Clisura Dunarii

Data publicarii: 06 oct 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Poate cel mai interesant si popular traseu din sud-vestul tarii este acela care se desfasoara pe malul Dunarii. Toata lumea stie de chipul lui Decebal sculptat in piatra linga Manastirea Mraconia. Si multi merg sa il vada, iar altii mai curajosi isi continua calatoria prin Cazane.

Noi am parcurs Clisura Dunarii in sens invers insotind apa de la intrarea in tara, care se face undeva intre localitatile Socol si Bazias, si pina la Orsova. De fapt a fost un traseu de legatura in care scopul final era sa ajungem la Baile Herculane de unde sa facem trasee in Valea Cernei.

Calatoria noastra a inceput la..Parcul cu Locomotive cu Abur de la Resita. Acolo ne intilnisem cu domnul Valentin Balaban, seful Salvamont Caras-Severin, care ne-a sprijinit pe tot parcursul sederii noastre cu sfaturi, cu ponturi privind locurile de cazare, cu tot ce a putut, lucru pentru care ii multumim.

Sugestia de a incepe traseul pe linga Dunare de la Socol a venit de la dinsul. Noi vroiam sa facem traseul clasic Moldova Noua - Orsova.  Primim in dar un set de vreo 5 harti cu tot ce e mai bun de vazut in Caras si avindu-le in fata ascultam indicatiile:

- Mergeti la Oravita, de acolo continuati spre punctul de frontiera Naidas. Dupa inca 1-2 km de mers gasiti un pod peste riul Nera. Nu treceti podul , ci faceti dreapta si mergeti de-a lungul Nerei pe la Zlatita si Socol.

Nera, riul nervos si tulbure care cu o zi in urma ne dadea unele emotii in sectorul de chei s-a metamorfozat aici intr-un riu lenes de cimpie, care curge alene si in care copiii se balacesc si apa nici nu le mai trece de genunchi. Ce schimbare!

Soseaua merge de-a lungul Nerei pina la varsarea acesteia in Dunare, linga localitatea Socol. In acest sat am avut parte de o intimplare cum mai vezi citeodata doar in zonele locuite preponderent de maghiari. Cobor din masina sa cer niste lamuriri privind drumul. Abordez un domn pe care il intreb pe unde trebuie sa continui spre Balta Nera. Omul se uita la mine, nu scoate un cuvind si imi face semn sa astept. Merge si il roaga in sirbeste( cred ) pe un altul care stie romaneste sa vina sa vorbeasca cu mine. Ma lamuresc ca nu trebuie sa intru in sat fiindca in capatul celalalt se Serbia.

Continuam si dupa scurt timp vedem Dunarea. Ne oprim intr-un loc care de la distanta pare frumos. Este Balta Nera, un loc asemanator cu un golf care se afla la varsarea Nerei in Dunare.  Balta Nera este rezervatie naturala, parte a Parcului National Portile de Fier.



Importanta rezervatiei este data de zona umeda cu vegetatie hidrofila si higrofila specifica, cu o bogata avifauna acvatica: egreta mica, starcul cenusiu, cormoranul mic, egreta mare, pescarasul.

Fauna de mamifere este reprezentată de popândău dar şi mamifere mari, precum vidra sau lupul. Noi nu am vazut decit popandai.



Din pacate malul romanesc este extrem de murdar si uite asa se transforma un loc excelent de bird-watching in groapa de gunoi. Am zis!



Practic aici incepe calatoria noastra de-a lungul Dunarii. Am parcurs cei aproximativ 150km intre Socol si Orsova in ritm de melc. Am avut nevoie de o dupa-amiaza intreaga si inca vreo 4 ore ale diminetii. E drept ca ne-am oprit de fiecare data cind am vazut ceva interesant, de fiecare data cind am simtit nevoia.



Intrarea Dunarii in Romania

Am continuat spre Bazias, prima localitate din tara udata de apele Dunarii cum invatam la geografie. Astazi satul e paraginit iar cele citeva cladiri ce amintesc de existenta unei oarecare activitati industriale dau impresia ca sunt bantuite.

Pe Dunare mai vedem ambarcatiuni, ceva impingatoare si barje. Ajungem mai jos intr-un loc in care Dunarea ingusteaza tare trecind printre doua zone stincoase. Pe partea sirbeasca se afla orasul Zatonje. Pe partea romaneasca se gaseste insula Calinovat, o alta rezervatie naturala.



Aceasta are o suprafata de 24 ha, cuprinde insula propriu-zisa si luciul de apa limitrof insulei pana la o adancime de 2 m. Pe insula Calinovat exista o padure cu consistenta plina avand ca specie preponderenta Salcia Alba.

