La Virful Godeanu prin Oslea Romaneasca

Data publicarii: 10 nov 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

- Maine mergem in Godeanu! ii  anunt seara, la sedinta tehnica, pe Sorin, Costel si pe Marin.

Cu totii fac ochii mari, surprinsi, dar vad cum chipurile li se lumineaza in fata acestei provocari. Avea sa fie o tura memorabila, o tura militara, asa cum am numit-o noi, fiindca era mult de mers iar diferenta de nivel a primei zile avea sa fie considerabila.

Dimineata ne prinsese pe mine si pe Gigi Cepoiu cu cartile si cu hartile deschise studiind diverse moduri de abordare a acestui munte. Initial gindisem urcarea pe Valea si Muchia Balmosului si coborirea pe Oslea Romaneasca. Balmosul e insa nemarcat si in plus in grupul nostru nu se afla nimeni care sa mai fi fost vreodata pe bucata asta de Godeanu. Pina la urma hotarim sa facem traseul invers, urcind pe Oslea Romaneasca. Gigi si Marin au mers pina pe Vf. Oslea anul trecut, asa ca avem o oarecare siguranta pina sa atingem acest punct.

Suntem trupa de 5, nucleul dur al grupului: veteranii Costel Ceapchi, Marin Balta, Gigi Cepoiu si mai tinerii Sorin si cu mine. Plecam din Baile Herculane cu masinile spre Cerna Sat. Drumul ne ia destul de mult, bucata de drum national nu e grozava. La un moment dat parasim asfaltul angajindu-ne pe un drum de pamint, lung de  18km, ce duce prin Cheile Bobotului pina la Cerna Sat. Conducem cu mare atentie pe drumul plin de gropi. Vremea se anunta promitatoare, e soare si nu bate vintul.

Descalecam in jurul orei 10:30, punem rucsacii in spate, Costel porneste GPS-ul si o luam la deal. Sageata indicatoare spune ca marcajul e triunghi rosu ( si nu banda galbena cum apare pe harta lui Danut Calin pe care o avem la noi ) si ca pina la virful Oslrea Romaneasca se fac 5 ore.

Traseul incepe idilic, intram pe o portita de lemn in ograda unei femei batrine care ne saluta si ne ureaza drum bun. Primele sute de  metri se desfasoara de-a lungul unui paraias, intr-o livada cu pruni si miros de iarba. In fata noastra banuim ca se mai afla un grup, judecind dupa iarba proaspat calcata.

Dupa citeva minute ajungem din urma doi baieti care se alimenteaza cu apa.

-    Nu va luati multa apa, peste o jumatate de ora mai gasiti un izvor, le spune domnul Marin.

Incepem un urcus nemilos pe serpentine inclinate. Pe citeva portiuni ne bucuram de umbra padurii dar din cind in cind poteca iese pe pajisti si locuri deschise unde ramanem prada soarelui. In pauzele de odihna tragem cu ochiul spre Geantul Bobotului si Piatra Closani.



Transpiram abundent de la atita efort si dupa o jumatate de ora suntem la izvor. Din pacate debitul acestuia este scazut, asa ca pierdem destul timp cu alimentarea. Facem cunostinta cu cei doi baieti: aflam ca se numesc Adi si Ovidiu, sunt din Bucuresti si merg in Retezat. Ei se hotarasc ca astazi sa mearga impreuna cu noi. Asadar trupa se mareste la 7 oameni.

Urmatorul izvor e la iesirea din golul alpin, in vecinatarea stanei din Oslea, dar pina acolo mai e de mers. Vreo 3-4 ore. Pauza de la izvor are un efect revigorant asupra mea. Imi revin bine dupa urcusul acela solicitant si am puterea sa o iau de la capat. Iesim intr-o poiana populata cu ferigi inalte.

Drumul lat folosit de localnici urca drept in sus, dar printre ferigi isi face loc, spre dreapta, o poteca. O urmam pe aceasta fiindca si marcajul tot pe aici este pus. Dupa citeva minute suntem intimpinati de un latrat. Dam intr-o poiana larga unde este o stina. Stabilim primul contact vizual cu Virful Oslea Romaneasca. Pare aproape dar stim ca nu e asa.



Lipsiti de protectia padurii ne deplasam cu greu la deal. Ne mai oprim la umbra unui pom pentru cite o gura de apa si pentru a admira, de sus, lacul de acumulare Iovanu si Piatra Closani.

