Fosta biserica evanghelica din Tărpiu, judetul Bistriţa-Năsăud

Data publicarii: 31 ian 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Despre majoritatea bisericilor fortificate sasesti se stie ca se gasesc in sud-estul Transilvaniei. Dar bineinteles ca exista si exceptii. In jurul orasului Bisitrita – Nasaud se gasesc o serie de astfel de edificii. Din pacate, vizitarea lor este in cele mai multe cazuri imposibila. Noi am avut noroc doar in doua cazuri: la Tarpiu si la Herina.

Satul Tarpiu se afla cam la 20km de Bistrita, izolat de forfota vietii moderne. Ca sa ajungi aici e nevoie sa strabati un drum de pamant care dupa ploi este extrem de noroios. In centrul satului, pe o colina doua constructii inalte domina zona: biserica de tip sala si un turn care e separat de biserica.



Chiar in casa alaturata bisericii gasim pe domnul ce are in grija acest asezamant. E o companie agreabila si este foarte binevoitor cu noi. Pe exterior biserica pare foarte veche, piatra, contraforturile si lipsa turnului-clopotnita dindu-i o aura misterioasa.

Intrarea in biserica se face pe sub sub un spectaculos portal de piatra, pe o usa masiva din lemn. La primii pasi facuti in interior ne dam ca ne aflam intr-o biserica..ortodoxa. In mod cert, preluarea acestei biserici de catre comunitatea ortodoxa a insemnat practic salvarea acestei cladiri de la parasire si degradare.



In cor a fost montat un iconostas, peretii nu au fost fictati insa au fost decorati cu icoane. Printre ele gasim si citeva tablouri de inspiratie catolica. In partea vestica, la balcon, se afla o pinza infatisimd Cina cea de Taina. Tavanul de deasupra balconului este decorat cu o retea cu nervuri. Bancile au fost si ele pastrate. Pe pereti se mai gasesc fragmente de pictura murala, din pacate deteriorate.

Amvonul din piatra este bogat decorat. Accesul la el se face pe o scara spiralata cu trepte din piatra si balustrada din lemn.



Tot pe pereti se gasesc sculptate citeva figurine interesante. Vizitam si sacristia, care este lipita de cor si in care se gaseste o cristelnita din piatra, acum sparta.

Gazda noastra ne invita apoi sa urcam in turn. Din fericire urcarea este lipsita de emotii findca scarile si treptele sunt solide si foarte bine intretinute. De sus putem privi inspre cele patru zari. La ultimul etaj exista drum de straja si tot aici au fost montate si clopotele. Turnul are o inaltime de aproximativ 20 de metri.


Putina istorie( sursa: http://enciclopediavirtuala.ro )
Primele date referitoare la biserica din Tărpiu s-au păstrat în conscripţiile papale din 1332–1335, care îl pomenesc pe parohul satului, un anume Petru. În 1461 cardinalul Iacob a acordat indulgenţă de 100 de zile credincioşilor care urmau să viziteze lăcaşul cu ocazia anumitor sărbători. Ulterior, în 1481 episcopul Transilvaniei a reînnoit indulgenţa.
 
Clădirea actuală datează din perioada gotică târzie. Construcţia corului s-a finalizat probabil pe la începutul veacului al XVI-lea, datarea acestuia fiind indicată de inscripţia tabernacolului din 1504. Acest cor se racorda iniţial, cu siguranţă, unei nave mai vechi, care a fost reconstruită ulterior, dobândind forma sa actuală după 1520. Datarea navei este sugerată de portalurile laterale renascentiste ale acesteia, de amvonul şi tribuna asemănătoare celor din Biertan, dar şi de consola decorată cu o mască umană din colţul sud-vestic al navei.
 


Incinta de apărare din jurul bisericii s-a construit tot în prima jumătate a secolului al XVI-lea, prima menţiune documentară a acesteia datând din 1530. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea comunitatea satului împreună cu biserica au trecut la luteranism.
 
În 1809 un incendiu a distrus acoperişul şi mobilierul bisericii. Reparaţia acestora a avut loc doar peste un deceniu: s-a reclădit acoperişul (1819), s-a achiziţionat o orgă nouă din atelierul lui Samuel Maetz, de asemenea s-au montat bănci noi în biserică. În 1868 s-a reparat din nou şarpanta clădirii, iar în anul următor s-a montat un altar nou în cor. O altă restaurare a avut loc în 1903, tot atunci fiind achiziţionată şi o orgă nouă construită de Leopold Wegenstein.
 
În veacul trecut, după emigrarea saşilor la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, lăcaşul a intrat în stăpânirea bisericii ortodoxe. Cum menţionasem şi mai devreme, în preajma anului 1974 s-au efectuat cercetări arheologice şi de parament în biserică. Ultima renovare de amploare a lăcaşului a avut loc în anii 1990. În 2000 s-a montat noul iconostas în cor. Biserica deserveşte în zilele noastre comunitatea ortodoxă din sat.

