Tura foto prin preajma Pietrei Craiului

Data publicarii: 30 mar 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Cum in ultimul timp am fost cam lenes in ceea ce priveste iesirile pe munte am zis ca se impune sa fac ceva in sensul asta. Si am luat-o usor. Sapatamina trecuta(n.m. 20-21 martie 2010) am iesit pe dealuri in Moeciu de Sus, iar ultima isprava a fost o tura foto pe urmatorul traseu: Fintina lui Botorog - Magura - Pestera - Padina Pripoarelor - Prapastiile Zarnestiului - Fintina lui Botorog.
 
Asta e un circuit frumos, lejer, un spatiu de joaca generos pentru cei ce iubesc peisajele si fotografia. O parte din traseu l-am parcurs in ianuarie intr-o zi capricioasa de iarna. Cu acel prilej am observat ca de la o rascruce de drumuri se desprindea o poteca marcata cu triunghi galben spre Cabana Curmatura. Cum nu am mai parcurs niciodata acest traseu mi-am zis ca e musai sa il incerc.
 
 
Asadar, pe la 10 dimineata pornesc impreuna cu Oana si Ciprian spre satul Magura. Asta nu inainte de a speria niste pseudo-turisti care vor sa ajunga la manastire si carora li se pare exagerat sa mearga pe jos o ora si jumatate. Mergem pe drum care pare a fi fost reabilitat recent si de aceea este intr-o stare mult mai buna decit portiunea Gura Riului - Fintina lui Botorog. Avem noroc de vreme buna si urcam repede pina la Magura. Iesim din padure si plaiurile se deschid punind in fata ochilor nostri peisaje superbe cu dealuri abrupte, case cocotate in locuri neasteptate dar si cu vile si pensiuni. Din cind in cind mai trece cite o masina. Oana monteaza teleobictivul si incepe vinatoarea de imagini cu pasari.
 
 
La prima rascruce cotim dreapta, spre manastire si spre satul Pestera. Vizibilitatea spre Bucegi insa nu e grozava in ciuda caldurii si aerului primavaratec. In schimb, printr-un culoar creat de apa ce a sapat adinc Prapastiile Zarnestiului vedem foarte clar portini din creasta Pietrei Craiului. Inaintam incet caci ispitele pentru retina sunt multe. Vedem si flori, lucru normal ca maine sunt Floriile doar. 
 
 
Taranii au iesit si ei prin gradini indeletnicindu-se ba cu imprastirea gunoiului, ba cu hranitul si adapatul oilor, cu aducerea apei de la izvoare. Ne depaseste la un moment dat un Logan care paraseste drumul luind-o pe vale, undeva in stinga probabil spre manastire.

 
Noi tinem insa drumul aflat aproape de padure, incep sa apara si primele rafale de vint. Se pare ca nu ne deplasam suficient de repede caci din urma ne ajunge foamea pe toti, fortindu-ne sa ne gasim un loc adapostit in care sa bagam ceva pe sub nas.


Cum foamea e mare si locul se gaseste repede undeva deasupra manastirii unde drumul face o mica serpentina. Linistea e tulburata de vreo doi ATV-isti care zburda pe dealul de vis-a-vis. Dinspre Pestera vine un ARO de culoare rosie care se deplaseza intr-un mod original: in fata un cercetas curata drumul de bolovani si da indicatii soferului. Cind pericolele sunt depasite, cercetasul se urca in dreapta volanului si incepe sa strige cuvinte pe care nu reusesc sa le deslusesc.

Ajungem la rascrucea de la Folea. De aici trebuie sa schimbam marcajul, pe care pina acum nu l-am bagat in seama. Avem mici probleme de orientare. Banuim ca drumul nostru ar trebui sa urce pe o spalatura nisipoasa. Dar nu vedem marcajele. Oana dibuieste  unul pe un pom si ne e clar ca nu trebuie sa urcam pieptis, asa cum ne asteptam, ci doar trebuie sa urmam o poteca evidenta odata cu intrarea in padure. Iesim intr-o poiana lunga, frumoasa plina de brinduse. Aici ne impartim pentru o sedinta foto prelungita. Flori sunt din belsug, decoruri asemenea, astfel ca fiecare dintre noi isi poate alege coltisorul de rai.

