Ochiul Beiului si Valea Beusnitei

Data publicarii: 18 aug 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dupa citeva zile mohorite in care ploaia a facut legea, soarele se pune in sfirsit stapin pe judetul Caras-Severin. Asteptam sa vina vremea buna pentru a face un circuit in Cheile Nerei. Dar pina ca lucrurile sa se stabilizeze complet incercam o tura mai scurta, mai blinda, dar foarte frumoasa.

Traseul urmat: Podul Beiului - Canton Silvic Valea Beiului - Ochiul Beiului - Valea Beusnitei - Cascadele Beusnitei.

Pina la Podul Beiului am ajuns cu masina trecind prin satul Potoc. Drumul e asfaltat, e bun, dar are doar o singura banda pe care incape doar o masina. Asadar trebuie sa conduci cu atentie ca nu se stie ce iti apare din fata. La Podul Beiului e amenajata o mica parcare. Acest loc este o importanta intersectie de trasee: se poate pleca spre Sasca Romana, pe  traseul cu tunele, spre Valea Beiului si Cascada Beusnita, spre Cantonul Damian si Cheile Nerei.

Plecam in traseu pe banda albastra, pe un drum forestier. Trecem riul Bei pe un pod de lemn. Padurea ne protejeaza de soarele ce devenise puternic. La un moment dat intilnim un fel de colonie de fluturi care statea chiar in mijlocul drumului forestier.



Mai facem un popas lung la Cascada La Vaioaga, loc in care apele limpezi ale Beiului se pravalesc cu putere citiva metri.



Continuam tot pe drumul forestier intilnind mai sus un stavilar si un lac. Cam dupa o ora si jumatate suntem la Cantonul Valea Bei. Aici e loc bun de campat si exista si sursa de apa chiar in fata portii pastravariei.

Drumul nostru continua pe poteca. Dupa vreo 10-15 minute. ajungem la o frumoasa cadere de ape, locul in care Beusnita se varsa in Bei. Putin mai sus este Lacul Ochiul Beiului.

Despre acest loc circula mai multe legende. Se  spune ca un bei( titlu nobiliar in Imperiul Otoman ) foarte bogat a fost la vanatoare prin aceste meleaguri. A intilnit intr-o poiana o frumoasa fata ce isi pastea oile de care s-a indragostit pe loc. Asa ca venea deseori s-o intalneasca.

Cum a aflat tatal beiului de dragostea dintre cei doi, a hotarat sa-i desparta. In graba a trimis un calau sa omoare fata ce ii sucise mintile fiului sau. Beiul indragostit si-a gasit iubita injunghiata in locul unde acum este lacul... Ochiul Beiului a varsat multe lacrim, dupa care flacaul  dupa care si-a infipt pumnalul in inima. Din lacrimile lui s-a format izvorul care ii poarta numele.

Apele micului lac - are diametrul de circa 20 de metri si adancimea de aproape 6 metri - au o transparenta aparte, o culoare albastruie si nu ingheata niciodata. In realitate, in acel loc "misterios" din castrul banatean se afla un izvor care improspateaza mereu lacul si face ca apa lui sa aiba o temperatura egala.



Trecem piriul pe o punte de lemn si ne angajam in urcare, insotind triunghiul albastru, pe Valea Beusnitei, o adevarata minune naturala. Valea este plina de caderi de ape, mai mari sau mai mici, care te fac mereu sa te opresti si sa iti doresti sa le fotografiezi. Intre confluenţa Beuşniţei cu Beiul şi Poiana Beuşniţei cascadele se prezinta sub forma unui şir neîntrerupt de căderi de apă prelungi, ce curg prin jgheaburi înguste. Cu toate astea cascadele nu au caderi verticale de mare anvergura.



Ne indepartam la un moment dat de apa, parcurgem lunga Poiana a Beusnitei si intram iarasi in padure dar nu pentru mult timp. Poteca marcata se finalizeaza la Cascada Beusnita I, un loc minunat de unde apa se desparte in suvoaie si cade pe un covor verde din muschi. Ploile din ultimele zile au asigurat cascade un debit consistent de apa care cade cu putere cam de la 14-15 metri.



Am urcat apoi pe linga cascada continuind un timp pe firul apei si am mai intilnit inca doua cascade destul de mari care merita vazute, dar si o mica grota.



Cascada Beusnita II este mai putin inalta insa este foarte dezvoltata pe latime, apa despartindu-se in doua suvoaie.



Dupa o bucata mai lunga prin padure, ghidati de sunetul puternic al apelor ce cad, ajungem la Cascada Beusnita III.Pe un prag crescut din tuf între doi pereţi, apa se desface în numeroase suvoaie curgind pe un covor de muşchi,

Ne-am intors pe acelasi traseu, iar toata distractia ia cam sase ore in conditiile unui mers lejer si a multor pauze fotografice. Ochiul Beiului si Valea Beusnitei ramin doua locuri de referinta in cadrul frumusetilor naturale din Banat. Cine le-a vazut odata nu le uita niciodata.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Emil Cupsa

    26 oct 2010 11:13:32

    In urma acestui articol am fost sa vedem Ochiul Beiului si Valea Beusnitei, ca doar suntem din Timisoara. Nu am avut nici cea mai mica idee de ce minunatii sunt la doar o ora si jumatate de mers cu masina de Timisoara. E minunat si vazute toate astea in culorile toamnei a fost ceva deosebit. Vom urmari indeaproape articolele tale sa alegem urmatoarele destinatii prin tara.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017