Zaganu mai altfel: prin Cheile Paraului Alb

Data publicarii: 22 sep 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Turele repetate intr-o anumita zona, intr-un anumit munte, au un rol important. Legate cu o documentare adecvata te ajuta sa vezi locurile altfel si sa incerci si putina variatie. Cei mai multi aleg Zaganul pentru o face o tura pe care de regula o leaga si cuVirful  Ciucas. Anul trecut am incercat si ne-a iesit prima tura mai altfel: am am strabatut Cheile Stinei.

Inca de pe atunci ne gindisem ca trebuie sa mai venim pentru a aborda un traseu asemanator( asa credeam noi ) prin Cheile Paraului Alb. Si iata ca prilejul s-a ivit in al doilea weekend de septembrie 2010. Participanti: Oana, Ciprian si eu.

Lasam masina linga Manastirea Cheia si intram repede in traseu. Urmam banda albastra ce duce in Poiana Stinei( cam in doua ore ) dar si crucea rosie ce traverseaza culmea Zaganu - Gropsoare. Prima parte a traseului e destul de noroioasa si de aceea alegem potecile cu destula grija ca sa scapam curati. Odata ajunsi in culmea Buzaianu nu mai avem problema asta.

Panta se mai indulceste si ajungem in punctul de despartire al traseelor. Noi continuam pe banda albastra. Coborim putenic si trecem un parau. Din locul asta, in jos este un drum forestier ce pare ca duce intr-o poiana. Parasim marcajul si mergem si noi in poiana unde gasim un adapost din lemn.


Scoatem harta sa vedem daca foestierul asta nu duce tot in Poiana Stinei. Ne lamurim repede ca nu, asa ca urcam la loc si intram iarasi pe poteca marcata. Dupa un urcus ceva mai sustinut incepem coborirea pe o poteca din ce in ce mai lata care se intersecteaza si cu citeva drumuri forestiere.

Ajungem in Poiana Stinei, unde ne zicem ca e cazul sa facem un popas mai lung. Studiem un pic harta si sagetile indicatoare, apoi o luam in sus prin poiana urmand triunghiul albastru ce duce in culmea Zaganului prin Valea Paraului Sterp.


Gasim o piatra mai mare unde stam si mincam si povestim. Ciprian are descrierea traseului pe telefonul mobil si se apuca sa citeasca cu voce tare. Incercam sa retinem principalele coordonate dupa care bineinteles ca ne apucam sa divagam pe diverse subiecte.

-    Baieti, nu stam grozav cu timpul, e ora 13! ne atrage atentia Oana.

Hm...si eu chiar avusesem impresia ca ne-am miscat bine. Plecasem din Cheia pe la 9:50 dar pe drum am sporovait de numa-numa ca nu ne vai vazuseram de mult  iar pe munte nu am mai mers impreuna de si mai mult timp.

Punem rucsacii in spinare si urcam pe vale. Observam spre dreapta stancile din Culmea Suvitelor, iar spre stanga Coltii Vanatorului. Intilnim un izvor puternic ( e chiar Paraul Alb ) si umplem bidoanele fiindca o alta sursa de apa nu vom mai intilni astazi. Poteca prin Cheile Paraului Alb a fost odata marcata, aparind ca atare chiar si pe unele harti. Eu va spun ca la data de 11 septembrie 2010 traseul nu este marcat.

Odata cu intrarea in sectorul de chei ne delectam cu un peisaj virgin. Pasii nostri isi diminueaza cadenta fiindca vrem sa savuram fiecare moment.In partea de inceput, pe partea dreapta sunt niste bolovani mari numa’ buni de  catarat, iar Oana si Ciprian profita de moment.


Cheile au cam 300 de metri lungime si sunt strajuite de pereti verticali inalti alcatuiti din conglomerate. Spre deosebire de Cheile Stinei, aici nu exista riu, peretii sunt ceva mai departati iar vegetatia a pus stapinire pe suprafete intinse.


Am citit ca in chei se afla doua pesteri de mici dimensiuni, una este situata la intrarea in chei , pe versantul estic al Muntelui Zaganu, cunoscuta sub numele de Pestera Mica, iar cealalta este situata la 100m amonte de la intrarea in chei, cunoscuta sub numele de Pestera Aven.


