Prin Muntii Mehedinti: Balta Cerbului si Cheile Tesnei

Data publicarii: 22 oct 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

O noua zi la Herculane, un nou traseu pentru noi. Trupa vesela este compusa din 3 galateni( Gigi Cepoiu, Costel si Marin ) si 4 brasoveni( Ioana, Ramona, Sorin si eu ). Lasam una din masinilundeva mai sus de strandul 7 izvoare, la Ogasul lui Roset, iar cealalta la Motelul Dumbrava, la iesirea din Cheile Tesnei.


Traseul stabilit la sedinta tehnica de seara trecuta arata asa:
Baile Herculane - Ogasul lui Roset - Fintina Mosului - Polia Balta Cerbului - Poiana Tesnei - Cheile Tesnei.

Sageata de la intrarea in traseu e un pic ascunsa, dar noi avem in grup oameni cu experienta care nu sunt pentru prima data prin locurile astea. Tot din acest punct mai pleaca un traseu spre Cascada Roset, marcaj punct rosu, o ora de mers.

Noi vom merge pina in Poiana Tesnei pe triunghi albastru. Nici nu intram bine pe traseu ca si incepem un urcus sustinut. Transpiram abundent in urma efortului dar nu ne dam batuti. Poteca urca mereu prin padure fara prea multe serpentine pina prinde un plai ceva mai orizontal. Vederea spre Valea Cernei ne este barata insa de copaci insa putem intui ca in jos trebuie sa fie niste abrupturi strasnice.


Ajungem in sfirsit la citeva puncte de belvedere aflate deasupra barajului de acumlare de pe riul Cerna. Ne bucuram pret de citeva minute dupa care ne continuam urcarea. In mod clar traseul asta a fost facut cu un singur scop: pentru transpirat.


Ajungem uzi leoarca la Fintina Mosului pe care o privim ca pe o sursa neasteptata de apa vie. Si intr-adevar asa a fost, dupa ce ne-am spalat pe maini si pe fata parca am inceput sa inviem. Linga izvor se afla un fost adapost, acum vechi si paraginit.

Plecam de la Fintina Mosului cu mai mult nerv si urcam voiniceste inca o bucata. Sus e o bifurcatie de trasee, semnalizata prin scrisuri pe copaci. Noi tinem tot triunghiul albastru si incepem sa coborim usor si sa traversam citeva portiuni mocirloase. Dupa o vreme poteca ne scoate int-un drum forestier, unde gasim un marcaj banda rosie.

Urcam citeva minute pe forestier pina la o bifurcatie. Merg pe una din ele si gasesc marcajul apoi ii chem pe ceilalti. La un moment dat pierdem iarasi triunghiul, dar ramanem cu banda rosie. Ajungem la o noua rascruce, unde GPS-ul lui Costel ne scoate din incurcatura si ne trimite tot pe un drum forestier in coborire. In citeva minute suntem in Polia Balta Cerbului, o poiana imensa pe care se gaseste si un canton silvic, acum inchis, un foisor, o masa cu bancute de lemn.


Stefan Negrea o descrie succint in cartea "Ad aquas Herculi Sacras":
"Polia Balta Cerbului este o insulă de granite între calcare lungă de vreo 800 metri, străjuită de vârfurile Inâlăţu Mic (1.146m ) şi Inălăţu Mare (1.301 m) şi în care este o cabană a Ocolului silvic. Sub unul din virfuri se afla o cruce".

Chiar la intrarea in Balta Cerbului regasim triunghiul albastru si deducem ca el a taiat vreo doua serpentine. Aproape de acest loc e si un izvor. Ne punem la masa si ne ospatam cu tot felul de bunatati.

Dar, cum calatorului ii sta bine pe drum, ne ridicam de la masa  si plecam spre Tesna tinind tot triunghiul albastru. Marcajul incepe sa dea semne de oboseala. Intilnim doua rascruci iar din fiecare pleaca cite un marcaj, dar numai bunul Dumnezeu stie unde fiindca nu exista nici un fel de indiciu, nici pe harta noastra si nici la fata locului.

Domnul Marin Balta merge atent si intuieste poteca si marcajele. Cu el nu mi-e frica de faptul ca m-as putea pierde pe undeva. Drumul nostru se strecoara printre doline, prin pădure, trece pe la Vf. Ciolanu Mare (1.135 m) situat pe creasta Muntilor Mehedinţi şi se opreşte deasupra Văii Ţesna. De aici inaintam cu bagare de seama caci ferigile si iarba sunt mari si umbla vorba ca pe aici ar fi vipere.

Trecem intr-o zona cu vegetatie mai blinda,  pajiste, iar din loc in loc cite un arbust pitic. Un pic mai jos este un parau. Sunt primul din grup si la un moment dat ma opresc la vreo 3 metri de o vipera, ii atentionez si pe ceilalti, timp in care vipera ma simte si se face rapid nevazuta.

Din locul asta mergem cu mult mai mare grija la picioare. Citim amuzati, din loc in loc, anunturile publicitare scrise de cei de la stina din Tesna ce ne imbie la o mamaliguta cu brinza.

