Cozia, toamna

Data publicarii: 28 oct 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Ma tot intrebam unde ar fi potrivit sa petreci doua zile frumoase de toamna in care sa admiri culori, sa simti vint rece si sa faci si efort. Un astfel de loc binecuvintat este cu siguranta Masivul Cozia, aflat in vecinatatea Defileului Oltului. Asadar Cozia sa fie.



Poza pe Virful Ciuha Mare: Bogdan, Laura, Dorin si Adi impreuna cu cainele insotitor.

Prognoza este generoasa cu noi in acest weekend iar trupa vesela e gata de drum. Sunt impreuna cu Laura, Dorin si Adi. Rezervam camere la cabana ( 25 lei / loc ) facem bagajele si planul de atac. Dupa o consultare cu domnul Dinu Boghez, poate cel mai bun cunoscator al Muntilor Cozia, stabilim sa urcam cu masina pina la Manastirea Stinisoara.

Drumul forestier merge de-a lungul paraului Pausa urcind zdravan in citeva rinduri pe serpentine. Ne strecuram prin locuri strimte strajuite de stinci. E toamna in toata puterea cuvintului si ma incearca o urma de regret ca nu am urcat pe jos si portiunea asta.

Ajungem la Manastirea Stinisoara asezata intr-un loc linistit binecuvintat de Dumnezeu cu paduri de jur imprejur, cu stinci ce o vegheaza de la mare inaltime. Undeva in spatele manastiri se zareste prin multimea de frunze ruginii Cascada Gardului.


De aici de linga manastire va incepe traseul nostru. Ne asteptam cam la 4 ore si jumatate de urcus pe banda albastra. Umplem bidoanele cu apa si plecam la drum. In prima parte, pina la intrarea in padure se merge pe un drumeag destul de larg. Apoi, pe o poteca bine marcata si clara, continuam prin padure. Varietatea de culori specifica toamnei aflata la apogeu ne face sa uitam dificultatea urcusului. Iesim intr-o poienita frumoasa unde este un adapost derapanat. Traversam o vale fara apa, numita Valea Sipotelului. Putin mai incolo linistea este tulburata de apele repezi ale unui piriu( cred ca se numeste Sipotu ) ce curge cu viteza la vale.


Ne ajunge din urma un grup de trei tineri dar si doi caini care aveau sa ne insoteasca pina sus, la cabana. Urcam mai greu si putin mai sus. Gasim un punct de belvedere extraordinar aflat pe niste stinci. aflate putin in afara potecii. Locul se numeste Coltul lui Damaschin. Senzatia este coplesitoare: toate culorile, toate nunatele cromatice sunt la picioarele noastre. In departare se vede clar celebra creasta Buila-Vinturarita, o alta nestemata a acestui colt de tara. Sub locul in care ne aflam ne retine atentia un pin alpinist bine dezvoltat, ce pare ca sfideaza toate legile firii cu incapatinarea lui de a exista aici.


Poteca se mai domoleste si ne conduce pina intr-un loc in care ai senzatia ca se sfirseste muntele. Aici e coltul lui Damaschin un loc in care se afla o vale tare adinca intre Muchia Vladesei si Culmea Macesa. In acest loc ne intilnim cu triunghiul albastru care vine din Calimanesti. Din pacate nu exista nici un indicator, ar fi fost foarte util aici.

Urcam inca doua serpentine si ne oprim in Poiana Vladesii in fata unei cruci de lemn montata pe un copac.  Printre ramuri vedem poienita din apropierea manastirii unde am lasat masina. Urcusul se inaspreste treptat, apar primele stincarii serioase dar si primii turturi, semn ca la munte inghetul a venit mai repede, cum e si firesc. Din cind in cind prindem cite un culoar ce ofera vizibilitate spre sud, dindu-ne posibilitatea sa urmarim traiectoria sinuasa a Oltului.

Traversam o portiune mai delicata, unde se afla un cablu scurt din apropierea unui parau, apoi urcam tare citeva serpentine scurte. Foamea ne prinde si ea din urma asa ca ne oprim in apropierea unui loc in care picaturi de apa cad de sus pe iarba de la baza care este inghetata. Tot aici se zareste si un canion scurt.


Pornim la deal cu forte noi si in curind dam de un cablu luuung. Urcam pe linga el impreuna cu cei doi catei, deveniti colegi de tura iar efortul ne este rasplatit cu un nou punct de belvedere dotat si cu bancuta. Admiram din nou culorile frunzelor, Oltul si Culmea Macesa.

Prin padure zarim adesea releul de pe Virful Ciuha Mica semn ca drumul nostru se apropie de final. Iesim intr-o culme ingusta. Printre brazi vedem virfuri inzapezite ce nu pot fi decit in Muntii Fagaras. Iesim apoi intr-o poiana. Mai avem putin pina la releu insa observam un punct de belvedere asupra Vaii Oltului aflat in stinga noastra. Ne abatem putin si coborim pe virful Durduc ( 1568 metri ).


