Seminar foto in Ciucas

Data publicarii: 13 apr 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Duminica 11 aprilie 2010. Duminica Tomii. Totul a plecat de la acest anunt scris de Andrei Dudescu pe carpati.org: Va invit ca timp de o zi sa incercam sa deslusim cateva din tainele fotografiei in masivul Ciucas, acum cand primavara incearca din rasputeri sa isi intre in drepturi. Data: Duminica, 11 aprilie 2010, Durata: o zi, Loc de desfasurare: Masivul Ciucas (Muntele Rosu).

Citisem mai demult de turele organizate de Andrei si imi doream sa particip la un astfel de seminar foto dar n-a fost sa fie. Verific agenda si constat ca in ziua cu pricina sunt liber. Ma inscriu si primesc acceptul de a participa la tura.

Asadar, de vineri seara incep sa ma pregatesc de tura. Prima etapa: incarcarea acumulatorilor si curatarea cu atentie a obiectivului. Caut hainele de iarna, sunt sigur ca in Ciucas e vint si multa zapada.

Si vine si ziua Z: de cu dimineata Adi, Codruta si Claudiu ma pescuiesc de la iesirea din Brasov. Vremea e departe de a fi promitatoare, in oras a plouat toata noaptea si pe masura ce Peugeot-ul nostru se apropie de pasul Bratocea lucrurile par a se complica: e un fel de lapovita iar pe sosea e un pic de mizga.

Coborim cu bine serpentinele in Valea Berii si ajungem la intersectia cu drumul ce duce la Muntele Rosu.  Aici ne asteapta Szimona, sotul ei, Bogdan si domnul profesor Andrei. Dupa scurt timp apar cursantii de la Bucuresti: Alexandra, Cristi, Florin, si Octavian.


Urcam cu masinile pina la  Cabana Muntele Rosu, ne echipam iar apoi Andrei isi incepe expunerea teoretica in holul cabanei. Primim citeva instructiuni cu temele pe care le vom aborda astazi. Aflam care este diferenta intre aparatele Point-and-Shot si SLR, ce-i cu diafragma si cum se foloseste, ce e aia shutter priority, la ce e bun ISO. Andrei ne prezinta citeva filtre foto si modul in care ele ne ajuta ca in anumite situatii sa obtinem fotografii mai reusite.

Plecam cu entuziasm spre Cabana Ciucas, dar nici nu apucam sa ne pornim bine ca Andrei ne arata o baltoaca si ne pune sa ne folosim de reflexiile apei. Si uite asa toti invataceii in ale fotografiatului ne punem pe vinat primele imagini.

Ne apropiem de balta si vedem ca batracienii nu stau degeaba, si-au depus deja ouale. E prima data cind vad asa ceva in anul asta. Mai facem citiva pasi si observam un copac la care ciocanitorile au lucrat din plin.


-Asta e de pozat! zice  Andrei si padurea se umple de zgomotul declansatoarelor. Continuam drumul pe poteca si ne oprim iarasi dupa putin timp. Ni se indica o stinca decorata cu una bucata bradut. Pe mine mai degraba ma incinta niste brinduse proaspat iesite din iarba.


Zone fotogenice sunt multe in Ciucas. Am ajuns intr-un plai despadurit, un loc superb in care se pot exersa diverse incadrari si moduri de fotografiere.


Coborim spre Valea Berii unde avem ca tema fotografierea caderilor de apa. Chiar inainte de traversarea apei reusesc sa fac rost de o cazatura de toata frumusetea, in doua etape. La prima costatare singurele pagube sunt doua maini si o geanta foto pline de noroi si o mica durere la genunchiul sting. Ulterior, acasa, am mai descoperit o vinataie pe coapsa dreapta, o julitura la piciorul sting; de asemenea au mai aparut oarece dureri de umar care le momentul in care scriu acest jurnal sunt pe cale de a trece.

