La poale de Crai

Data publicarii: 19 ian 2010

Fuse si se duse si a doua iesire prin munti de anul asta. E un pic cam impropriu spus ca am fost pe munte dar zona cutreierata apartine, geografic vorbind, de Piatra Craiului. Am ales un traseu-plimbare prin zone extrem de pitoresti: Fintina lui Botorog - Sat Magura - Sat Pestera - Saua Joaca - La Table - Prapastiile Zarnestilor - Fintina lu Botorog. Toata distractia a durat fix sase ore.

Ziua de 17 ianuarie a fost una rece de dimineata. Ne-am dat cam cu greu plecati si dupa ce am coborit din masina prima reactie a fost Brrrr! Stiam insa ca ne vom incalzi repede pe urcusul prin padure pina in Magura.Si asa a fost. Desi era ger si zapada ne scirtia sub pasi pe portiunea de padure muschii ncep sa lucreze si incepem sa ne mai descheiem pentru a ne racori.


Cam intr-o jumatate de ora ajungem la intrarea in sat. La prima intersectie cotim dreapta spre Pestera. Oamenii stau in casa la caldurica, locurile par parasite. Cu cit ne indreptam spre Pestera cu atit vilele somtuase se imputineaza lasind loc caselor traditionale. Deh..cu jeepul nu se poate ajunge chiar peste tot, din fericire.


Urmam drumul ce merge spre o manastire noua de care nu aveam stiinta si care se numeste Manastirea Pestera. O constructie mare, ridicata undeva pe o vale linga ea gasindu-se o cladire cu etaj ce te duce cu gindul la un hotel. Cam monstruos tot complexul asta minastiresc, e departe de smerenia primilor calugari. Dar astea sunt alte probleme.

Ne continuam drumul spre satul Pestera. Nu suntem singurei, ci mai avem pe traseu un grup de patru cu care o vreme ne tot depasim. Ajungem primii mai sus de Casa Folea unde este rascruce de trasee.
-    triunghi galben spre Cabana Curmatura prin Vladusca - 2 ore jumate - 3 ore
-    cruce rosie spre Moeciu de Jos - 2 ore jumate - 3 ore
-    cruce rosie spre Refugiul Grind prin La Table - 2 ore - 2 ore jumate
-    banda rosie spre Zarnesti - 2 ore


Asadar schimbam marcajul, mergem acum pe cruce rosie. Drumul larg continua pe o curba de nivel care ne scoate pe o vale Aici intram in padure. Urcusul e usor si ne scoate in Poiana Joaca. Trecem la un alt etaj climatic, stratul de zapada e ceva mai consistent. Vintul icepe sa bata iar zapada cade de pe copaci. Iesim din padure intr-o poiana larga, extrem de frumoasa. In dreapta se vede o stina, in fata creasta Craiului danseaza cu norii dezvaluind parti prin ferestre de lumina  cind in cind.

Vintul ne bade in fata atacindu-ne cu pulver fin. Socotim ca e bine sa tinem traseul si sa nu ne abatem pe la stina. Asa ca strabatem poiana spre Saua Joaca. Intram iarasi in padure pentru putin timp si, ca prin minune vintul, se opreste.

Iesim in Saua Joaca. Unde dam de citiva busteni, de o vatra si un protap. Facem un popas scurt si admiram de sus zonele defrisate. Aici s-a petrecut un jaf infiorator! Din cind in cind vedem bucati de cresta dar pret de doar citeva secunde.

Meregem la vale dar foamea ne ajunge din urma. Asa ca ne oprim pret de un sandvis si o cana de ceai intr-un loc din care care putem admira creasta. Da, am avut noroc si pret de citeva minute atmosfera s-a limpezit. Infulec repede si fac poze pina imi ingheata mainile.


Ne continuam drumul si ajungem la o alta mare intersectie de trasee in locul numit La Table. Noi vom alege sa mergem pe crucea rosie spre Zarnesti prin Prapastiile Zarnestilor. O vreme drumul nostru este comun cu triunghiul rosu care duce la Cabana Curmatura( 2-3 ore de La Table ).


Aproape de finalul poienii triunghiul rosu merge spre stinga iar noi intram in  padure traversind un paraias. Ajugem in scurt timp la capatul unui drum forestier. Ultimul loc de unde avem bafta sa mai admiram creasta printre nori. De aici lucrurile sunt simple: tinem la vale drumul forestier.

Ne intersectam pentru a doua oara cu triunghiul galben ce vine de la Pestera si duce la Curmatura. Intram intr-o portiune scurta de chei. Citiva bolovani s-au desprins de pe un versant si acum se hodinesc in mijlocul drumului.

Dam de urme de masina, vreau sa cred ca apartin Land Roverului de la Parcul National. Poteca paraseste drumul forestier coborind in Cheile Pisicii. De data asta alegem sa tinem drumul forestier din doua motive:  primul ar fi ca nu am mai fost niciodata pe bucata asta de forestier( Cheile Pisicii le-am vizitat cu mai multe ocazii, ultima oara a fost in primavara trecuta), iar al doilea ar fi acela ca vrem sa intram un pic pe Valea Curmaturii sa vedem cascadele inghetate.

Pina la urma a fost placuta si plimbarea pe forestier care coboara alene pina la o intersectie cu aun alt drum care banuiesc a fi cel care duce la Cabana Curmatura. Continuam coborirea si mai jos dam de o cruce.

-    Ce s-o fi intimplat de e cruce tocmai aici? se intreaba Ramona
-    Vreun accident.  Dar hau sa citim.

Si intr-adevar un tinar de 24 de ani a murit aici accidentat de un tractor. Citeva detalii legate de aceasta tragedie mi-au fost aduse la cunostinta ulterior de domnul Andrei Costescu:

"Eram si eu in zona cand s-a intamplat respectiva drama si desi eram doar copil imi aduc aminte ca persoana decedata nu a fost accidentata de tractor (asa cum ai zis tu se intelege ca era pieton) ci era chiar una din cei doi barbati care se aflau in tractorul care, coborand cu bustenii din padure, a fost tras in rapa de greutatea acestora cand au alunecat de pe drum. Una din cele 2 persoane a reusit sa se arunce din tractor, a doua nu a mai scapat si a fost strivita de tractor in momentul in care acesta s-a rostogolit. Cred ca mai sunt si acum table de la cabina tractorului acolo in vale. Intamplarea a avut loc daca nu ma insel undeva in Decembrie".

Iata si intrarea in Prapastii. Intram pe Valea Curmaturii cale de citeva minute pina la prima cascada. De aici incolo nu se mai poate urca doar cu echipament conventional. Dar nu suntem dezamagiti fiindca lumea de gheata este fascinanta. Peste tot sunt turturi, straturi de gheata pe sub care se aude cum curge apa. Frumos si indemina oricui.


Revenim in prapastii. Printre peretii abrupti vedem in fata citeva utilaje forestiere.

Ce-o fi cu ele aici?


Putin mai jos vine si raspunsul: pe urmatoarea vale sa amenajat un funicular si se trag bustenii pina in Prapastii. Apoi bustenii sunt aranjati frumos ceva mai jos, in aval de Cheile Pisicii. Din fericire este drumul este inghetat altfel cred ne-am fi luptat cu o mocirla de nedescris. E trist ca se permit asfel de activitatii intr-o zona atit de pitoreasca.


Aproape de iesirea din chei admiram o frumoasa opera de arta zamislita de apa si ger: o cascada impodobita cu dantelarii si flori de gheata. Frumos.



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017