Ne oprim linga o cruce de lemn si stam minute bune privind in toate partile. Si avem ce vedea: Oltul croindu-si drum catre sud, paduri nemarginite, Creasta Fagarasului, Iezerul, Bucegii, Leaota, Buila, Muntii Capatinii, Piatra Tirnovului, Muntii Lotrului, iar in departare Paringul pudrat cu zapada. Din Cozia, in zile senine cum este aceasta se vede o buna bucata din tara noastra.

Revenim pe marcaj si iesim pe drumul forestier ce duce la releu. Urcam un pic pe acest drum pentru a putea vedea Fagarasii fara a avea obstacole. Intilnim doi turisti amabili care ne ofera binoclul lor. Sunt usor bulversat fiindca e prima data cind vad Fagarasii dinspre sud. Privesc virfurile dar nu am certitudinea ca le recunosc cu acuratete. As avea nevoie de un ochi experimentat.


Peste citeva minute sosim la Cabana Cozia aflata la altitudinea de 1573m unde suntem intimpinati de domnul Dinu Boghez. E o bucurie sa il cunosc personal fiindca din articolele sale publicate in revista Muntii Carpati am aflat primele lucruri despre Cozia. Si nu doar despre Cozia. De citiva ani corespondam prin email dar pina acum nu am avut posibilitatea sa ne intilnim pe munte.

Domnul Dinu are 77 de ani si merge pe munte regulat adunind in fiecare an o multime de zile petrecute la altitudine pe trasee putin stiute. Este generos in a ne oferi informatii si scrie pe doua bloguri: Calator in tara minunilor si Addenda Corrige.

Dupa ce ne cazam si ne tragem un pic sufletul, Domnul Boghez ma ia la o lectie de geografie ad-hoc si, din spatele cabanei, imi lamureste dilema legata de virfurile Fagarasilor. Si toate nedumeririle mele se limpezesc rapid.


De asemenea imi mai arata citeva trasee spre Poarta de Piatra si Coltii Foarfecii. La cabana mai apar citeva grupuri fiecare insotite de cite un caine.

Impreuna cu colegii de tura ne prpunem sa urcam virful cel mai inalt din masiv cunoscut in vechime sub numele Ciuha Mare(1668m), iar pe hartile noi sub numele Vf. Cozia. Nu urcam de-a dreptul ci alegem o curba de nivel pe care se ocoleste virful. Ajungem deasupra unei muchii pietroase si ascutite( Piatra Rea ), un loc deosebit de frumos si de linistitor. De acolo urcam pieptis pina in virf, unde se afla doua relee dar si o mare cruce de metal.


Admiram Valea Oltului, Muntii Lotru si Cindrel. Din pacate vederea spre Muntii Fagarasului este blocata de brazi. Ne intoarcem la Piatra Rea si mergem pina lacapatul crestei inguste. Nu bate vint deloc, e cald si bine si din cauza asta petrecem mai mult timp in acest loc.


Seara o petrecem la cabana in fata unei cani cu vin. Admiram un apus frumos in care soarele se ascunde dupa creasta Builei.


Incet-incet ne retragem in camere. Colegii mei se pun la somn dupa ce mai alimenteaza cu lemne soba de teracota iar eu ma duc sa imi incerc norocul la o sedinta foto nocturna. Si nu sunt singurul, cu mine mai sunt un baiat si o fata.


Releul de pe virful Ciuha Mica in lumina lunii.

Mii de luminite serpuiesc de-a lingul Oltului. Incerc sa le surprind cit mai fidel cu ajutorul aparatului de fotografiat. E rece si e vint dar vzibilitatea e buna si colegii mei de suferinta imi arata luminile din Curtea de Arges, Pitesti, Rimnicu Vilcea si Dragasani.


Dimineata ma prinde tot afara de data asta scopul fiind fotografierea rasaritului. Acesta s-a lasat mult asteptat insa a oferit o serie de nuante ale culorilor calde. La est soarele rasarea de undeva de linga Bucegi iar in partea opusa luna inca stralucea cu putere refuzind sa apuna. Virfurile din Muntii Fagaras luminate de primele raze de soare imi vor ramane multa vreme in minte.


Ma intorc in camera cu mainile inghetate bocna si ma incalzesc cu greu. Apoi bem un ceai in compania placuta a domnului Boghez. El urmeaza sa coboare pe unde am urcat noi ieri.


Domnul Dinu Boghez

Dupa ce ne luam ramas bun, mai lenevim pe la cabana. Apoi facem bagajele, predam cheia camerei si incepem coborirea pe banda rosie, pe Scortaru. Bineinteles ca si acumm ca insotitor din lumea celor care nu cuvinta, o catelusa blinda si sfioasa de culoare portocalie.

Si ca orice coborire care se respecta..incepe cu o urcare. Ne abatem de la poteca marcata urcind ca si ieri pe poteca de ocolire a virfului Ciuha Mare. Ne oprim deasupra unor colti de piatra, aflate intr-o sa intre virfurile Ciuha si Rotunda  care ne ofera o panorama extraordinara asupra partii nordice a vaii Oltului, asupra Muntilor Lotrului, Capatanii si a Fagarasilor.


