În noiembrie 2010 am petrecut o bună bucată a concediului în Bucovina, zona renumită pentru peisajul său, pentru celebrele mănăstiri cu pictura exterioară, pentru ospitalitate. Bucovinenii se supără dacă se întâmplă să le spui le spui moldoveni.

În Bucovina turismul este însă în epoca de piatră. Şi aici nu mai vorbesc de infrastructură, ci de oameni, cei care ar trebui să te facă să te simţi bine, să îţi doreşti să revii.

În primele zile am urcat pe munte. Am făcut o aprovizionare succintă în Câmpulung Moldovenesc unde ne-am luat şi prima țeapă: schema clasică, preţul era unul la raft altul la casierie.

- Deh..oameni răi şi orbiţi de bani sunt peste tot.

Am petrecut apoi trei zile pe munte: două în Rarău şi una în Giumalău. Aici totul a fost perfect. După aceste zile de munte am plănuit un circuit în care se vedem mănăstirile, satele, cele câteva atracţii locale. Aşadar pentru toate astea aveam nevoie de un loc în care să stăm. Pensiuni găseşti cu duiumul la o simplă căutare pe Internet.

Am căutat cazare în zona Gura Humorului, Vatra Moldoviţei, Suceviţa, Putna, Câmpulung Moldovenesc. Am sunat la prima pensiune. Nu cazează în timpul săptămânii. La a doua la fel. La a treia nu ne cazează că nu ei nu fac foc. Şi tot aşa. Am sunat la vreo 15 pensiuni şi am fost refuzaţi. Aş putea să scriu mai jos un pomelnic cu nume, adrese şi numere de telefon. Dar sunt prea scârbit că să mai fac şi asta. Cel mai amuzant refuz l-am primit de la un domn care ne-a spus că sotiu lui nu e acasă. Ce legătură o fi având asta cu cazarea nu ştiu.

Şi uite aşa am ajuns să dormim noaptea în maşină, norocul nostru au fost sacii de dormit pe care i-am luat cu noi deşi nu ne gîndisem să îi folosim. Şi uite aşa perioada petrecută în Bucovina am scurtat-o drastic. Mi-am propus ca de acum încolo să merg în Bucovina doar pe munte, cu cortul. Ca să evit alte complicaţii.

Să vă mai spun şi alte păţanii.

1. La majoritatea manăstirilor se plăteşte taxă de intrare. Apoi se mai pretinde taxă foto: foto normal e 6 lei foto digital e zece. Care e diferenţa între foto normal şi foto digital? Filmarea e peste tot 10 lei. Măicuţele/călugării plătesc taxa de intrare când merg la slujbă? Nu am nimic împotriva plății unei taxe dar ar fi fine să beneficiezi de ceva servicii. Dacă tot e să fie muzeu atunci ar trebui să existe cineva care să ne vorbească pentru câteva minute despre mănăstire. Cireaşa de pe tort a fost la Voroneţ unde nu am putut admira celebrele picturi din naos fiindcă lumina era stinsă.

- Ori suntem golani, ori nu mai suntem? Sigla UNESCO din faţa acestor monumente ar trebui să însemne mai mult.

2. La Mănăstirea Gura Humor vrem ca buni creştini ce suntem să lăsăm un pomelnic. Ni se spune că avem de dat 20 lei dar să nu trecem pe pomelnic mai mult de 5 persoane.

3. O altă zonă interesantă..parcarea. Mai peste tot parcare înseamnă nişte dungi trase pe asfalt. Ce contează că în locul de parcare se lucrează cu excavatorul? Şi de banii ăia în unele oraşe mari poţi parca în centru o zi întreagă.

4. Iarăşi la magazin: vitrină frigorifică cu zeci de produse, preţurile nu sunt afişate pe produs. Pe vitrină sunt lipite o grămadă de bileţele cu preţul. Şi la magazinul de lângă e la fel.

5. Am avut deosebita onoare de a conduce noaptea prin Bucovina. Nicăieri nu am văzut atât de multe camioane cu lemne. Codrii Bucovinei iau calea pribegiei îmbogăţind pe unii şi sărăcindu-i pe cei care îi taie efectiv şi care spun apoi că Dumnezeu îi bate când apele inundă satele.

6. O altă întâmplare nefericită am avut-o în satul Vatra Moldoviţei. Tot noaptea. La o intersecţie în unghi drept indicatoarele rutiere erau plasate extrem de prost cam la 10m de intersecţie, spre dreapta. N-am avut nici o şansă. Am mers liniştit încă vreo 15 km până m-am trezit fără asfalt la marginea unei păduri.


Şi acuma să zicem şi de bine:

1. La biserica din Arbore ( aici nu a fost niciodată mănăstire ) am beneficiat de câteva explicaţii scurte, clare şi concise din partea unei femei simple care îngrijeşte Sfântul Lăcaş. Deci se poate.

2. La Mănăstirea Moldoviţa nu ni s-a cerut nici un fel de taxă. Am putut parca gratuit, am putut face fotografii pe exterior( în interior este un semn care interzice acest lucru ). Ba chiar o măicuţă a stat îndelung de vorbă cu noi. A fost o surpriză plăcută chiar înainte de a părăsi Bucovina.

3. În satul Ciocăneşti am stat de vorbă cu o doamna de la Muzeul Ouălor Încondeiate. Am avut o discuţie agreabilă în care am aflat mai bine despre arta încondeierii ouălor, despre tradiţiile şi festivalurile locale. Povestindu-i păţania noastră cu pensiunile doamna a rămas pur şi simplu şocată, asigurându-ne că în satul Ciocăneşti nu s-ar întâmpla niciodată aşa ceva.