Doua fete din Muntii Cernei: Arjana si Biliana

Data publicarii: 12 oct 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dupa tura prin crovurile Muntilor Mehedinti asteptam cu interes facem o vizita si in vecini, in Muntii Cernei. Din pacate plecarea a fost aminata de o repriza sanatoasa de ploaie. Am intrat in traseu destul de tirziu (  in jurul orei 10 ) si asta avea sa ne coste in final. Diferenta de nivel e destul de mare, pleci cam de la 280m, iar virful Arjana, tinta noastra de azi, are 1511.

Trupa noastra are sapte oameni:
Galati: Gigi, Costel, Marin
Brasov: Ioana, Ramona, Sorin, Bogdan

Lasam masina la Motelul Dumbrava aflat la 16 km de Baile Herculane spre Baia de Arama. Mai mergem pe jos cam un kilometru, in amonte, si gasim intrarea in traseu. Traversam Cerna pe un pod de lemn caruia incep sa ii dispara balustradele. E unul din putinele locuri de legatura intre Valea Cernei si satele suspendate din Muntii Cernei.


Imediat dupa pod este un izvor asa ca alimentam. Astazi vom urma o poteca marcata cu punct galben. Vremea nu e grozava, e inchis si picura. Parca nu am nici un chef de urcat si merg fara entuziasm, fara nerv si fara sa fortez in vreun fel.

Ne angajam intr-o urcare sustinuta prin padure care avea sa ne scoata pe un plai de unde panta se domoleste. Costatam ca am cistigat altitudine destul de repede dar si cu multa transpiratie. Pulsul isi mai revine, respiratia nu mai e atit de accentuata. Pe partea opusa admiram spectaculoasele Chei ale Tesnei dar si multitudinea ce pereti verticali ai Muntilor Mehedinti.


La un moment dat intilnim o poarta. O deschidem si trecem pe linga citeva casute. Oprim citeva minute la un izvor amenajat cu tot ce trebuie, inclusive masa si bancuta, numai bun pentru cei ce urca muntele ostenindu-se. Ne spalam pe fata si bem apa. Urcam constant si usor pina la bisericuta din Dobraia. E primul contact vizual cu Arjana. Facem o pauza de masa.


Din acest loc nu mai continuam pe marcaj, care duce la Arjana prin spate, pe Cracul Corbului, ci mergem pe un drum forestier care urmeaza o curba de nivel care ne va scoate undeva sub virful Biliana. Oamenii sunt iesiti la fan. Vorbim cu o tanti care ne spune ca a ramas singura, cei cinci copii au coborit de pe munte in cautarea unei vieti mai usoare. La mica bisericuta din Dobraia se slujeste doar de citeva ori pe an. Timpul si obiceiurile acestor locuri au un cu totul alt ritm, cu  totul alta curgere. Satele acestea izolate nu au nici macar cimitir, iar cel ce trece in lumea dreptilor este transportat pina in satul Bogaltin pe cealalta parte a muntelui.


In stinga  virful Biliana( 1361m ), in dreapta virful Arjana ( 1511m ). Oare cine a dat acestor virfuri nume de fata?


Drumul este placut, destul de variat ca peisaj, cu urcari si coboriri si ne poarta prin poieni cu flori. Unele dintre ele sunt cosite dar au un aspect ciudat dataorat faptului ca oamenii au folosit motocoasa. Vazute de departe penile arata ca si cum ar fi fost cosite cum model, asa cum se intimpla pe stadioanele de fotbal. La un moment dat trecem printr-o zona mlastinoasa in care drumul a fost croit printre niste trestii. Mai rar vezi asa ceva pe munte.

Drumul ne scoate pe un plai plin cu iarba, flori, scaieti si toate cele. Locul poarta numele Poiana Lunga si continua cu un picior de munte ce ne va duce pe Biliana. De aici trebuie sa incepem urcusul pe Biliana. Unii din noi se mai echipeaza cu pantaloni lungi ca e mai sanatos sa ii ai pe iarba mare si in plus e un factor de protectie suplimentar in cazul intilnirii cu vreun sarpe. Eu staaau si lenevesc si ma uit la colegii de tura care se tot indeparteaza. Grupul a luat ceva avans asa ca imi ca e cazul sa imi dau doua palme, sa imi revin din apatie si sa incep sa urc la modul serios.