Brindusa mea; in fundal Ciprian se sfatuieste cu brindusele lui.

Ceva mai sus observam o specie mai rara: brindusa alba.


Din loc in loc gasim ghiocei:


Si iarasi brinduse, de data asta cu putina zapada in fundal:

Inaintam si in fata ni se deschide o priveliste excelenta cu Piatra Craiului. Poteca e clara insa marcajul se afla undeva in stinga, la marginea padurii. De la un moment dat nu il mai vedem. Ajungem intr-o zona defrisata care ofera un punct de belvedere generos asupra crestelor acum pline cu zapada.


Poteca pare ca se infunda, in jos e o liziera deasa de brazi. E clar ca nu pe acolo se trece. Vintul se inteteste si vremea se schmba brusc. Se inoreaza iar noi ne intoarcem in cautarea triunghiului galben: il gasim, apoi iara il pierdem. Decidem ca e cazul sa scoatem harta, ceea ce "insemna ca ne-am pierdut rau", daca ar fi sa parafrazam un montaniard veteran.

Oana continua munca de cautare a marcajului, noi "barbatii" incercam sa ne lamurim cu ajutorul hartii. Aflam ca poiana plina cu flori este Padina Priporului, iar undeva in stinga, impadurit trebuie sa fie virful Pripor - 1541m. Drumul spre Valea Vladusca trebuie sa fie tot pe undeva prin stinga. Din fericire Oana ne scoate din belea observind un marcaj la doar citiva metri de noi. 
 
Urcam prin zapada si observam ca poteca urmeaza urme diverse de animale salbatice. Glumim spunindu-ne ca am schimbat marcajul, de acum incolo trebuie sa tinem musai marcajul "laba de urs". Ma afund suficient cit sa iau o amintire apoasa in bocanci. Decid rapid sa opresc, sa dau zapada afara si sa pun parazapezi, ceea ce s-a dovedit a fi o idee inspirata. Trag un pic de mine sa ii ajung din urma pe colegii de tura, ii depasesc fiindca nu mai trebuie sa ma feresc de zapada si pot zburda linistit. Ajungem intr-o poiana cu vedere frumoasa dar si cu destula zapada. Parasim marcajul si decidem sa urcam in deal, in punctul maxim de belvedere.

 
Piatra Craiului e amenintata de nori negri si furiosi. E rece acum, ne bate vintul. Mai sus e o stina, acum parasita, iar spre stinga ghicesc drumul prin Poiana Joaca spre Saua Joaca si La Table. Ne miscam repede, cu talent, tragem citeva cadre, intam si in stina sa vedem ce si cum apoi ne intoarcem in padure si schimbam iara marcajul: nu mai urmarim "laba de urs" si revenim pe triunghiul galben.

Coborim la inceput pe pamint moale apoi pe o linga portiune acoperita cu zapada care cedeaza uneori sub greutatea pasilor nostri. La un moment dat avem iarasi mici dificultati de orientare fiindca nici marcajul si nici poteca nu sunt evidente dar ne descurcam repede tinind minte indicatiile unui domn intilnit undeva mai sus care ne spusese ca la un moment dat trebuie sa mergem pe o vale de pe partea stinga.
 
Ajungem cu bine in Valea Vladusca, in amonte de Cheile Pisicii. Ne oprim, mincam pufarine si bomboane cu rom. O luam la vale pe drumul forestier, prin zapada care persista pina la intrarea in Prapastii. Ne mai oprim la intersectia cu forestierul ce vine de la Cabana Curmatura si exersam fotografierea apelor curgatoare.

 
In ultima parte avem ceva emotii legate de ploaie dar am avu noroc si am terminat tura uscati. In Prapastii se pare pare ca exploatarea forestiera va fi oprita judecind dupa faptul ca a fost demontat funicularul. Drumul si valea sunt insa pline de rumegus si gheata. La iesirea din chei ne bucuram de citeva gheturi formate pe un perete vertical si care vor cadea probabil curind.

 
Ne incheiem circuitul la Fintina lui Botorog si tragem o fuga pina la Bran unde Ramona ne astepta cu o tacanita buna si clatite cu gem. Si astfel se termina povestea frumoasa a acestei zile.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017