Ne urcam pe unul din coltani, sub noi gasim un abrupt impresionant dar si acea varietate infinita de nuante si culori.

Revenim pe marcaj urmam o poteca marcata cu banda rosie dar si cu banda albastra. Coborim destul de abrupt. Potecile se despart la un moment dat insa locul acesta ar trebui semnalizat fiindca poteca mai evidenta este pe banda albastra care duce la Gara Lotru prin Muchia Urzicii si Gruiul Jangului. Cum mai fusesem odata pe aici am intuit bine continuarea.


Treptat pe pajistile cu iarba inalta si moale apar brindusele. Multe si frumoase. Mai intilnim grupuri care urca, ca si ieri insotiti de cite un caine. Coborim in Saua Turneanu unde se afla un adapost paraginit. De pe peretii lui aflam cu lux de amanunte cine a trecut pe aici si cine si-a jurat dragoste vesnica. Din Saua Turneanu pleca un marcaj triunghi rosu care duce spre Manastirea Turnu prin Pietrele Rosii cam in doua ore.

Marcajul banda rosie coteste in stinga coborind accentuat peste intregi popoare de frunze moarte, pe Valea Turneanu. Gasim un izvor puternic si galagios. Din stinga primeste apele unui alt parau care se strecoara cu dibacie printre stinci. In acest loc de intilnire a a apelor stam un pic mai mult fiindca e prea frumos sa pleci cind deasupra tare se desfasoara un astfel de spectacol de culoare.


Avem citeva urcari si coboriri, gasim doua puncte frumoase de belvedere. De data asta vedem stincarii de pe Turneanu, vedem Pietrele Rosii si Oltul in zona Manastirii Turnu. Tot pe aceasta portiune se afla un alt adapost din lemn dar si un izvor destul de slab ca debit numit La Troc.

Traversam o portiune mai stincoasa, Muchia Scortarului, si ajungem in drumeagul ce face legatura cu Manastirea Stinisoara. Aici ne intilnim cu grup de 3 persoane insotit, fireste, de un catel. Adi trage concluzia:

-    Aici, in Cozia, fiecare grup e cu cainele lui!

Ultima parte a drumului este relaxanta, prin padure, cu urcari si coboriri usoare pe linga sau printre stinci impunatoare. Finalizam traseul de astazi la Manastirea Stinisoara dupa aproape 4 ore de mers. Vizitam si sfantul lacas care impresioneaza prin frumusetea picturii de pe pereti.


Pe drumul de intoarcere ne-am abatul un pic pe valea Lotrisorului. Cam la 3km de soseaua de pe Valea Oltului se afla Cascada Lotrisor, o cascada artificiala, creata cu prilejul constructiei unui drum forestier prin devierea cursului riului printr-un tunel, dupa cum ne-a spus domnul Boghez. Apa cade cu putere cam 25-30 de metri. E un loc ce merita vazut, drumul forestier trece printr-un sector de chei foarte frumos.

Asta a fost povestea noastra din Cozia, un munte mic daca e sa luam in calcul altitudinea dar minunat in ceea ce priveste satisfactiile oferite.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 6

  • Constantin Ceapchi

    29 oct 2010 18:31:49

    Superba tura! Te invidiez de trei ori: odata pentru tura in sine, odata pentru vremea superba ce v-a insotit si odata pentru privilegiul de a-l intalni pe Dinu Boghez, o adevarata enciclopedie ambulanta a zonei montane si nu numai...

  • Nicu Ciocanel

    30 oct 2010 09:16:35

    Servus coane! Superb pastel de toamna...De remarcat organizarea nipona a patrupedelor ghid din zona... Azi pe unde bantui? O zi faina1

  • Andreas si Anca Glanz

    31 oct 2010 18:57:16

    Am fost incintati de imaginile vazute si textul insotitor. Ar fi frumos sa ajungem odata aici si ce putem intreprinde pentru a face o asemenea tura, venind din Germania?

  • Bogdan

    01 nov 2010 04:20:11

    Nelson, imi pare bine ca ti-au placut locurile prin care am mers. Duminica trecuta am fost in Muntii Tataru, pe linga Cheia. A fost o tura foarte frumoasa, in curind o sa scriu cite ceva despre asta.

  • Ciprian

    01 nov 2010 17:05:54

    Tu sa te duci la biserica si sa faci niste matanii. Stii bine ca daca veneam si eu in Cozia, nu mai vedeai nici Fagaras si nici Bucegi. Stateai in ceata si viscol si te intrebai cu ce ai gresit. :P

  • Bogdan

    02 nov 2010 02:42:37

    Ciprian, hai ca s-a spart ghinionul cu Cozia. De acum incolo vom merge numai pe vreme buna. Ca e pacat.sa batem atita drum si sa nu vedem nimic.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017