Noi ne continuam drumul spre satul Divici. Undeva inainte de a intra in localitate, pe partea stinga se mai gaseste o rezervatie naturala de 5 hecatre, numita Ripa cu Lastuni, destinata ocrotirii cuiburilor si coloniilor de lastuni  construite in abrupturile formate in depozite  de loess.

Satul Divici, si cam toate satele de pe clisura au o arhitectura specifica. Casele par solide dar bagate una intr-alta. Pentru noi fiecare sat are ceva interesant si misterios in acelasi timp.



Trecem pe rind prin satele Divici, Bolobesca, Susca si Pojejena( localitatea asta e in Romania, nu va lasati dusi in eroare de numele sirbesc) . Din cind in cind Dunarea se stringe in citeva golfuri. Ne aflam intr-o zona cu vegetatie ce pare ca pluteste pe apa dar si cu mici insulite. Zona e populata de pasari, mai jos este si un foisor de observatie. Nu m-am lamurit daca e pentru a privi pasarile sau pentru supraveghea granita.



Ne apropiem de Moldova Veche, loc in care Dunarea se largeste intr-un golf mare. In vecinatate se afla si o insula, aparent nelocuita, desi pina la ea se vede ceva asemanator cu un pod. Insula poarta denumirea de Ostrovul Moldova Veche, o rezervatie naturala menita sa protejeze avifauna. Are o suprafata de 1627 ha din care 345 ha sunt ocupate de insula propriu-zisa. Pe insula au fost identificate 72 de specii de pasari apartinand la 30 de familii din 14 ordine.

Soseaua se indeparteaza o perioada de apa si trece prin vecinatatea unei constructii gigantice, tipica fostelor combinate comuniste lasate de izbeliste. Revenim linga apa aproape de localitatea Coronini. Aici Dunarea este strinsa de munti ca intr-un cleste. Pe malul Sirbesc se zareste orasul Golubac si, mai aproape de noi Cetatea Golubac, aflata la citiva kilometrii de oras. Pe sub cetate trece sosea. Iar pe sosea sunt o gramada de camioane.



Cetatea construita din piatra da impresia ca isi are radacinile in apele Dunarii. Golubac si este una dintre cele mai bine conservate cetăţi din Serbia, datind  de la începutul secolului XIV.  Are zece turnuri interconectate prin pereţi, astfel încât cetatea putea fi aparata din toate părţile. În partea de jos a palatului se gaseste un turn octogonal construit de turci pentru a proteja intrarea principală. In timpul Evului Mediu, a fost subiectul a numeroase lupte, în special între turci şi maghiari. Acest monument a fost in timp proprietatea ungurilor, turcilor, habsburgilor şi sârbilor.

De asemenea, in mijlocul Dunarii o stinca solitara inalta de citiva metri se incapatineaza sa iasa din apa: Stinca Babacai. Despre acest loc, exista diverse legende, toate avand ca punct comun faptul ca o femeie ar fi fost legata de aceasta stanca si lasata sa moara acolo.

Una dintre legende spune ca un voievod sarb si-ar fi legat nevasta de piatra pentru ca aceasta sa se caiasca ("Babo, kaji se") pentru ceea ce facuse. Aceasta insa, neinduplecata, chiar si atunci cand era scufundata in apa a aratat cu degetul in sus in semn ca prefera sa moara decat sa se caiasca.



O alta legenda spune ca un capitan al cetatii de la Coronini ar fi trecut Dunarea si ar fi furat o cadana din haremul pasei si ca ar fi incercat sa ajunga inapoi cu ea la Coronini, insa a fost prins in dreptul stancii si i s-ar fi taiat capul, iar tanara care se lasase rapita a fost lasata sa moara pe stanca, avand capul iubitului legat la gat.

La un moment dat gasim un indicator spre Cetatea Ladislau si un panou cu citeva explicatii. Drumul spre cetate nu l-am gasit caci in sensul indicat de sageata se afla un mare zid de sprijin. E drept ca nici nu ne-am straduit prea mult fiindca se insera.