Urmeaza spalare pe maini. Trecem din nou la treaba: avem de fotografiat caderi de apa. Asadar cu trepied si  Shutter Prority inainte! Cred ca aici am facut cele mai reusite poze din aceast tura. De asemenea se face prima pauza de masa.



Iesim in drumul forestier si urcam sustinut pina pe locul fostei cabane Ciucas. Aici se ridica o constructie noua si este inca santier. Soarele strapunge norii pentru citeva clipe deci nu trebuie sa ratam ocazia de a face citeva fotografii. Pauza de masa numarul 2.


De la cabana ne indreptam spre Saua Chirusca pe o poteca plina de zapada. Din zapada ies o multime de virfuri mov ale brinduselor. Tigaile Mari si Virful Ciucas sunt in continuare invaluite in ceata. Avem noroc de citeva pete de cer albastru si de lumina ceva mai buna. Andrei ne opreste la doi braduti fotogenici. Ne spune ca fiecare cursant ii fotografiaza in felul sau.


Zapada devine din ce in ce mai mare. Ajungem deasupra unui perete abrupt si admiram de la inaltime virfurile brazilor aflati undeva departe si jos.


Iesim in golul alpin si decidem sa o luam pe scurtatura ca ne luptasem destul cu zapada. Ochim zone cu zapada mica si decidem sa urcam pe acolo chiar daca e mai abrupt. Scopul e sa ajungem in creasta si sa reintilnim traseul marcat.


Efortul urcarii ne este rasplatit cu o lumina frumoasa care strapunge norii in zona cabanei si de faptul ca ceata de pe Tigai s-a risipit. Doar virful Ciucas ramine invaluit in ceata si mister. Si cum o astfel de urcare trebuia sarbatorita cumva, urmeaza pauza de masa numarul 3, prilej cu care Andrei ne declara cel mai mincacios grup cu care a fost la seminariii fotografice.

Aruncam privirea si pe partea cealalta a crestei, spre Pasul Boncuta si iesirea din Cheile Stinei. Acolo, spre surpriza noastra nu e zapada aproape deloc. Peisajul seamana izbitor cu cel din Apuseni: poieni intinse populate pe alocuri cu brazi.


Ne punem iarasi in miscare spre locul numit La Rascruce. Intram in ceata, vizibilitatea scade suntem aproape de ceea ce se numeste white-out. Zaresc prin ceata un stilp indicator. Adi care e in fruntea grupului trage concluzia:

-Uite la ce sunt buni ochelarii heliomatici!

Ajungem la stilpi, mai zarim unul si dupa el dam de sagetile de La Rascruce. De aici vom urma la coborire triunghiul rosu care ne va ajuta sa inchidem circuitul nostru fotografic la Cabana Muntele Rosu. Iesim din ceata si avem parte de lumini sepia naturale pe Ciucas dar si pe Muntii Grohotis. Alte prilejuri minunate pentru fotografiat.

Szimona ne spune ca are probleme cu coboririle insa reuseste sa se descurce de minune si sa ne lase in urma la o distanta apreciabila profitind si de faptul ca zapada incepe sa dispara fiind inlocuita de un imens covor de ghiocei si brinduse. Iar orice iubitor de fotografie cu greu se poate abtine sa nu plece acasa cu astfel de imagini acasa.


Tura se sfirseste in parcarea de la restaurant cu ritualul de dezechipare, continuat apoi cu o masa calda si buna la restaurant.

Concluzii:
Tura fotografica din Ciucas a fost una foarte reusita, eu personal m-am simtit minunat alaturi de Andrei si toti ceilalti colegi. Ma bucur ca am invatat lucruri noi si interesante. M-am bucurat de faptul ca am mers pe tihna fiindca de regula particip la ture unde ritmul si efortul fizic este altul. Sunt de parere ca am format o trupa frumoasa si sper sa ne mai revedem prin munti.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017