimbe.

Ne bagam la caldurica si stam la o poveste lunga cu gazdele noastre. Intre timp seara incepe un soi de lapovita care se transforma in ninsoare. Dimineata e  rece si gasim zapada inghetata dar nu prea mare in zona cabanelor IEFS. Peisajul este foarte spectaculos. Pe vale e ceata iar deasupra ei un cer rosu asteptind rasaritul. Se pare ca vom avea parte de vreme buna si asta nu poate decit sa ne bucure. Plecam destul de tirziu( lucru normal cind grupul e mai marisor ), dupa ora 9 si ne indreptam spre Cirja. Afara se limpezeste bine si e vizibilitate buna in toate partile. Pentru inceput admiram Retezatul, aflat vis-a-vis si citeva culmi ce apartin Muntilor Sureanu.

Inaintam destul de bine dar cu toate astea suntem depasiti de un domn care nu are ruscac, caciula si nici bocannci de iarna dar cu siguranta are un inger pazitor extrem de pregatit. Ajungem pe creasta matematica si vedem in departare niste culmi semete pline de zapada ce nu pot fi decit ale Fagarasilor. Gindul ne duce automat la tura carpatistilor, organizata de Gabi Kiss la virful Modoveanu. Ii salutam de pe creasta Paringului si ne bucuram pentru faptul ca si ei au parte de vreme frumoasa.


Poposim la intersectia cu traseul care duce spre Lacul Mija( punct galben 45 minute ). Pina pe Cirja mai e drum cam de o ora jumate insa noua ne-a luat  peste doua ore din acest punct. Putin mai incolo dam de un grup de turisti care dormisera in creasta cu corturile si se aflau la partea de impachetare. Privind in urma pe poteca vad ca pe drum e un grup de vreo 5-6 persoane care merge si el spre creasta. Nu ma pot abtine sa nu stau cu ochii pe Muntii Retezat. Atmosfera extrem de limpede ii face. Zapada se prezinta sub forme variate, alternind zonele cu zapada tare, inghetata, cu cele cu zapada mai moale care incepe sa se dezghete. In fata se vad trei turisti care urca greu spre Cirja. Sunt ca niste furnici pe versantul inclinat.


Si dam cu ochii si de Refugiul Cirja pe care il gasim cu usa larg deschisa si plin de zapada cum bine ii sade unui refugiu de creasta din Romania. De aici va incepe greul. Urcarea pe Cirja( 2405m ) avea sa fie piatra noastra de incercare in aceasta zi. Poteca pleaca pe o muchie ingusta. Apoi dam de o portiune cu zapada inghetata unde soarele nu a ajuns inca.

Nea Mircea urca fara probleme. Incepem sa ne facem griji fiindca e greu de facut trepte numai cu bocancii; si pentru mai multa siguranta Gabi pune in aplicare cunostintele invatate la Salvamont. Le ia in coarda pe Alina si Ramona, sta cu pioletul pregatit. Sapam trepte cu pioletul si urcam incet, cu rabdare. Ajungem pe un mic platou insorit iar de aici nu mai sunt probleme. Urcam pe virf iar de la inaltime privim spre creasta spre virfurile Stoenita (2421m), Gemanarea (2426m) si Paringul Mare sau Mindra (2519m).


In jos se desfasoara Custura Cirja iar pe valea din dreapta e Lacul Cirja, acum inghetat. In vecinatate se afla un alt lac inghetat, cred ca e vorba de lacul Verde. In stinga ghicesc caldarea impresionanta ce gazduieste Lacul Mija.

No, pina aici am urcat, sa vedem cum o fi de coborit. Pina atunci insa ne zicem ca ar fi bine sa profitam de vremea buna si sa continuam sa mergem pe creasta. Calculul se dovedeste gresit caci odata cu coborirea incepe si un vint puternic si rece. Coborim de pe Cirja si mergem apoi pe o portiune relativ dreapta pina aproape de virful Stoenita. Pe acest virf e iara vint mare. Fac citeva poze si mainile imi ingheata bocna.

Pe virful asta ne prinde din urma foamea. Asa ca ne gasim un adapost chiar sub virf, la 4m unde si mincam in graba cite ceva si mai ales bem ceaiul fierbinte pe care l-am carat pina aici. Tot aici se tine si sedinta tehnica. Orele sunt relativ inaintate( cam 13:30 ) iar o incursiune pina pe Paringul Mare ar face ca drumul de coborire dificil de pe Cirja sa se desfasoare undeva pe la asfintitul soarelui. Alegem siguranta in detrimentul aventurii.

Ma urc iarasi pe Stoenita si ma uit fascinat spre Fagarasi si Retezat. Spre sud-vest se vede o apa mare care nu poate fi decit Dunarea, lucru ce ulterior mi-a fost confirmat de oamenii locului. In aceeasi directie citeva rinduri de dealuri si munti. Momentul e impresionant si poate unic pentru noi fiindca rar poti vedea laolalta cei mai inalti munti din tara si fluviul ce vine de departe pentru a se varsa in Marea Neagra.