Mergem pe fundul vaii si ne orientam dupa niste vechi marcaje forestiere dar si dupa scrijeliturile vechi de pe copaci. Sa nu intelegeti din asta ca e bine ca scrieti pe copaci!


Pe masura ce inaintam peretii incep sa scada in inaltime iar valea devine putin mai larga, panta se micsoreaza. Continuam sa mergem prin albia cu pietrisuri si nisipuri. Poteca, strabate o padure deasa.

 

Ne continuam drumul in urcus in lungul vaii. Tot urcand, vom trece prin dreptul unei vai afluente care vin din stinga si care e  blocata de un bolovan imens.


Apoi valea se ingusteaza din nou, dar nu pentru mult timp. Ajungem la o noua confluenta de unde se despart doua poteci bine conturate. Eu o cercetez pe cea din dreapta, Oana pe cea din stinga.

Pe care sa o alegem?

Poteca din dreapta iese rapid intr-o poiana de unde se urca abrupt spre niste stinci care fara indoiala fac parte din Culmea Stincoasa. Oana porneste pe un vilcel care in final duce in golul alpin spre zona Virfului Gropsoare.

Ciprian e de parere sa mai consultam odata descrierea:
Avansam prin pasune, pe stanga vaii. Mergem spre stanga (nord-vest), strabatand piezis versantul culmii. Dupa 3 ore de mers din Poiana Stanei, ajungem in punctul La Rascruce.

Asa ca o luam prin stinga pe vilcelul cercetat de Oana. Prima parte usurica, urcam pe un torent nisipos. Apoi incepem sa intilnim obstacole: vegetatie pitica, arbori cu crengi subtiri ce bareaza pe alocuri poteca. Mergem pina iesim in golul alpin insa din pacate obstacolele ramin pe vilcel. Cautam o iesire ca sa scapam de drumul cu obstacole. Si o gasim destul de greu. Ne trezim in plin afinis. Hectare de afine cit vezi cu ochii.


Urcam din ce in ce mai greu din cauza pantei accentuate( afinele nu au nici o vina, nu... ). De sus vedem mai bine pe unde am venit si care erau  celelalte posibilitati de iesire din Cheile Paraului Alb. In zare vedem Vf. Penteleu iar in plan mai apropiat e Poarta Vinturilor din Muntii Siriu.


La un moment dat zarim un stilp cu marcaj aflat pe culme si decidem sa ne indreptam catre el. Am iesit in sfirsit in creasta si ne oprim pentru mai mult timp linga o cruce de lemn. Din Poiana Stinei am facut 3 ore. Suntem putin mai jos de Virful Gropsoare. Urmeaza sa strabatem culmea spre Zaganu si sa coborim pe cruce rosie spre Cheia. Privim spre Vest, e vizibilitate destul de buna, se vede pina la Creasta Pietrii Craiului.


Dinspre Cheia vine un grup numeros. Din el se desprind niste indivizi care urca pe virful Zaganu si zbiara cit ii tin plamanii.


Incepem o coborire accentuata pe poteca avariata de sub virful Gropsoare. Traversam o zona mai domoala si ajungem la portiunea cu cabluri de care ttrecem fara probleme. Mai sus poteca se strecoara printre doua stinci mari. Urc pe una dintre ele si bag in sedinta pe Oana si Ciprian. Privim spre pasul Boncuta studiem de la inaltime traversarea spre Siriu dar si culmea muntilor Tataru. Stabilim ca o sa mergem pe acolo si facem asa-asa-si-asa.


Putin mai jos regasim triunghiul albastru care vine de jos, de la Poiana Stinei si pe care am mers o bucata si in excursia de astazi. Undeva jos, se vede stina din Zaganu la care ajungem dupa un coboris destul de accentuat. Mai jos de stina remarcam cit de rupta e padurea. Nu, nu s-a intervenit cu drujba, probabil furtunile au fost suficient de violente incit sa culce la pamint copacii.

In padure e  luminozitate destul de scazuta. Avem parte de o iluzie optica de zile mari. Soarele lumineaza atit de bine un nor incit avem impresia ca pe cer soarele s-a clonat si e in dublu exemplar. Ajungem la Cheia dupa apusul soarelui si ne recuperam masina ce asteapta singura si cuminte linga Manastirea Cheia.

Si astfel se termina povestea cu Zaganul si Cheile Paraului Alb. Pina la urmatoarea tura va urez un calduros: La Revedere!


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017