Biserica fortificată din Tărpiu se află în centrul satului, pe panta versantului sudic al văii. Ansamblul se compune din biserica de tip sală înconjurată odinioară de o incintă, păstrată doar parţial, si turnul porţii pe latura nordică. Lăcaşul din piatră purta iniţial hramul sfinţilor Petru şi Pavel. Acesta este format din navă şi cor lung, decroşat cu absida poligonală, căruia îi sunt alipite sacristia - dinspre nord -, respectiv turnul scării -în colţul sud-vestic-. Faţadele bisericii sunt articulate cu contraforturi în trei trepte, dispuse câte trei pe faţadele sudică şi nordică, unul pe zidul sudic al corului, respectiv patru pe colţurile absidei.


 
Faţada vestică, flancată de contraforturi dispuse oblic, este străpunsă de un portal cu ancadramentul gotic, încheiat în arc frânt, cu profilul întors spre golul uşii şi baghetele încrucişate în colţurile inferioare. Elementele exterioare ale profilului renascentist se întrerup sub linia naşterii arcului, în partea inferioară a ancadramentului acesta fiind ornamentat cu un motiv sculptat imitând crengi ciuntite.

Portalul este încadrat de un arc în acoladă simplificat, decorat odinioară cu fleroane. Vârful ancadramentului este evidenţiat printr-un scut, în care era înfăţişat odinioară probabil blazonul pictat al patronului constructor al bisericii. Portalul fusese precedat de un portic al cărui fundaţii au fost identificate arheologic. Deasupra portalului se află o fereastră scundă, tripartită cu muluri flamboaiante.



Faţada sudică a navei prezintă două axe delimitate de contraforturi. Cele două ferestre bipartite se caracterizează prin ancadramente de piatră, încheiate în arc frânt, decorate cu muluri în spiritul goticului tardiv. La răsărit de contrafortul central se află portalul sudic. Ancadramentul dreptunghiular al acestuia este decorat cu profil renascentist, întors în partea inferioară spre golul uşii.

Faţada nordică este articulată aproape identic cu cea sudică: se repetă portalul cu profil renascentist, dar lipsesc ferestrele.   


 
Corul este luminat de trei ferestre, una fiind dispusă pe latura sud-estică, iar celelalte două pe latura sudică a acestuia. Deschiderile se caracterizează prin ancadramente asemănătoare ferestrelor din navă, doar mulurile primelor fiind ceva mai simple. Zidul estic al sacristiei este străpuns de o fereastră îngustă, cu închiderea semicirculară şi ancadramentul profilat din blocuri de piatră. Deschiderea mică, dreptunghiulară de pe faţada vestică a sacristiei este întunecată complet de contrafortul din vecinătatea acesteia.

Atât pe faţadele navei, cât şi pe cele ale corului, mai scund, remarcăm, deasupra contraforturilor, urmele unor deschideri pătrate, acestea fiind meterezele, ulterior înzidite, de la nivelul de apărare care funcţiona odinioară în podul clădirii.

Cornişa corului se întrerupe pe faţada turnuleţului scării, indicând alipirea ulterioară a turnului, probabil odată cu amenajarea nivelului de apărare anterior menţionat. Pe faţada turnuleţului, spre sud, se deschide portal gotic cu lintelul pe console. Deasupra acestuia se află o ferestruică dreptunghiulară gotică.



Corul este acoperit cu bolţi în cruce pe ogive care coboară pe opt console conice sau prismatice, dintre care două sunt decorate cu scuturi goale. Una dintre cheile de boltă este împodobită la rândul ei tot cu un scut gol, iar cealaltă cu o rozetă.

Portalul în arc frânt al sacristiei are un ancadrament de piatră simplu, cu muchiile teşite. În grosimea zidului sudic al sacristiei este o nişă cu deschiderea încheiată în arc semicircular, prevăzută cu o uşă metalică. Sacristia purta odinioară o boltă semicilindrică. În acest spaţiu se păstrează o cristelniţă de piatră, spartă în două, prezentând un decor sculptat neoclasic, policrom.
 
Nava se compune din două travee despărţite de o pereche de pilaştri masivi cu semicolonete, aşezaţi pe postamente înalte, poligonale. Postamentul pilastrului de pe latura sudică este decorat cu motive geometrice sculptate, în timp ce perechea acestuia prezintă ornamente în relief, reprezentând crengi ciuntite, asemănătoare celor de pe ancadramentul porţii vestice.



 
Amvonul gotic din piatră al bisericii - varianta simplificată a celui din Biertan din 1524 - este montat pe latura nordică a navei. Parapetul acestuia se compune din panouri sculptate, trei dintre acestea fiind decorate cu muluri oarbe, motive vegetale şi geometrice, în timp ce al patrulea reliefează scena lui Isus Răstignit cu Maria, Maria Magdalena şi Sf. Ioan.

În capătul vestic al navei se află tribuna sprijinită prin intermediul a doi stâlpi octogonali pe trei arcade frânte. Parapetul din piatră al acestuia este decorat cu muluri oarbe, iar accesul în tribună se realizează prin scara spiralică din colţul sud-vestic al acestuia. Peretele nordic al navei fusese decorat odinioară cu fresce dintre care s-au identificat fragmentele unei compoziţii care reprezenta Judecata din Urmă, inspirată de o gravură realizată de Dürer în 1498. Pictura datează probabil de la începutul veacului al XVI-lea, fiind contemporană cu reconstrucţia navei.