Pe drum gasim zmeura( a picat la fix! ) dar si un vechi marcaj banda rosie pe care il urmam in urcare. Parasim ierburile inalte si trecem la portiunea de grohotis. Intre timp s-a inseninat iar cind bate soarele e de rau. Dam de o poteca firava ce se strecoara printre gresii dar care se pierde de citeva ori in iarba.

Grupul face citeva popasuri, dar eu n-am stare. M-am pornit de jos, de la plai, si trebuie sa o tin tot asa caci ma simt plin de energie. Ma trezesc ca ajung pe virful Biliana( 1361m ) singur. Virful e marcat de un bat scurt inconjurat de o gramada de pietre. Dupa citeva minute apar Marin si Gigi, apoi vine si restul trupei. Suntem lihniti de foame asa ca ne punem sa ne ospatam fiecare cu ce avem.

Dupa ce am pus burta la cale e cazul sa ne ocupam si de partea artistica a excursiei. Urmeaza o lunga sedinta foto in care cuvntul de ordine e entuziasmul. Costel e in mare forma si topaie ca un copil. Imi doresc sa fac si eu asta la 69 de ani dupa multe ore de urcus. La 31 mi-a iesit.


Modelele mele sunt foarte cooperante. Iubesc camera foto iar camera foto ii iubeste pe ei.


Gigi le spune fotografii regizate. Dezechilibrarea lui Marin insa nu a fost regizata => fotografia nu a fost regizata q.e.d.

Poza de virf pe Biliana. De la stinga la dreapta: Gigi, Bogdan, Costel, Ioana, Marin, Sorin si Ramona.

Din pacate ora tirzie de plecare isi spune cuvintul aici. Renuntam sa mai urcam pe Arjana fiindca iarasi riscam sa ne prinda noaptea pe traseu si in plus virful pare greu accesibil de pe partea asta. Ne multumim sa mergem pina sub virf, intr-o sa ce separa Arjana de Biliana pentru o sedinta foto prelungita.


Traseul de intoarcere este identic cu cel pe care am urcat. Ne-am fi dorit sa coborim pe Cracul Corbului, dar cine stie, poate vom reusi sa facem circuitul alta data. Avantajul este ca pe coborire poteca e mai clara si mai usor de urmat, cel putin pina la portiunea de grohotis.

Pe drumul de intoarcere dam de un pui de vipera mort aflat chiar pe drum, pedepsit probabil de vreunul din satenii aflati la fan. Ne mai oprim odata la bisericuta din Dobraia, unde vedeta este simpatica palarie a domnului Marin Balta, cu care facem toti poze. Dar tot pe original sta cel mai bine.


Iesim din traseul aproape de ora 20 si parcurgem alene kilometrul pina la motelul Dumbrava. A fost o zi reusita, eu apreciez ca ne-am miscat bine, chiar daca planul de acasa nu s-a potrivit cu cel de pe munte. Mi-ar place sa revin pentru a face odata si traseul de creasta al Muntilor Cernei, fiindca Arjana si Biliana sunt doar inceputul unei lungi pleiade de virfuri inalte.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 4

  • Sorin Adam

    15 oct 2010 05:09:01

    Pe Biliana am cucerit-o din prima, in schimb in cazul Arjanei am ramas cu privitul de la distanta si oftatul de rigoare; se lasa greu fata asta din Cerna!

  • Bogdan

    15 oct 2010 07:43:11

    Sorine, cu virfurile astea e un paradox general valabil. Un virf se vede cel mai bine atunci cind nu esti pe el. A fost o tura interesanta si relativ lunga, peste 10 ore.

  • Bogdan Ionescu

    16 mar 2011 16:40:48

    Doua mici observatii: Hotelul Dumbrava nu e la km 16 ci la km 12 iar primul contact vizual cu Arjana e in prima poiana cand se iese din padure in urma urcusului sustinut pe care l-ati mentionat. Poteca duce pe la baza poienii respective. Daca ati fi urcat-o (chestie de 10-20m), din acel loc ati fi vazut Arjana!

  • Bogdan

    16 mar 2011 17:29:54

    Iti multumesc pentru observatii. Data viitoare am sa iti urmez sfatul si am sa urc cei 10-20 de metri ca sa o vad pe Arjana. Si vin si eu cu o precizare. Cind am zis ca Hotelul Dumbrava e la 16 km de Herculane m-am bazat pe ceea ce a indicat jurnalierul masinii masinii( noi am stat in Herculane in zona aceea cu hotelurile inalte ), nu m-am luat dupa bornele kilometrice. Dupa cum stii prin Romania exista si kilometri mai scurti :)))

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017