Acestia ne primesc cu caldura, ne cunoastem de acum citeva zile cind noaptea ne-a prins in Poiana Tesnei si am cerut gazduire. Tataie din Isverna primeste bucuros tigarile de la noi si nu sta mult pe ginduri pina sa desfaca un pachet.


Tanti de la stina ne arata citeva pagini in limba germana scoase de pe Internet si aduse de niste turisti nemti in care se vorbeste si se ilustreaza cu imagini viata de la stina din Tesna.

Ne luam ramas bun de la gazdele noastre si mergem sa coborim inca odata pe frumoasele Chei ale Tesnei.


Trecem de două stânci şi pătrundem în Cheile Ţăsnei, de o frumuseţe cu totul particulară conferită de versanţi sculptaţi de ape şi de pinii de pe creste. În calcarele suspendate deasupra văii se deschid câteva guri de peşteră. În una dintre ele se spune ca ar fi fost ascunzătoarea cetei condusă de Tudor Vladimirescu.

Mai în aval întâlnim o pitorească moară de apă, (cunoscută ca Moara Dracului deoarece roata se învârteşte în sens invers), instalată la baza une cascade de 5 metri. Moara din Cheile Tesnei e functionala, dar nu are nici lacat la usa nici morar. Practic orice taran poate veni aici, poate pune moara in functiune si macina.


De data asta chiar intilnim un nene care face malai. E insotit de un caine care ne latra pina e domesticit de aparatul anti-caini al lui Costel.

Pornim mai jos si trecem pe deasupra unei guri de pestera care este mult mai evidenta privita din aval.


Pe peretii cheilor stau suspendati o multime de specimene de pin negru banatean. Ai spune ca odata cineva a venit cu instrumente moderne si i-a prins cumva de stinci prin vreo metoda extrem de complicata. Spectacolul acesta al pinilor alpinisti e incintator.


Mai jos, dupa ce coborim doua serpentine si traversam riul mai gasim o cascada cam de 3 metri.

Mai trecem odata peste apa, apoi urcam pe doua serpntine pe peretele drept. Pe poteca pare ca au fost sapate trepte, Gigi imi spune ca pe aici s-a mers cu calul fiindca odata pe valea aceasta era grantita. Am mai vazut si pe versantul opus urmele unei poteci sapate in stinca.  Un pic mai sus gasim o portiune in care poteca e marginita de un bolovan mare de o parte si de peretele cheilor in cealalta parte. E un loc bun  unde sa ne numaram si sa facem prezenta.


Peste citiva metri se afla un superb punct de belvedere unde se afla si o cruce inalta. Privind in urma ne bucuram se spectacolul maiestuos al cheilor si pinilor; daca privim inainte vedem Muntii Cernei cu  virful Arjana.

Se lasa cu o sedinta foto prelungita dar si cu lectie de geografie in aer liber tinuta de domnul profesor Gigi Cepoiu.


Plecam la vale in tromba ca vremea pare a se strica. Ajungem exact inainte sa inceapa ploaia si facem un bine luind doi tineri coboriti din satul Dobraia in masina pina la Herculane.

-    Voi ati uract ieri pe Arjana? ma intreaba fata.
-    Noi.
-    Am vazut un grup mare, cam 7 persoane, 3 mai in virsta si 4 tineri, urcind spre virf. Noi eram la fan, casa noastra e undeva pe dreapta, ultima din sat. Daca mai urcati la Arjana sa veniti pe la noi.

Si uite asa am ajuns si noi mici vedete printre locuitorii micilor catune de munte care probabil vad turisti putini de vreme ce ne-au tinut minte.

Concluziile dupa parcurgerea acestui traseu au fost urmatoarele:
1.    Tura a fost un alt bun prilej pentru sudarea trupei. Parca astazi am mers si mai bine, si mai compacti.
2.    Pe mine m-a dezamagit mult Poiana Balta Cerbului pentru ca nu am vazut nici balta si nici cerbul.
3.    Traseul in sine nu e foarte spectaculos, exceptind Cheile Tesnei. E o buna ruta de antrenament, de trekking, interesant modul in care se face urcarea deasupra Vaii Cernei. Uitindu-te din Muntii Cernei sau pur si simplu de jos, din vale nici nu ai banui ca pe deasupra abrupturilor s-ar putea strecura vreo potecuta.
4. Timp total de parcurgere a traseului: 7 ore si jumatate.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • olivu

    29 oct 2010 16:35:29

    cum n-ai vazut nici balta nici cerbul?! intreaga poiana este strabatuta de un fir de apa care se strecoara intr-o pestera aflata inspre nord. prin pesterea apa isi croieste apoi drum prin calcar pana la cerna. evident numai apa cunoaste tainele traseului! paraiasul acela este Cerbul, si pentru ca albia nu este clar delimitata si panta foarte mica, apa balteste aproape prin toata poiana. de acolo vine numele Balta Cerbului! data viitoare sunt sigur ca nu vei fi dezamagit! olivu

  • Bogdan

    01 nov 2010 03:50:16

    Oliewer, eu ma asteptam sa vad o poiana cu un lac. Si eventual si un cerb care sa bea apa. De aia am fost un pic dezamagit. Data viitoare o sa merg stiind despre ce e vorba. Multumesc mult pentru informatii.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017