La plimbare in Piatra Mare

Data publicarii: 26 mai 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

De vreo doi ani de zile conducatorii iubiti ai tarii noastre s-au gindit sa ne mai dea niste zile libere. Si asa de bine s-au gindit ca majoritatea zilelor instituite au picat pentru inceput simbata ori duminica. In majoritatea tarilor civilizate, intr-o asemenea situatie se acorda ca zi libera lunea care urmeaza. Din fericire, ziua a doua a Rusaliilor, ca si ziua a doua a Pastolor, pica luni, asa ca in situatia asta nu mai putem fi fentati.

Asadar, urmau 3 zile libere. Dupa potopul de simbata si indreptarea vremii de duminica, luni ne hotarim sa alegem cea mai la indemina varianta: Piatra Mare. Ne stringem cinci, de la dreapta la stinga:  Sorin , Cornelia, Ioana, Ramona si Bogdan.


Alegem o urcare pe traseul Sirul Stincilor, marcaj punct rosu, ca pe celealte trasee e plin de civili, asa cum ii numeste Sorin pe turistii ce umbla pe munte echipati necorespunzator. Acest cuvint avea sa devina laitmotivul zilei de astazi.

Trecem Valea Sipoaia si o luam la deal printre braduti mici si ajungem la liziera padurii unde este si un stilp mare care sa poata fi vazut aproape din orice punct de la inceputul  traseului. De aici urmeaza o portiune ceva mai plata urmata de citeva rinduri de serpentine. Pe poteca se vad urme relativ proaspete de civili care au umblat pe poteca cu motocicleta.

La prima stinca solitara facem popas, prilej de hidratare cu compot de rabarbar si de citeva bancuri. De aici urcusul devine un pic mai dificil dar verdele placut care ne inconjoara ne face excursia placuta. Ajungem si la cea de-a doua stinca solitara. De aici poteca coboara usor si ne angajam intr-o urcare ceva mai abrupta pe linga Sirul Stincilor. Cistigam altitudine si incepem sa observam Brasovul de sus. Poteca e calcaroasa iar de sus cad picaturi mari si grele.


Urmatoarea pauza este la locul de intersectie al traseelor Sirul Stincilor cu poteca banda albastra venita din Sacele prin Bolnoc. De aici nu mai avem mult. Schimbam marcajul, mergem insotind banda albastra care ne poarta prin partea superioara a Poianei Livezii, pe sub stinci mari. Orasul se vede insorit, nu si partea somitala a Masivului Piatra Mare.

De la intersectia cu Drumul Familiar mergem impreuna cu un cuplu in virsta( nu par a fi civili ) cu care dezbatem pina la cabana subiecte istorice. Se inoreaza destul de tare. Dar nu ne pasa ca suntem la adapost.

Savuram ciorba gatita de Atti, cabanierul si ceaiul lui Anika. Aflam si citeva stiri proaspete: pe 13 iunie 2010 va fi organizata o actiune de transport de materiale la cabana, iar pe 26 iunie 2010 va avea loc Semimaratonul Piatra Mare, editia de vara.

Intre timp afara apar citiva motociclisti pe poteca ce vine de la Predeal dar si o ploaie scurta, de 15 minute. Dupa ce natura se potoleste iesim si noi cu gindul de a urca pe Sura de Piatra. Vedem in fata Gheara Pisicii si Piatra Scrisa.


Ajungem insa doar in zona podului natural unde se porneste o grindina nemiloasa. Ne adapostim sub pod si scapam uscati. Se raceste destul destul de brusc.

Ne intoarcem linga cabana si ne cocotam pe un platou care ofera privelisti largi spre Muntii Ciucas, Grohotis si Baiului si spre valea Garcinului. Pe virf e negura asa ca renuntam sa il mai urcam. Soarele incepe sa isi faca loc timid printre nori. Mai lenevim putin pe acel platou.


Trecem iarasi pe la cabana ca i-am promis lui Atti ca il ajutam sa scuture paturile din cabana. Asa ca facem munca voluntara si terminam rapid. La vale urmeaza sa coborim pe la Pestera de Gheata si Bolnoc.

Acest traseu este o premiera pentru toti ceilalti. Eu l-am mai parcurs si pe urcare si pe coborire in urma cu mai multi ani. Este un traseu variat, cu pasaje de urcare si coborire, cu portiuni scurte de mers pe culme.

Asadar parcurgem cu usurinta bucata ce ne aduce la Pestera de Gheata. Deasupra orasului sunt nori negri, amenintatori. La noi e inca soare care lumineaza frumos stincile albe de la Pestera de Gheata. Pauza de poze si hahaiala in zona.

Coborirea noastra continua cu o urcare cu efect psihologic nefast asupra civililor. Dar nu e cazul nostru. Intre timp cerul incepe sa se intunece si deasupra noastra, asa ca ne concentram, dam totul si finalizam urcarea asta cit putem de repede. Apar citiva stropi de ploaie dar trec repede.


Poteca noastra e deosebit de frumoasa primavara. Cu toate ca ritmul nostru este destul de alert, avem ochi sa remarcam acelasi verde crud si sa vorbim despre cit de frumos este acest traseu.

Nu prea este umblat, Ioana banuieste ca suntem primii care mergem pe aici dupa topirea zapezii. Nu prea se vad urme, vegetatia este inca mica. Vara, pe alocuri, vegetatia bogata pune probleme de orientare in unele puncte.

La un moment dat poteca se rupe pe o bucata de trei-patru metri iar noi trebuie sa ocolom zona pe sus. Ioana vede prima urma:

-    Imi retrag afirmatia, au mai fost oameni pe aici. Sorine, ia uita-te la urma asta, e a unui civil?
-    Daca a cazut in ripa e civil! vine raspunsul prompt al lui Sorin.

Mai avem parte de citeva picaturi de ploaie. Apoi cerul se degajeaza si ajungem odata cu soarele la punctul de plecare spre Cabana Militara Rentea. De aici nu mai e mult: in citeva minute iesim din padure si avem o panorama frumoasa asupra Brasovului, Postavarului si Vaii Timisului.

Coborim o panta destul de inclinata pina la Cabana Bolnoc - Sava. Stam pe niste butuci in fata cabanei si ne tragem sufletul. Piatra Mare s-a degajat de nori dar peste Timpa e iarasi intunecat, se vad fulgere si se aud tunete. Asadar nu prea e vreme de stat. Pina acum am scapat de ploaie.

Coborim spre locul unde a mai ramas doar fundatia vechii cabane Bolnoc, un loc binecuvintat in zilele limpezi cu o priveliste superba spre Muntii Bucegi. De aici schimbam marcajul. Vom cobori la Dimbul Morii pe un vechi drum foestier marcat cu triunghi albastru.

Norocul nostru se termina cu putin inainte de a iesi din padure: se porneste o ploaie torentiala strasnica, insa suntem suficient de aproape de masini si scapam cu bine din aceasta ultima incercare.

Asadar bifam o noua excursie reusita in care ne-am simtit foarte bine. Piatra Mare este un loc minunat care ofera suficient de multe posibilitati de abordare care sa ii satisfaca atit pe cei experimentati cit si pe civili.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017