Urcam inapoi Virful Cirja. Intilnim un grup de tineri bine echipati care ne spun ca merg la Paringul Mare si apoi pe Caldarea Rosiile. Le uram drum bun si sigur. Ne gindim cu putina teama ca urmeaza partea cea mai dificila de traseu. Ajungem in Cirja dupa vreo 45 de minute, biciuiti de vinturi care spulbera zapada si care ne fac sa ne oprim de mai multe ori. In apropierea virfului Gabi leaga iarasi fetele pentru mai multa siguranta.

Nea Mircea deschide drumul dezimvolt si aveam sa costatam ca, paradoxal, coborirea va fi mai usoara decit urcarea. Zapada s-a inmuiat, nu e mare si permite parcurgerea traseului in siguranta. Ne ajuta si urmele celor care au venit in urma noastra.Refugiul Cirja, mic intre zapezi, devine tot mai mare pe masura ce ne apropiem de el.


Rafale de vint ce aduc un pulver fin ne biciuiesc din cind in cind. Soarele este inca pe cer undeva deasupra Retezatului. Intoarcerea o facem dind un mic ocol pe Vf. Paringul Mic( 2074m ). Ne angajam in dreptul unui mic adapost din pietre pe o poteca nemarcata dar clara( se tine pur si simplu creasta matematica ) pina spre acest virf. Prindem din urma doi tineri din Timisoara care se bucura de munte ca si noi si care ne spun ca viata e trista la ses.

Umbrele noastre se lungesc tot mai mult, deasupra Muntilor Sureanu incepe sa rasara luna. Soarele lumineaza Cirja de undeva din departari. Stam putin pe virf, aruncam o ultima privire inspre Fagarasi si incepem coborirea. Ajungem din nou in poteca marcata. Soarele incepe sa apuna, iar luna mare iese linga Paringul Mic. Iarasi avem parte de o vedere mai rara: soarele si luna( astazi mai mare ca de obicei ) impreuna pe acelasi cer.


In timp ce toata lumea se indreapta spre camera calda zabovesc afara la fotografiat apusul. Un apus rosu ce se consuma undeva dupa virfurile din Retezat.


Ziua urmatoare trebuie sa ne dam jos de pe munte. Ne luam ramas bun de la Claudiu multumind pentru gazduire. Urma sa stam mai pe la poale in cautarea citorva atractii locale.

Dimineata o consumam in Cheile Jietului. Ne bucuram de citeva caderi de apa si de stinci decorate cu multimi de turturi. Intr-unul din locuri urcam pe firul unei cascade pentru a descoperi  alte doua. Peisajul din chei este frumos chiar daca nu abunda in pereti verticali. Drumul ce le strabate este, teoretic, drum national si duce la Rimnicu Vilcea. Practic, cel putin in sectorul de chei drumul e in stare proasta, se merge cam cu 30-40 km/h daca tii la masina pe care o ai. In drum, la confluenta riusrilor Jiet si Mija trecem pe linga Cabana Mija( www.mija.ro, capacitate 27 de locuri,  cazare intre 120 si 180 de lei in functie de numarul de locuri din camere ). De aici pleaca un traseu spre statiunea Paring( zona cabanelor IEFS ), prin valea Mija Mare, marcaj triunghi rosu, durata 3-4 ore.


Ne intoarcem la Petrila urmand apoi soseaua Petrosani - Hateg si intram in Pestera Bolii. Pestera e bine amenajata pentru vizitare, este iluminata, exista 4 poduri care traverseaza riul interior. Cind am fost noi se lucra la instalatia elecrica asa ca doar in prima parte a vizitei am avut parte de lumina.


Apoi in drum spre Hateg intram pe un drum secundar si ajungem la gura pesterii Sura Mica. Aceasta pestera are riu interior care se intinde pe toata suprafata dontre cei doi pereti barindu-ne accesul fara echipament adecvat. Ne multumim sa privim citeva stalactite aflate pe inaltul portal de la intrarea in pestera si o cascada aflata undeva in interior.


Mergem mai departe pina in satul Federi cu gindul de a vedea Pestera Sura Mare insa ratam intrarea in traseu. Si ajungem undeva deasupra pesterii. Se vede clar linia riului, pe acolo o fi intrarea insa musai se trece prin apa. Nea Mircea si Gabi fac ceva munca de cercetas coborind in vale insa nu reusesc sa ajunga la Gura Pesterii. Clar, treaba asta e pentru speologi profesionisti.


Ultima bucata de munte vazuta a fost la Cetatea Colt. Am urcat din satul Suseni cam 30 de minute. De sus e diferenta mare de nivel pina la bisericuta de piatra a manastirii Suseni( una dintre cele mai vechi din tara ) si pe mine unul m-au cam luat ametelile in locul asta. Departe spre Riusor ne bucuram iarasi de citeva virfuri pline de zapada ce apartin Muntilor Retezat.


Ne-am mai oprit la Densus, Manastirea Prislop, Hunedoara si Alba Iulia, ca era 1 Decembrie.

Inchei prin a multumi tuturor colegilor de tura si gazdelor noastre din Paring. Sederea si excursia noastra a fost noastra a fost mai placuta datorita celor enumerati mai sus. Sper sa revenim in zona pentru mai multe zile si, poate, in numar mai mare.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017