In Piatra Mare pe drumuri uitate: Valea Garcinului

Data publicarii: 25 iul 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Unul din traseele foarte putin frecventate ale Pietrii Mari este cel care urca prin Valea Garcinului. Traseul porneste din Turches-Sacele si este marcat cu triunghi galben. Propunerea de a aborda Piatra Mare pe aici a venit de la Gigi Cepoiu si eu unul nu am stat prea mult pe ginduri cind am auzit-o.

Asadar plecam spre Piatra trei personae: Lucian, Gigi si eu.


Lasam masina la Baciu( tot in Sacele ) la parintii mei si de aici e nevoie sa traversam spre Turches pentru a intra in traseu. Trecem pe un pod si gasim si triunghiul buclucas aplicat pe stilpi. Urcam usor, depasim si ultimele case, drumul de asfalt se transforma in drum forestier. Iesim pe un deal si ajungem la capatul stilpilor. Suntem la o rascruce de trei drumuri si nu mai vedem urmatorul marcaj. Scoatem harta lui Danut Calin si ne lamurim. Trebuie sa mergem inainte, pe drumul cel mai putin evident, nu e nevoie sa trecem iarasi paraul Morii.


Drumul pe care o apucam este mai noroios si brazdat de paraie din loc in loc. Gasim mai sus si marcajul. E aplicat mai rar din lipsa de elemente pe care sa poata fi aplicat. Ajungem intr-o curmatura inierbata. De aici trebuie sa coborim spre Valea Garcinului in care ajungem mergind paralel cu paraul Musatului.

Pe drum gasim intr-o zona urme de ursache mic si urme de ursache mare. Devenim mai zgomotosi. Traversam o poiana mare si vedem si drumul forestier care merge de-a lungul Vaii Gircinului. Chiar inainte de a ajunge in forestier dam de un adevarat geiser.


O teava de apa s-a spart si apa se revarsa cu o presiune ce o propulseaza mai sus de virful copacilor. E un subiect generos de poze fiindca dintr-un anumit punct se poate observa un curcubeu. Continuam pe forestier, ne e cald dar din fericire copacii de pe marginea drumului ne ofera umbra suficienta.


In calea noastra este o pastravarie. Chiar inainte de ea drumurile se despart. Prin stinga se urmeaza valea Gircinului Mare spre Cabana Militra Rentea. Drumul ar trebui sa fie marcat cu banda galbena. Pe sageata noastra scrie asa: Spre Vf. Piatra Mare prin Muntele Sura de Piatra 2 ore si trei sferturi.


Pina sa incepem urcarea insa mai avem de mers pe forestier. Intilnim de o turma de oi cu cainii aferenti dar cu un cioban amabil care ii linisteste. Gasim mai apoi un izvor amenajat si profitam de apa rece ca sa ne spalam si sa ne racorim. Iar daca tot ne-am oprit, facem si o pauza de masa. Gigi ma serveste cu o gogoasa buna care a picat la fix.


Plecam de la locul cel racoros si ajungem intr-o zona in care se afla, pe partea stinga, niste stilpi de beton dintr-un viitor sau fost gard. De aici trebuie sa avem mare grija pentru ca traseul paraseste forestierul cotind brusc spre dreapta, fara a anunta asta prea explicit. Dar Gigi are ochi de vultur si reuseste sa identifice locul chiar la momentul potrivit.


De aici ne asteapta o ascensiune pronuntata. Gigi Cepoiu imi spune ca vom avea de urcat o diferenta de nivel de aproape 700m. Deci nu e de gluma. Privind de jos, identificam Poiana Surii de Piatra, unde se afla si cabana, si din ce se vede urcarea se face cam pieptis.


Si nu numai ca se face pieptis, ci aveam sa constatam ca se face si in linie dreapta. Asadar trebuie sa fim capabili de un efort sustinut. Zona este foarte salbatica, poteca e invadata de vedetatie pe portiuni lungi, norocul nostru e ca marcajul este foarte bine aplicat si nu lasa loc de interpretari gresite.


Prima parte o urcam printre ierburi mari, strabatind citeva poieni. In dreapta noastra e un paraias cu debit bun, ultima sursa de apa pina la cabana. Apoi intram in padure. Poteca se arata pe alocuri dar apoi este iarasi biruita de vegetatie. De data asta trebuie sa urcam si sa ne imprietenim cu urzicile care ne vor insoti pe o urcare care ne solicita din plin. Din loc in loc sunt zone inoroiate si foarte alunecoase. La un moment dat ajungem la un grup de stanci de care ne separa un culoar plin cu vegetatie, e un fel de sant, larg de citiva metri.



Noi continuam urcarea, transpiram abundent dar nu ne lasam. Ajungem si la prima serpentina.
-    Uraaa!

Serpentina de fapt traverseaza acel sant, prin partea lui superioara ducindu-ne la un nou grup de stinci. Aici gasesc o iesire spre un punct de belvedere. Ne abatem din poteca circa 20m.


Vedem un perete stincos pe care il identific ca fiind in apropierea cabanei. Deci nu mai e mult. De aici incolo urcam pe citeva serpentine destul de dure pina la un perete stincos. Poteca il va ocoli prin stinga.  Se pare ca iara o sa avem parte de un pieptis serios, judecind dupa faptul ca se vad vreo 5-6 marcaje dispuse in linie.

Asadar urmeaza asaltul final. Din fericire se urca pe serpentine ceea ce ne mai usureaza efortul. Iesim in poiana si constatam ca vremea vrea sa se schimbe. Ne oprim sa ne tragem sufletul si sa admiram panorama frumoasa cu Ciucasul, Muntii Grohotis si Muntii Baiului.


Mergem la cabana si ne uitam la ceas: am facut 5 ore si 10 minute, un timp destul de bun dupa cum zice Atti, cabanierul. Mincam cite o ciorba si apoi mergem pe una din terasele poienii pentru o scurta siesta.

Norii se aduna peste noi. Incercam sa facem o scurta tura la Sura de Piatra si la podul natural din spatele ei insa ne prinde ploaia. Hotarim sa ne retragem la adapost. Si a urmat o rapaiala apriga cu tunete si fulgere care ne-a adunat pe toti in cabana sau in jurul ei.

Din pacate vremea nu s-a mai indreptat asa ca ne-am multumit sa stam doar pe linga prin Poiana Surii de Piatra.


Adormim reimprospadindu-ne colectia de bancuri, caci la mansarda e un grup vessel cu un povestitor talentat la glume.
Seara facem planul pentru a doua zi: daca vremea se indreapta vom traversa platoul si vom cobori pe la Cascada Tamina, daca nu..vom cobori pe Drumul Familiar la Dimbu Morii.

Dimineata, suntem harnici, la ora 6 suntem in picioare si iesim afara. Nici nu apucam sa luat o gura de aer proaspat ca reincepe sa ploua. Asa ca ne mai punem la o portie de somn. Dar oare cine poate sa doarma cind afara ploua cu galeata, tuna de se cutremura cabana, iar fulgerul il vezi cu ochii inchisi?
Pe la ora noua ploaie se potoleste iar noi ne spunem ca trebuie sa profitam de aceasta fereastra de vreme buna. Ne luam ramas-bun de la gazdele noastre si plecam la vale pe Drumul Familiar. Din fericire scapam neudati si ajungem cu bine la Dimbul Morii.



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017