Istoria acestei cetati este legata de cetatea Golubac de pe malul sarbesc. Voievodul sarb Stefan Lazarevic a convenit cu regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei (1387-1437) sa-l accepte pe Durad Brankovic drept succesorul sau in voievodatul sarbesc, ungurii urmand sa primeasca in schimb Belgradul, Macva si cetatea Golubac aflata vis-a-vis de Coronini-ul de astazi. In 1427, la moartea lui Stefan Lazarevic, Belgradul si Macva au fost date regelui Sigismund, insa comandantul de la Golubac, nu a acceptat sa predea cetatea, cerand o compensatie de 12.000 de ducati. Regele maghiar a refuzat sa plateasca banii, spunand ca exista deja un contract scris cu Lazarevic. Turcii insa au platit suma si au intrat in posesia cetatii. Regele Sigismund, vazand ca turcii sunt atat de aproape de granita Ungariei, a tocmit arhitecti lombarzi care au reconstruit in iarna anului 1427 cetatea din varful dealului Cula, ungurii atacand de aici si de pe Dunare, la 1428, fara succes, Golubacul stapanit de turci.



Dunarea se ingusteaza considerabil fiind marginita pe ambele maluri de versanti inalti. Pe malul romanesc sunt Muntii Locvei. Pe malul sirbesc este Parcul National Djerdap. Putin mai in aval gasim un indicator spre Pestera Gaura cu Musca.

Aceasta pestera , in lungime totala de 254 m, a luat nastere prin infiltrarea apei in roca de tip calcaros.   Pestera a primit denumirea de "Gaura cu Musca" deoarece, dupa o legenda, aici s-a nascut teribila musca columbaca temuta in evului mediu pentru ca a facut ravagii în rândul animalelor.



Deja se insereaza si e destul de inorat. Tinta noastra pe ziua de astazi e comuna Berzasca, unde urma sa ne cazam la pensiunea Izabela. La inceput cei de acolo se uita la noi cam ciudat si stau un pic pe ginduri, daca sa ne cazeze sau nu. Asta in conditile in care 75% din camere sunt libere.

A doua dimineata..stupoare! Ploua si e destul de incetosat., dar asta e trebuie sa plecam. Dupa ceva kilometri observam pe deasupra apei citeva ziduri. Oare ce e acolo? Un panou ne lamureste succint: sunt ruinele fostei Cetati Drencova. Aceasta a fost ridicata de regalitatea maghiara in secolul XV, in cadrul sistemului de aparare al Dunarii. Este atestata documentar in anul 1451. Nu impresiona prin dimensiuni: avea forma de patrulater de dimensiuni 25 x 21 metri.



Mai in aval facem iarasi citeva popasuri scurte pentru a admira peretii stincosi de pe malul sirbesc dar si sistemul de tunele si viaducte construit de vecinii nostri. Privim in urma pentru a admira o creasta muntoasa ingusta care coboara de pe malul romanesc pina aproape de Dunare. Un pescar isi incearca norocul in apele Dunarii ascultind la radio o emisiune vorbita intr-o limba pe care noi nu o intelegem.



Soseaua noastra e din ce in ce mai stricata iar la un moment dat dispare si asfaltul. De pe versanti au cazut bolovani asa ca trebuie din cind in cind sa facem slalom. Si cum mergeam noi asa pe drum de tara numai ce ne trezim trasi pe dreapta si legitimati de un echipaj al politiei de frontiera. Politistii sunt neobisnuit de amabili si prietenosi. Se conving repede ca suntem turisti si nu contrabandisti si ne spun ca mai avem de traversat doar o singura portiune mai grea de drum.



Le multumim pentru informatii si continam in aval. In apa aproape de mal se zaresc doua turnuri. Este vorba de ruinele fostei Cetati Trikule( trikule = trei turnuri in limba turca ), ridicata in secolul al XV-lea , pentru a opri expansiunea otomana spre vest, ruinele observandu-se si in prezent in apropierea localitatii Svinita.



Cetatea Trikule era reprezentata prin trei turnuri dispuse pe malul stang al Dunarii in forma de triunghi, cu unul dintre varfuri spre Dunare. In fiecare unghi se afla cate un turn de o inaltime de circa 10 m, cetatea avand pe latura dinspre mal o lungime de 20 m intre turnuri, iar pe celelalte doua laturi o lungime de 40 m.



Ansamblul Cetatii Trikule a fost inundat in urma amenajarii lacului de acumulare Portile de Fier 1, la suprafata observandu-se doar doua turnuri, cel de-al treilea fiind vizibil numai in conditii de nivel foarte scazut al apei.



Din pacate zona invecinata cetatii este ingradita si cultivata ceea ce face greu de gasit un unghi favorabil macar pentru a privi dintr-un unghi mai bun.

Pe malul opus se vede un oras mai maricel, consultind harta il identificam: se numeste Donji Milanovac.

Urmeaza parcurgerea celei mai frumoase zone de pe clisura, Cazanele Dunarii, adica portiunea de defileu cuprinsa intre gurile de varsare a raurilor Plavisevita si Ogradena; acestea sunt formate din doua portiuni distincte: Cazanele Mari si Cazanele Mici, despartite intre ele printr-un golf semicircular, Dubova.