Traseul urca in trepte alternind zonele de padure cu poienile. Ajungem la Stina din Oslea pe care o gasim parasita ciobani si oi dar pazita de magari. Si bineinteles de caini, pe care Costel, marele imblinzitor de caini, ii tine la distanta cu un aparat-minune.



Gasim si apa putin mai sus, pe partea stinga a stinii, bem, ne spalam, umplem toate recipientele. Urmeaza 3- de minute de pauza de odihna si de masa ca de aici mergem pe carari necunoscute. Pina la stina de sub Oslea am facut 4 ore.

Am iesit in gol alpin si marcajul e rar, il gasim doar din cind in cind pe cite o piatra. Mergem pe un fel de poteca ciobaneasca ce ocoleste Virful Oslea Romaneasca( 1780m ) si pe care, surpriza, gasim apa undeva pe un jgheab inierbat. Vremea pare ca vrea sa se strice, sunt nori, ceata. Teoretic, pina la Virful Godeanu apreciem ca mai sunt vreo 4 ore.

Stam jos intr-un loc in care poteca face o curba si privim o ceata laptoasa care sta lipita de Muntii Cernei, de la virf si pina la baza, luind conturul muntelui. Privind spre lungul Plai al Oslei vedem un pic mai bine ce ne astepta. Godeanu e un munte robust, imens ca intindere, cu picioare late si lungi, inierbate, pe care calca putini oameni. Pina si stinele sunt putine prin locurile astea.

Ne intilnim cu un cioban batrin care ne arata cam pe unde trebuie sa trebuie sa mergem ca sa ajungem in creasta Godeanului. Plecam pe curba de nivel pe lunga culme a Oslei, poteca rmane la inaltime dar ocoleste virfurile pe fata sudica. Zona inalta e invaluita in ceata, ceea ce este frustrant fiindca nu vedem virful, scopul excursiei de astazi. Spre vest avem priveliste spre Muntii Cernei iar spre est e o vale adinca, urmata de doua muchii late. Schimbam din mers citeva cuvinte cu o ciobanita ce sade pe o piatra.

Oboseala incepe sa isi spuna cuvintul dar nu ne oprim. Ceata incepe sa ne invaluie asa ca mergem in grup compact mai ales ca marcajul a disparut. Apoi, ceata incepe sa se mai risipeasca. Noi incepem sa tot urcam pe o muchie lata. Vrind sa mai economisim energie ajungem sa ne certam si sa facem greseli. Marin si Gigi sunt de parere ca trebuie sa mergem pe curba de nivel, tinind o poteca ceva mai clara. Banuim ca astfel vom ajunge intr-o sa, scutind o portiune de urcare si coborire pieptisa. Costel si Sorin se incapatineaza sa urce drept pe creasta si bine fac.



Noi mergem pe curba de nivel vreo 10 minute, traversam o zona unde poteca s-a rupt si ajungem intr-o sa insa drumul de aici merge spre nord-est in directia Muntilor Tarcu. Ne dam seama de greseala si ne zicem ca abaterea nu a fost asa de mare si o putem corecta rapid. Impresia a fost inselatoare. Am urcat mult prin iarba inalta si parea ca nu mai ajungem pe virful muchiei. Asadar am luat o portie adevarat de ceea ce inseamna Godeanu.



Totusi avem si o mica satisfactie. Gasim un izvor cu apa rece si buna chiar aproape de creasta. E amenajat foarte interesant, cineva a pus piatra peste piatra ca sa il faca vizibil in marea asta de verde si ceturi. Zarim mai sus de izvor niste momai. Sunt inca departe de noi. Gigi si Marin trag tare sa ii prinda pe Costel si Sorin, bucurestenii sunt marcati de efort si mai zabovesc la izvor. Plec tare la deal, salut momaile de piatra si reusesc sa prind restul trupei. Facem o pauza scurta intr-o sa aflata in apropierea Virfului Godeanu. Pare a fi aproape insa nu suntem siguri pe deplin fiindca ca virful se tot ascunde in ceata.

Coborim pe fundul unei falii adinci si incepem asaltul final. Mai intai trebuie sa ajungem in vecinatatea unui virf intermediar, inalt de 2118 metri, dar care nu are nume pe harta noastra. Apoi se continua pe culme ghidati de citeva momai. Vremea se strica e inorat si incepe sa tune. E destul de abrupt, oboseala isi spune cuvintul. Marin ne spune ca renunta sa mai urce pe virf si sa lasam bagajele in paza lui.

