Din nou Ceahlau

Data publicarii: 09 dec 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dupa ce am facut cunostinta cu Ceahlaul abia anul acesta in august prilejul de face o noua vizita s-a ivit la un mijloc de noiembrie. De data asta am gindit un traseu complementar celui de data trecuta incercind sa merg pe celelaltepoteci. Am avut la dispozitie o singura zi iar planul nostru ambitios spunea asa:

Izvorul Muntelui - Curmatura Lutu Rosu - Cabana Dochia - Piatra Lacrimata - Jgheabul lui Voda - Poiana Stanilelor - Poiana Varatec - Poiana Maicilor - Izvorul Muntelui.

Asadar a fost vorba de un traseu destul de lung( estimat cam la 8-10 ore ) tinind cont de putinele ore de lumina din aceasta toamna tirzie. Necunoscuta principala era legata de traseul de legatura intre Poiana Stanilelor si Poiana Varatec, traseu care pe hartile vechi apare marcat cu punct rosu, iar pe cele noi..nu apare.


Din fericire am primit un ajutor de la domnul Claudiu Birliba, bun cunoscator in ale Ceahlaului care m-a lamurit foarte bine cu privire la durata traseului si cu modul in care se ajunge din Poiana Stanilelor in Poiana Varatec.

Inainte de a pleca pe traseu am lansat o invitatie domnului Constantin Stoica din Piatra Neamt care, impreuna cu sotia dinsului au raspuns afirmativ. Asadar, iata-ne la 7 dimineata  la Izvorul Muntelui. Scutim o parte din drum mergind cu totii cu una din masini pina intr-un punct aflat la citeva minute de Curmatura Scaunelor, un loc in care se afla mese si banci de metal.

De aici incepem un urcus destul de abrupt spre Piatra cu Apa. Traseul este pe alocuri amenajat cu balustrade care banuiesc ca sunt foarte utile iarna cind este gheata. Deocamdata ne deplasam pe un pamant acoperit cu frunze moarte pe Polita cu Crini.

Timpul trece repede fiindca suntem ocupati cu tot felul de povesti. Asa e cind cunosti oameni noi. Pe nesimtite ajungem intr-un loc de unde se vede printre copaci Toaca si Jgheabul cu Hotar, ca mai apoi sa ne oprim sub Piatra cu Apa. Domnul Stoica ne invita sa o urcam. Vremea e limpede si neasteptat de calda iar de sus vom gasi cu siguranta citeva puncte de belvedere.


Iesim in diverse locuri in care vederea nu e barata de copaci. Observam bine Calugarii, Cabana Dochia, Piatra Lata a Ghedeonului, Ocolasul, Toaca, Poiana Maicilor. In partea opusa avem citeva imagini, dar printre copaci cu Lacul de acumulare Izvorul Muntelui.

Aceasta mica escapada ne-a luat aproape o ora. Revenim pe traseul marcat si inaintam voiniceste caci pantele nu mai sunt atit de grele. Atingem in zona Detunate – Calugari. Suntem ca si ajunsi la Dochia. O ultima sfortare si iata-ne in fata cabanei. Ne asezam la o masa afara si bem cite un ceai. Mai avem de mers dar suntem in grafic.


Plecam spre Piatra Lacrimata admiram din mers Toaca si statiunea Durau. Ceva mai jos traseele se despart: in dreapta spre Cascada Duruitoarea si Durau merge crucea rosie( 2-3 ore ). Noi insa vom ramane consecventi benzii albastre care urmeaza sa coboare pe Jgheabul lui Voda.


Mergem lejer cu pauze de admirat si fotografiat. Dupa o coborire ceva mai accentuata urmeaza un mic urcusj care ne duce in locul numit La Palarie. Ne urcam pe cel mai inalt pisc din apropiere. Privelistea este una dintre cele mai frumoase: impresioneaza in primul rind zona abrupta si stincoasa a Ocolasului Mare, Gardul Stanilelor, Jgheabul lui Voda.