Fluviul se ingusteaza brusc trecind printre doi versanti inclinati. Noi ne oprim la Viaductul Graniceri pe care il traversam pe jos. Un panou vechi si ruginit ne da citeva lamuriri. Ne aflam pe teritoriul unei rezervatii naturale in care sunt ocrotite o serie de plante ( laleaua banateana, stinjenelul de stinca, fagul oriental, alunul turcesc ) dar si animale ( vipera cu corn, scorpionul, risul, acvila, broasca testoasa si vulturul egiptean ). Mai aflam ca altitudinea maxima a Cazanelor Mari este atinsa in Virful Ciucaru Mare, 316 metri. Omologul sau de pe celalalt mal are 768 metri si se numeste Veliki Strbac.



Ne suim in masina si urcam un deal mare. Suntem bulversati. Dunarea pur si simplu a disparut! Ai zice ca s-a scurs pur si simplu intr-o pilnie si s-a dus undeva in centrul pamantului. Soseaua trece prin padure in apropiere de Pestera Ponicova. In sfirsit ne vine inima la loc. Dunarea revine aproape de sosea formand un golf mare numit, ca si localitatea de pe malul sau, Dubova. Inainte de intrarea in sat gasim o sageata indicatoare: o ora pina la Virful Ciucaru Mare. Ce ne-am mai duce pina acolo..dar astazi nu e timp pentru asta.

Pestera Ponicova este cea mai mare pesteră din Defileul Dunării. Galeriile sale însumează 1660 m străbătând Ciucaru Mare ?i iesind în Dunăre. Este accesibilă de pe uscat dar si de pe Dunăre. La intrarea în pestera Ponicova, pârâul cu acelasi nume creează niste chei scurte si sălbatice si un pod natural lung de circa 25 m si înalt de 6 - 8 m.



Tot in zona Ciucarului Mare mai exista o pestera importanta. Este vorba de Pestera Veterani, accesibila doar dinspre Dunare, care a fost folosita ca punct strategic de daci si romani, de austrieci si turci, putând adaposti peste 700 de soldati. A fost fortificata de generalul austriac Veterani, de unde si numele pesterii. Se spune ca este prima pestera cartata din lume.

Ocolim golful Dubova pe o curba larga, mare si ne oprim inainte de intrarea in Cazanele Mici. Privind in urma rezolvam dilema cu disparitia Dunarii. Vedem cit de strins si ingust e locul prin care Dunarea isi croise drumul. Oare cum era peisajul inainte de construirea barajului de la Portile de Fier? Ne-am nascut prea tirziu ca sa mai vedem asta. Bunicul meu, care era nascut in zona aceasta, spunea ca Dunarea avea o oarecare cadere in zona Cazanelor si era zgomotoasa. De aici si impresia ca fierbe si de aici si denumirea de Cazane.



In Cazanele Mici soseaua se ingusteaza. Malul sirbesc e mai aproape ca niciodata iar noi avem sansa sa observam zona mult mai bine fiindca mergem chiar pe linga apa, spre deosebire de portiunea Cazanelor Mari pe care le- am ocolit. Partea romaneasca este dominata de Virful Ciucaru Mic de 313 metri iar cea sirbeasca de virful Mali Strbac de 626 metri.



Ambele maluri sunt stincoase, abrupte dar este loc si pentru vegetatie. Sirbii au o infrastructura mai solida, bine consolidata pe maluri. Unde a fost nevoie au sapat tunele pentru fiecare sens de mers.



Soseaua se aglomereaza brusc. Pe un colt de stinca se vede o biserica. Este Manastirea Mraconia, aflata in imediata apropiere a golfului omonim. Aici se gaseste celebrul chip al lui Decebal sculptat in stinca. Citeva afise ne spun ca se poate opta pentru o plimbare cu barca sau cu vaporasul pe Dunare. De-a lungul riului Mraconia pleaca un drum spre o pensiune. Din pacate zona e mult prea aglomerata si prea pestrita pentru gustul nostru.



Decebal - chipul sculptat in stanca al regelui dac, reprezinta cel mai cunoscut obiectiv turistic din zona Cazanelor. Este cea mai mare sculptura in piatra din Europa, inalta de 55 m si lata de 25 m. A fost sculptata dupa modelul celei din stanca Muntelui Rushmore din Statele Unite. Ideea realizarii acesteia i-a apartinut omului de afaceri roman Iosif Constantin Dragan. Lucrarea a fost executata de un grup de 12 sculptori-alpinisti, sub conducerea sculptorului roman Florin Cotarcea si a durat 10 ani, intre 1994 si 2004.