Facem cum spune. Eheeei ce bine e fara rucsaci, parca zbori la deal! Din pacate dupa citeva zeci de metri cedeaza si Gigi. Se intoarce la Marin. Bucurestenii se opresc si ei si se apuca sa monteze cortul. Asadar asaltul final se va da in trei, eu, Costel si Sorin.



Ajung in creasta si am norocul ca pentru citeva secunde sa vad lacul Godeanu inainte sa fie invadat de ceata. Mai dam de o balta aflata la altitudine dar si de un mic paraias care isi croieste loc pe si printre niste pietre mare. Debitul e mic dar la o adica poti umple o sticla.



Lacul Godeanu are forma triunghiulara, e situat pe fundul unei caldari glaciare si colectioneaza apele citorva piraie. Iarasi tuna. Trag tare si ajung primul pe virf. Sau asa credeam. Observ un loc putin mai inalt pina la care mai am de parcurs inca vreo 10-15 metri. Savurez momentul singur pentru citeva minute. Ceata se inteteste. Apare Costel, urmat de Sorin. Ne felicitam cald si ne imbratisam.

GPS-ul spune asa:
Altitudine 2232m
Diferenta de nivel urcata 1750m
Timp de mers efectiv: 6 ore
Timp in care am stationat 2 ore si 45 de minute.



Am toata admiratia pentru Costel, care, la 69 de ani, a mers cu mare ambitie si cu mare dorinta de atinge virful. Cel de Sus ne rasplateste eforturile si ceata incepe sa se risipeasca, pe rind, in cele patru zari. Suntem martorii unui peisaj rar.




Sub noi, nori, apoi soare, iar deasupra soarelui iarasi nori. Prin acest culoar putem admira nenumaratele muchii ce se  desprind din creasta Godeanului. Incerc sa identific Plaiul Bulzului pe unde ar fi fost frumos sa coborim.  Poate vom ajunge aici cu alta ocazie, cine stie. Pentru citeva minute avem vedere spre Muntii Tarcu si zarim si statia meteo din apropierea virfului.



Stam pe Virful Godeanu cam 20 de minute. Acesta este al doilea ca inaltine din masiv, dupa virful Gugu, 2290 metri. Din pacate nu e marcat astfel incit sa fie vazut de departe. Jos e doar un rind de pietre puse in cerc si un pet de Bergenbier. Am aflat ca pe virf era o momaie insa un fulger a daramat-o.

Incepem coborirea, acum grija noastra principala e locul unde vom dormi. Trecem pe linga baietii de la Bucuresti, ii salutam si le uram drum bun. Mai jos, Gigi si Marin stau de vorba cu un ciobanas de 19 ani care ne spune ca de citeva luni de zile doarme sub cerul liber.. Acest baiat avea sa ne ofere citeva infrmatii esentiale.

-  Mergeti drept in jos pe culmea asta. Uitati-va dupa “oamenii de piatra” pe care i-am facut noi. La buza padurii avem o stina buna, curata, pe care nu o folosim. Puteti sta acolo. Apoi, pe linga strunga, in partea dreapta e o poteca ciobaneasca prin padure care va scoate pe drum forestier. Tineti in jos si o ajungeti in sat.

Incepem un lung coboris pe o muchie luuunga numita Cracul Steviei. In valea din stinga e o stina si suntem atacati de dulai dar ciobanii ne vin in ajutor inainte sa puna Costel in functiune celebrul aparat de alungat caini.

Apusul ne prinde pe aceasta muchie. Soarele dispare incet dupa creasta Godeanului lasind pe cer dire portocalii. Ajungem la stina pe care o gasim curata, bine intretinuta. E loc pentru suficient pentru toti. Deci asta e hotelul nostru din aceasta noapte, aflat la aproape 1500 metri. Am carat corturile degeaba, dar no, am facut antrenament. Ce bine e sa ai un acoperis deasupra capului, oricit ar fi el de modest.



Punem masa si ne cinstim cu niste palinca de la Zalau pe care am carat-o cu tot sufletul special pentru aceasta seara. Ne bucuram de ea ca niste copiii.

Stringem bagajele, ne aranjam fiecare culcusul si ne punem la somn. Eu si Gigi avem somnul mai usor asa ca adormim mai greu in corul ad-hoc de sforaituri. Asa ca stam de vorba, spunem bancuri pina cind oboseala ne doboara pe amindoi.

Dimineata ies afara inaintea soarelui. S-a luminat, e senin, insa ceva ma face sa cred ca va fi o zi caniculara. Treptat se trezesc si ceilalti colegi de tura. Mincam, facem rucsacii si ne pregatim de plecare. Un grup mare de culegatori de afine isi face aparitia la stina. La fix, fiindca vedem clar pe unde e poteca noastra de coborit.

