Pe dealuri la Sirnea

Data publicarii: 21 feb 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Ma uit pe calendar si vad ca deja suntem la mijlocul lunii februarie si inca nu am scris nimic din iesirile din acest an. Acestea au fost si asa destul de putine. Cea mai serioasa a fost tura in Piatra Mare, facuta pe fast-forward, pe traseele cunoscute. Oare ce as mai putea scrie despre Piatra Mare?

Asadar, deschid seria relatarilor de anul acesta cu o tura solitara facuta pe meleaguri noi. M-am hotarit sa explorez zona satului Sirnea, aflat cam la 15 km de Bran. Pe la Sirnea am ajuns prima data in vremea liceului, dupa o tura-maraton, venind de la Brusturet si Dimbovicioara. Tot ce am retinut de atunci a fost ca ne-am oprit la Sirnea sa bem o bere dupa care am continuat spre Zarnesti. In ceea ce priveste marcajele, retin doar ca am mers cind pe poteci marcate cind pe drumuri de caruta, cind de-a dreptul prin finetele oamenilor.

Dupa studierea sumara a hartii observ ca se poate face un circuit: Sirnea-Curmatura Groapelor( triunghi rosu ) - Saua Joaca - La Table( banda rosie ) - Curmatura Groapelor - Sirnea( triunghi rosu ). Tot pe harta se vede un drum forestier aflat mai jos de Curmatura Groapelor spre La Table care face legatura intre triunghiul rosu si banda rosie.


Din pacate voi fi singur pe traseu si de aceea am hotarit sa imi cenzurez spiritul de aventura alegind traseele sigure. Las masina la o rascruce de drumuri aflata mai sus de Pensiunea Valea cu Struti si intru pe traseu. Triunghiul rosu este aplicat pe stilpi si este destul de rar. Urc o panta destul de lina dar si relativ lunga. In stinga vad un drum care taie dealul, undeva deasupra lui e o zona despadurita si intuiesc ca de acolo as putea avea vedere inspre Piatra Craiului.


Imi vad constiincios de drum pina intr-un loc in care se face un drum la stinga. Pe un copac e aplicat un triunghi rosu, insa modul in care e aplicat ma face sa cred ca ar trebui sa continui inainte. Cu toate astea aleg sa imi ascult instinctul si sa merg la stinga pe drumul de caruta.


Incep sa urc usor si sa cistig altitudine. Privelistile se deschid tot mai mult oferind privelisti ample spre Muntii Bucegi si Leaota. In plan secund se disting Postavarul, Piatra Mare dar si parte a Muntilor Baiului. Regasesc si triunghiul rosu, semn ca ma aflu pe drumul cel bun. Nu stau prea mult pe drum fiindca observ in dreapta o zona cu lapiezuri si ma duc sa o cercetez mai in amanunt. Este vorba de o zona ingusta plina de pietre care ies de nicaieri si sunt dispuse aparent haotic. Urc in punctul cel mai inalt, care ofera vizibilitate spre toate cele patru zari. Aproape de acest loc se mai gaseste zona cu lapiezuri de care sunt despartit de o mica sa.


Observ ca drumul de caruta ocoleste acest dimb si incep sa caut o varianta de a reveni pe marcaj. Sa cobor direct e un pic cam abrupt si zapada e inghetata pe partea asta. Aleg sa merg prin saua de care pomeneam mai sus si ajung, fara sa trag vreo trinta, pe drumul forestier. O iau in sus pe un soare orbitor. Urcusul se mai inteteste si incep sa dau de primii copaci. Marcajul e rar si in general aplicat pe pietrele mai mari de pe marginea drumului.

La un moment dat drumul coteste brusc spre dreapta. Inainte e o zona lata, destul de abrupta, fara copaci care duce in culme intr-un loc despadurit. Nu imi dau seama pe unde o ia marcajul dar imi zic sa continui un pic pe drum si sa urc pe curba de nivel pina in acel punct ce parte a fi unul de belvedere. Ma lamuresc dupa citeva zeci de metri ca marcajul urmeaza drumul. Parasesc forestierul si urc usor pina pe culme, unde gasesc un gard. Cei din satele branene au un simt al proprietatii mai dezvoltat si au tinut sa traseze aici o granita, lasind insa si o poarta de trecere pentru cei ce vor sa traverseze culmea in partea cealalta.


Din pacate efortul imi este rasplatit doar pe jumatate. Ma asteptam ca din acest punct sa vad intreaga creasta a Pietrii Craiului, din pacate trebuie sa ma multumesc doar cu portiunea sudica. Dar nu-i bai. In partea opusa e o priveliste minunata spre Bucegi, unde incepe sa se vada si Bucsoiul.


Conform hartii aici ar fi trebuit sa gasesc banda rosie ce vine de la Fundata. Ma gindeam sa continui pe ea. Banda rosie nu am gasit-o dar e drept ca nici nu m-am chinuit prea mult sa o caut din cauza unui vinticel rece. Acesta m-a gonit inapoi spre triunghiul rosu. In citeva minute ajung in Curmatura Groapelor unde gasesc sageti indicatoare:
-    spre Fundata - banda rosie 3-4 ore
-    spre La Table - banda rosie - o ora
-    spre Sirnea - triunghi rosu - 45 de minute
-    spre La Table - triunghi rosu si cruce albastra - 1 ora -1 ora jumate

Putin mai jos gasesc un loc mai ferit de vint si stau un pic la soare. E placut si poti admira in tihna o mare parte a Bucegilor. Iar daca ai chef de joaca poti incerca sa identifici vaile si virfurile. Vizibilitatea e excelenta.