 
Biserica fusese înconjurată odinioară de o incintă ovală, din care s-au mai păstrat câteva fragmente, respectiv turnul porţii de pe latura nordică a acesteia. Turnul, care îndeplinea în acelaşi timp şi funcţia de clopotniţă, se înalţă pe un plan pătrat, şi este prevăzut cu o poartă carosabilă semicirculară, respectiv cu una pietonală, cu ancadramentul încheiat în arc frânt. Acestea au fost apărate iniţial de un pod mobil şi o hersă. Nivelul al doilea al turnului este marcat de metereze în formă de gaură de cheie întoarsă, dispuse pe două rânduri; al treilea prin ferestre gotice dreptunghiulare deasupra cărora se desfăşoară un brâu decorat cu un şir de console.



Deasupra nivelului al patrulea, marcat odinioară de un orologiu, urmează o galerie din lemn unde sunt aşezate şi clopotele sub coiful piramidal, învelit cu ardezie. Clopotul mijlociu a fost turnat în 1811, iar celelalte două în 1924. În colţul nord-vestic al turnului se află un relief gotic tardiv reprezentând un leu culcat. Un ancadrament în arc frânt pe latura vestică a turnului, la primul nivel, asigura accesul pe drumul de strajă al zidului de incintă.
 

Cum ajung la Tarpiu:
Noi am folosit drumul national Bistrita-Nasaud pina in Cepari de unde se desprinde un drum care duce spre Tarpiu. Pina la Cepari drumul este  in stare buna.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 12

  • sutea liviu katalin

    04 feb 2011 19:24:04

    Mie asa de dor de pietrele care sunt in sat!!!!!!!! Sase ani prin strainatate..e foarte greu. V-as multumi daca ati face un video din tot satul.

  • Bogdan

    06 feb 2011 09:10:09

    Liviu, viata din strainatate e altfel si e firesc sa ti se faca dor de locurile in care ai crescut. Imi pare bine ca te-ai bucurat citind acest articol. Ideea de a realiza un video este buna. Din pacate aparatul meu de fotografiat nu filmeaza, asa ca nu pot face un video. Am doar pozele pe care probabil le-ai vazut deja.

  • walter-adrian

    23 mar 2011 14:42:55

    cel mai fruumos sat...:X

  • Pr. Rus Gheorghe, Tarpiu

    19 aug 2011 03:06:15

    Felicitari domnule Bogdan, articolul este foarte documentat, fotografiile foarte frumoase si ne bucuram ca in sfarsit scrie cineva atat de frumos despre Tarpiu. Felicitari inca odata si va multumim.

  • Bogdan

    19 aug 2011 03:42:19

    Multumesc pentru aprecieri domnule Rus. A meritat tot drumul acela pina la Tarpiu. Am mai fost si prin alte sate din Bistrita insa nu peste tot mi s-a permis sa vad vechile biserici. As fi scris frumos si despre ele..

  • fincer ionela

    07 dec 2011 16:36:00

    Va multumesc si eu pt poze,ma fac sa-mi aduc aminte de-acasa desi multe s-au schimbat,in bine si in rau. Drumul e de groaza...pacat ca nimanui nu-i pasa cu adevarat! Ar fi minunat daca circulatia ar fi posibila intr-un mod civilizat.Va multumesc din suflet pt amintirile placute de-acasa.

  • Bogdan

    08 dec 2011 16:39:12

    Cu placere, Ionela. Vad ca articolul acesta a stirnit multe reactii pozitive. Pe linga comentariile de aici am mai primit inca vreo 5-6 mailuri mai ales de la oameni care au locuit la Tarpiu si care acum traiesc in strainatate. Din toate aceste mesaje se vede ca oamenii isi iubesc satul insa viata grea de aici i-a minat prin departari.

  • Nelu Cruceanu

    29 feb 2012 10:48:02

    Foarte frumos articolul.Va multumim pentru toate cele descrise in articol.Satul romanesc este ultimul loc in care ne gasim linistea si in care ne simtim cu adevarat acasa. Va multumesc si va mai asteptam.

  • BUGA SORIN

    06 mar 2012 04:19:55

    In comuna Dipsa din BN este o biserica superba Se numeste BISERICA SCROAFEI

  • Bogdan

    06 mar 2012 13:00:41

    Sorin, iti multumesc pentru un pont. Cind oi mai ajunge pe la Bistrita o sa fac o vizita si la Dipsa.

  • Florina Timu

    01 aug 2013 06:05:53

    E o placere adevarata sa va citesc blogul, si mai ales articolele despre bisericile fortificate, nu cred ca ati omis vreuna. Daca as avea nevoie de un ghid pentru bisericile fortificate, stiu unde gasesc informatiile. Multumim!

  • Stanescu Lucia-Alexandra

    04 mar 2014 19:42:18

    un articol minunat despre comoara Tarpiului. Doamne ce dor ma ia de satul meu si de cei dragi de acasa ! offff....,strainatatea asta :(

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017