De La Palarie se coboara accentuat spre Curmatura Stanilelor. Pe poteca intilnim turisti care ne spun ca li s-a terminat benzina. Le recomand ca pe munte sa foloseasca un combustibil adecvat: glucoza. Padurea se rareste iar noi ajungem intr-un drum forestier unde gasim si citeva masini.


Privelistile frumoase nu se termina aici. Suntem doar mai departe de Ocolas si de stincarii. Drumul coboara usor fiind marginit pe alocuri de pereti aproape verticali spre Poiana Stanilelor, un alt loc de referinta in Ceahlau. Aici se afla un schit in constructie la care poposim pentru citeva minute. Atmosfera e neasteptat de vesela in locul asta fiindca de undeva se aude muzica de petrecere: Cine a pus circiuma-n drum / Ala n-a fost om nebuuun...Sunt perfect de acord insa cel care pus muzica la manastire clar avea niste probleme.


Lasind la o parte poluarea fonica va pot spune ca ramai fara grai cind privesti partea inalta a Ceahlaului din Poiana Stanilelor: o insiruire de pereti de stinci strajuite de paduri falnice. Se vad Turnul lui Budu, Ocolasul Mare, Stanilele, Gardul Stanilelor. Un peisaj de vis cum rar ai ocazia sa vezi.

Ne dam cu greu dusi din mijlocul acestei minunatii si incepem sa cautam poteca. Si urmam intocmai instructiunile lui Claudiu: mergem pe drum pina la cabana parcului, urcam drept in sus pe linga gard pina in vecinatatea unei adapatoare si de acolo intuim usor intrarea in padure. Cararea este destul de noroioasa si este marcata cu un punct rosu vechi. Nu am inteles de ce nu s-a refacut marcajul si pe aceasta poteca de legatura care este foarte utila pentru retragerea rapida din masiv pe la Izvorul Muntelui.


Cararea merge drept la inceput apoi ne urca pe citeva serpentine intr-o zona fara copaci. Aici este Poiana Varatec aflata la baza Turnului Budu, loc in care mai vine o poteca marcata cu cruce albastra din satul Neagra. Privind in departari vedem culmile Hasmasului si identificam Piatra Singuratica pe care o pozez de la distanta. Exact peste o saptamana aveam sa fac poza in sens invers, de pe Piatra Singuratica spre Ceahlau.


De la Poiana Varatec se merge pe curba nivel cam o jumatate de ora pe la marginea padurii pina la Poiana Maicilor. Vizitam amplasamentul fostei stine de unde se poate observa foarte bine tot peretele Ocolasului Mic,  Turnul lui Budu si chiar Polietele cu Crini pe unde urcasem de dimineata.

De la stina coborim direct prin padure pina dam de poteca marcata. Suntem destul de obositi dar mergem suficient de bine cit sa nu ne prinda noaptea si la ora 17 incheiem traseul. Asadar au fost 10 ore drum, cu pauze, cu poze, cu povesti, unele dintre cele mai frumoase 10 ore petrecute pe munte anul acesta.

In final vreau sa ii multumesc lui Claudiu Birliba pentru informatiile foarte precise pe care ni le-a pus la dispozitie si doamnei si domnului Stoica pentru ca ne-au fost buni companioni si mai apoi gazde.



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Ham Peter

    10 dec 2010 01:42:49

    Tare misto traseul si imi plac mult descrierile tale. Data traseului este secret sau doar omiti sa il publici?

  • Bogdan

    10 dec 2010 03:28:01

    Peter, multumesc pentru aprecieri. Traseul l-am facut in 10 ore, intre 7 si 17. Dar se poate face si mai repede, noi am preferat sa il lungim pentru a profita la maxim de lumina. Am scris si in jurnalul de mai sus, cred ca ti-a scapat.

    E un traseu care merita facut. Iar daca ai mai multe zile la dispozitie il poti combina cu altele.

    Zile frumoase si multe pe munte.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017