La iesirea din Cazanele Mici, dar pe malul sirbesc, se afla  Tabula Traiana - un  monument ridicat de adversarul regelui Decebal, imparatul roman Traian, pentru a marca marsul triumfal al trupelor imperiale romane spre Dacia si a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac in anul 105.

Zece astfel de tabule au fost daltuite in defileu, insa doar Tabula Traiana se mai conserva; patru se pastreaza in desene si stampe din secolul XVIII si XIX, restul fiind distruse. In traducere, textul Tabulei suna astfel : " Imparatul Cesar Nerva Traian Augustul, fiul divinului Nerva, invingator al germanilor, cel mai mare dintre preoti, avand pentru a patra oara puterea tribuniciara ( anul 100 e.n.) parinte al patriei, consul pentru a treia oara, a refacut drumul, dupa ce l-a adancit in munti si i-a inlocuit podeaua."



Tabula are o lungime de 4 m si 1,75 m inaltime, este fixata in piatra si pe ea sunt reprezentati doi delfini plutind si un vultur pe cer. De-a lungul timpului Tabula a avut de suferit de pe urma intemperiilor naturii si pentru a nu fi acoperita de ape, odata cu construirea barajului de la Portile de Fier, a fost ridicata cu aproximativ 30 m.

Calatoria noastra pe Clisura Dunarii se apropie de sfirsit. Depasim o ultima zona in care malurile se apropie, apoi ajungem in vecinatatea Orsovei. Soseaua paraseste din nou malul Dunarii, ocolind Padurea Ogradena intrind in Orsova de sus, de pe deal.



De aici parasim Dunarea cu directia Baile Herculane unde vom face jonctiunea cu un grup de oamnei tare faini din Galati. Potecile din Valea Cernei ne asteapta. Pentru mine toata aceasta calatorie a insemnat in primul rind un prilej de documentare. Dunarea asa cum am vazut-o de la Bazias la Orsova, mi-a dat o serie de idei pentru viitoare drumetii. Si sper sa ii inspire si pe cei ce au avut rabdarea sa citeasca acest lung articol.



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 9

  • puiu chiselita

    07 oct 2010 08:20:39

    Faina relatarea ! Mersi !

  • Constantin Ceapchi

    08 oct 2010 14:23:33

    Intradevar, foarte interesanta si incitanta tura. Relatarea este interesanta prin faptul ca este singura intalnita de mine si care sa trateze detaliat din punct de vedere turistic zona cuprinsa intre Bazias si Orsova, denumita pe scurt Clisura Dunarii Am zis ca este si incitanta relatarea intrucat lasa deschise cateva porti spre noi orizonturi de drumetie si cunoastere a zonei, atat din punct de vedere geografic cat si istoric. Multumesc pentru efort si relatare.

  • Bogdan

    08 oct 2010 15:41:27

    Multumesc pentru aprecieri. Se pare ca scopul articolului a fost atins: acela de a trezi interesul pentru tot ceea ce inseamna Clisura Dunarii.

  • Alb Antoniu

    23 dec 2010 04:23:19

    Foarte frumos, dar poza numărul 3 este foarte urâta deoarece ajung gunoaiele in apă si multe animale le pot mânca.

  • Bogdan

    23 dec 2010 05:07:24

    Antoniu, din pacate nu cred ca situatia s-a schimbat. O curatenie facuta ca la carte in Balta Nera cred ca ar trebui sa dureze citeva luni.

  • erika telteu

    03 ian 2012 06:08:20

    Felicitari pentru realizarea acestui articol si nu numai.

  • Bogdan

    03 ian 2012 07:20:29

    Erika, multumesc.

  • Aurelia Stepan

    13 aug 2012 08:05:49

    Mulțumesc Bogdan Balaban pentru descrierea făcută ! Am citit totul cu o plăcere deosebită. Am adnirat și pozele....sunt minunate ! Iar ce este mai important dintre toate ...că avem o țară minunată pe care se pare că nici nu o merităm din moment ce nu o știm gospodării. Suntem noi oare buni gospodari ? Probabil ...doar am fost cândva ?

  • Valentina Paunoiu

    25 mar 2013 19:18:11

    superba zona Clisurii, ca de altfel tara noastra! desi vad Clisura destul de des, nu ma satur de ea niciodata! Frumusetea Romaniei ne umple sufletul de bucurie, dar din pacate nu stim sa o pretuim si sa avem grija de ceea ce natura ne-a oferit...

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017