De aici ma gindesc sa continui pe banda rosie. Poteca intra in padure si din pacate nu sunt urme. Reusesc sa pierd marcajul foarte repede si in ciuda eforturilor mele nu reusesc sa vad unde se continua, poteca nu e chiar evidenta iar padurea e destul de deasa. Asa ca aleg sa ma intorc in Curmatura Groapelor si ma gindesc ca nu prea isi mai are rost circuitul pe care mi l-am propus fiindca la fel de bine pot pierde marcajul si venind din sens invers. Asa ca stau si cujet ca ardeleanul, ce si cum sa fac.

De jos, dinspre Sirnea apar doi tineri, un baiat si o fata cu care intru in vorba. Ei cunosc zona ceva mai bine decit mine si imi recomanda sa o iau tot pe triunghiul rosu spunindu-mi ca voi avea mai jos o priveliste faina cu Piatra Craiului. Si pina la urma asa fac. Cobor, tot pe un drum forestier si intilnesc un grup care urca. Mai jos gasesc si forestierul nemarcat de care vorbeam la inceput, care face legatura cu banda rosie. Pe acest drum vin doi domni care imi spun ca nu prea are rost sa merg pe acolo. Ei urmeza sa coboare la Brusturet prin Valea Seaca.


Putin mai jos gasesc si peisajul dupa care tinjeam: drumul coboara mai accentuat dar este pozitional astfel incit sa permita parcurgerea cu privirea a unei importante portiuni din creasta Pietrii Craiului. Cei doi domni imi arata refugiul Grind I, Piscul Baciului, Coltii Gainii dar si toate celelalte virfuri din creasta sudica.

Cobor alaturi de ei pina la un pod ce trece peste Valea Seaca. Aici gasim un indicator:

-    spre Cabana Brusturet - cruce galbena - o ora( nu mi-am dat seama ca sunt asa de aproape de Bursturet )
-    spre Curmatura Groapelor - triunghi rosu si cruce albastra - 45 de minute
-    spre Poiana Grind - triunghi rosu, cruce albastra si cruce galbena - 30 de minute

Ma despart de cei doi domni si hotarasc sa ma intorc in Curmatura Groapelor iar de acolo o sa mai hoinaresc pe dealuri. Ziua asta e mult prea frumoasa ca sa te ascunzi prin padure sau prin vai. Zis si facut, cam dupa 30 de minute sunt iarasi in Curmatura Groapelor. Studiez un pic zona ca sa imi gasesc un loc bun pentru coborire. Si il gasesc. Nu mai tin marcajul, ci urmez o muchie pe care se afla citiva copaci Aceast ma va duce in apropierea celor doua dimburi cu lapiezuri. De data asta aleg sa urc pe celalalt dimb si urmez o poteca ocolitoare care duce la niste case aflate mai jos.


Si nu aveam sa regret. Zona asta de lapiezuri e mai frumoasa si mai interesanta tocmai pentru faptul ca haosul in care sunt dispuse e generalizat. Pe o parte a muchiei e zapada inghetata, pe cealalta, nu e zapada deloc. Momentul asta cere o pauza! Si citeva poze.


Cobor de-a lungul lapiezurilor si mai jos vad o alta adunatura de bolovani. Acestia sunt dispusi liniar si au rolul de a delimita proprietatile. Am putea sa spunem ca e un fel de gard insa orice copil vioi il sare fara efort dintr-o miscare. Cobor pe linga bolovanii astia si revin in drumul pe care mi-am inceput urcarea. Aproape de acesta se afla o rulota, probabil dezafectata, dar buna ca reper daca mergi pe aici prima data. La urcare nici nu am observat-o si e chiar pe marginea drumului in zona in care inca nu esti sigur de marcaj.

Toata hoinareala se sfirseste dupa aproximativ 4 ore, timp in care masina m-a asteptat cuminte la soare. Imprejurimile satului Sirnea sunt intr-adevar interesante. Cu siguranta am sa revin fiindca plimbarea asta mi-a dat citeva idei pentru turele viitoare.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Balta Marin

    21 feb 2011 11:08:47

    Salutari de pe meleaguri galatene! Ma bucur ca ti-au placut pozele trimise, am mai scanat cateva, cu prima ocazie le voi trimite spre consultare.

    Cat despre tura intreprinsa de tine pot spune ca e foarte frumoasa acea depresiune unde e multa liniste si un spatiu larg de unde nu te mai saturi cu privitul si umblatul, numai piciorele sa te poata purta, cat despre privit si acesta oboseste ca e musai sa faci o pauza la orizontala. Am patit-o pe pielea noastra, a mea si a lui Gigi acum cativa ani, cand am umblat pe acolo. Duminica trecuta am urcat pe Magura Odobestilor, iar ieri am fost in Muntii Macinului, au aparut ghioceii, toporasi si viorelele, asta pe unde soarele a topit zapada ca in rest e iarna in toata regula, zapada e inghetata si se topeste greu.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017