Intram in padure si mergem la vale pe citeva serpentine aflate pe o poteca clara. Ajungem la un riu nervos pe care il traversam cu ceva emotii si gata, suntem pe drumul forestier. Avintul ne este taiat rapid de bunatatile cu care Godeanu ne intimpina: zmeura gustoasa si aromata, mure negre ca pana corbului si fragute de un rosu aprins. Fiecare isi alege parcela si se infrupta la ospatul Godeanului.

Intr-un tirziu ne dam dusi la vale, indreptindu-ne spre Groapa Balmosului. Practic de aici putem admira Oslea Romaneasca de jos si ramanem impresionati de multimea de paraie care coborara vijelios spre Valea Balmosului. Pe drumul nostru, un banal drum forestier pina la urma, nu ne-am plictisit fiindca am avut privilegiul de a fi insotiti de o serie de cascade, una mai frumoasa decit alta.


Din pacate trebuie sa mergem pe un soare puternic si asta ne cam moleseste. In plus tot facem pauze de zmeura, mure si fragute. La un moment dat unul din piraie se supara si nu vrea sa o mai ia spre vale, ci merge direct pe drum ocupind aproape intreaga suprafata a acestuia. Fagasul lui este barat de trunchiuri de copac. Malul drept e prea abrupt, malul sting e mocirlos. Eu ma decid repede, am la mine slapii, asa ca trebuie sa ii folosesc. Gigi si Costel se caznesc, ajutati de niste bite, sa depaseasca zona.

Riul insa merge tot pe drum dar nu il mai ocupa in totalitate. Asa ca am parcurs in slapi inca vreo 15-20 de minute pina ce am dat de o alta cascada si un alt riu care l-au convins pe naravas sa mearga in adinca vale a Balmosului, unde ii este locul.

Pe masura ce trec orele, caldura e tot mai insuportabila, iar rabdarea noastra din ce in ce mai mica.

-    De ce nu mai ajungem? Mergem de mai bine de 4 ore..Cit de lung poate sa fie un drum forestier?

Mai jos intilnim un alt drum forestier dar si o alta vale. Consultam harta si cosntatam ca suntem pe valea piriului Naiba, afluent al Cernei care duce si el spre Cerna sat. Vine si un tractor forestier. Oamenii ne spun ca mai sunt 5km pina in sat.

-    Deci ar mai fi cam o ora de mers.

Treptat valea se deschide, ne intersectam cu un alt drum forestier pe care trece o basculanta. Ehei..civilizatie! Putin mai jos ajungem intr-o poiana din care se vede satul. In sfirsit am ajuns. Dar mai avem de bifat un obiectiv: Cheile Corcoaiei.

Costel e mult prea obosit si insetat asa ca prefera sa stea cu bagajele la umbra in vecinatatea unei masini din care rasuna cintece populare banatene. Noi dam sa trecem un pod si dam nas in nas cu niste sopirle. Acestea ezita, se pun pe margine, dar nu sar. Asa ca le dam prioritate.



Cheile Corcoaiei au parte si de ceva amenajari. E vorba de un loc extrem de strimt in care Cerna si-a sapat drum. Apele ei par a fi incremenite, in sectorul acesta pare ca de fapt e un lac. N-ai zice ca peste citeva sute de metri debitul va fi de citeva ori mai mare si viteza de curgere a apei creste simtitor. Pe unul din pereti se merge pe sub o surplomba mare prevazuta cu balustrada. O masura binevenita avind in vedere ca locul e foarte accesibil si de aceea e vizitat de tot felul de oameni.

Mergem pina la capatul balustradei apoi facem doua traversari pe pietre alunecoase. Ajungem pina intr-un loc de unde nu se mai poate inainta. Cerna isi revenise in acest sector de chei si curgea cu viteza.

Sfirsitul turei militare se consemneaza la crisma din sat unde ne racorim cu o bere, mai putin soferii care trebuie sa se multumeasca cu beuturi nealcolizate.

Am ramas cu amintiri frumoase din Godeanu. Imi va fi greu sa uit lungile ore de urcus, momentele de exaltare de pe virf, cascadele de pe Valea Balmosului. Dar cea mai vie amintire este sosirea lui Costel pe virf, imbracat in kaki, cu ochelarii de soare pe ochi si cu fata luminata, in urma unei zile in care si-a pus la treaba toata ambitia si o mare parte din resursele fizice. A ramas samai repetam figura peste 10 ani.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017