Ce poţi face într-o zi liberă de toamnă târzie? Poţi lenevi în pat. Poţi face piaţa. Te poţi duce la hipermarket. Te poţi uita la Tv. Noi am ales o ieşire în natură. De data aceasta pe un traseu în care nu am mai fost. Am ales partea dinspre Azuga a Munţilor Baiului. Plecăm, eu şi Adina, pe la 9 din Braşov. Pe la 9:40 suntem la baza pârtiei Sorica din Azuga. Adina insistă să ducă ea rucsacul, "ca să se obişnuiască cu greutăţile vieţii".

Pe pârtia Sorica
La baza pârtiei Sorica găsim o potecă bine conturată. Prima parte a urcuşului e destul de abruptă. Ne solicită puţin. Facem un popas la sfârşitul instalaţiei de teleschi. Admirăm peisajul şi culorile toamnei. În faţa noastră se înalță Clăbucetul Taurului. Facem fotografii. Urmează o porţiune mai domoală.Soarele se chinuie să iasă dintre nori. Urcăm mereu şi dăm din nou de o porţiune abruptă. O urcăm cu răbdare şi ajungem la capătul pârtiei Sorica. De aici avem o privelişte excelentă asupra Bucegilor. O luăm pe coama spre dreapta până la punctul cel mai înalt.

Deasupra Buştenilor
Am ajuns într-un splendid punct de belvedere. Admiram Bucegii. Mă apuc să îi ţin o scurtă lecţie de geografie ad-hoc Adinei. Îi arăt Bucșoiul, Omu, Coștila, Caraimanul. Îi arăt văile Morarului, Cerbului, Albă, Seacă a Caraimanului, Jepilor. Bate vântul puţin aşa că ne retragem puţin şi servim câte o napolitană. Pică numai bine.

Pe traseu
Părăsim punctul de belvedere şi urcăm spre staţia finală a telescaunului. Aici lume multă şi pestriţă: adolescenţi veniţi "la munte", familişti veniţii în weekend cu toată familia. De ta telescaun în sus este un drum lat, cred că se poate merge şi cu căruţa pe acolo. Dăm de o săgeată indicatoare care descrie nişte trasee: Spre Azuga şi spre Buşteni. Însă marcaje nu aveam să vedem deloc în această excursie. Nu departe dăm de un mic lac. Din păcate acesta nu e trecut pe hartă.

Spre şi pe Vf. Cazacu
Drumul nostru urca lent ocolind meşteşugit creasta şi vârfurile ei. Suntem protejaţi de vânt. Înaintăm şi trecem pe partea cealaltă a versantului. Nu mai vedem Bucegii acum. Însă priveliştea se deschide spre Postăvarul, Piatra Mare şi partea nordică a munţilor Baiului. Zărim vîrful Cazacu, cel puţin judecând după harta acela trebuie să fie. Părăsim drumul clar şi mergem pe creastă pe o potecuţă frumoasă ce taie iarba arsă acum. Vântul se înteţeşte. Pe vîrf zărim o cruce. În curând vom fi la ea. Priveliştea e încântătoare mai ales că soarele a biruit momentan în lupta cu norii. Doar vântul ne mai supără. Mai ales pe mine care după ultima aventură în Bucegi m-am ales cu o tuse care nu mă mai lasă. Facem poze cu noi cu crucea, cu valea Cazacu ce se cască la picioarele noastre, cu Vîrful Zamora.

La masă şi la somn
Ne retragem la vreo 20m sub vârf. E ora prânzului şi trebuie să ne hrănim. Deschidem o conservă de ton mărunţit pe care o preparăm cu ceapă. După masă Adina îmi cere permisiunea de a dormi o jumătate de oră. Soarele face vremea atât de plăcută! E atât de frumos să stai şi să admiri natura într-o zi frumoasă de toamnă. Adorm şi eu. Şi mă trezesc după vreo 15min. Se înorase tare şi vântul începuse să bată cu putere. Hotărâm că e mai bine să ne retragem că nu cumva să ne prindă ploaia. Aşa că facem cale întoarsă. Coborâm pe Sorica, genunchii noştri sunt solicitaţi la maximum dar rezistă cu brio. Ajungem la maşină, dar ploaia încă ne-a ocolit.

Hotărâm să facem un mic ocol pe la Pârâul Rece. Nu mai fusesem acolo de 16 ani. Ajungem repede. Peisajul îţi taie respiraţia cu frumuseţea lui: păduri întregi, nuanţe şi culori pe care nu te mai saturi să le contempli. Staţiunea e total diferită faţă de ce ştiam eu. Sunt atâtea construcţii noi şi atâta circulaţie! Noroc că am găsit un loc frumos şi liniştit de unde am făcut poze. Plecăm spre Braşov. Începe să se însereze şi să cadă primii stropi. Ajungem în Braşov pe la ora 19. Obosiţi dar fericiţi.