Cheile Pecisniscai, Muntii Mehedinti

Data publicarii: 14 mar 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Se intimpla ca uneori planurile marete de mers pe munte sa fie curmate inca din fasa de vremea nefavorabila. Ne trezim cu noaptea in cap doar ca sa constatam ca afara ploua si tuna dar si ca meteorologii au comis-o din nou.

Si atunci ce e de facut?

Atunci ne punem sa dormim la loc, dar cit sa tot dormi?

Pe rind iesim afara si stam pe terasa de povesti in speranta ca ploaia se va opri. Si se opreste intr-un tirziu. Plafonul de nori este destul de jos acoperind in mare masura peretii Domogledului.



Trupa: Soin, Ramona, Ioana, Gigi si Costel. Eu am fost in spatele aparatului de fotografiat

Ne zicem ca e pacat sa stam aiurea prin vila sau pe cine stie unde si atunci e musai sa incercam sa profitam cumva si de ziua asta. Cel mai la indemina traseu e in Cheile Peciniscai. Sunt aproape, traseul e scurt si frumos. Mergem cu masina pina in fostul sat Pecinisca, azi un fel de cartier al Bailor Herculane. Lasam masina  aproape de iesirea din sat si incepem sa ne indreptam spre chei.


Totul e ud si odata ce parasim asfaltul trebuie sa ocolim baltile si noroiul din cind in cind. Pe marginea drumului se intind un muris generos care abia astepta sa fie executat de o ceata de pofticiosi. Din cauza asta drumul se lungeste, caci murele sunt ca drogurile, odata ce te-ai apucat de ele cu greu te mai poti lasa. Pina la urma acceptam cu totii sa mergem la dezintoxicare, adica sa lasam murele si sa intram in sfirsit in chei. Drumul ne duce intr-o poiana aflata la baza unei foste cariere de piatra.



Prin poiana curge un paraias nervos de culoare rosiatica, Saliste pe numele sau. Urcam pe firul lui si, cu surprindere, observam ca acesta dispare dintr-o data undeva sub o stinca in partea de jos a cheilor. Izbucul este foarte puternic acum, dupa ploaie.

Pe peretele sting, cum ne uitam noi se vede una din intrarile in Pestera Gaura Ungurului.

Intram in Chei pe o poteca clara printre niste bolovani imensi. De aici incolo gasim si marcaje, punct galben mai intai si apoi cruce galbena; sageti indicatoare nu sunt. Banuim ca aceste marcaje fac legatura cu creasta Muntilor Mehedinti.


Cheile Peciniscai sunt scurte, seci, insa foarte salbatice; ai zice ca Sfarma-Piatra s-a jucat odata pe aici desprinzind din pereti bolovani imensi care acum sunt napaditi de vegetatie. Prima abatere de la poteca o facem undeva in partea de jos unde descoperim un coridor bolovanos marginit de pereti verticali. Toata trupa merge vesela prin el. Ne pozam in ipostaze mai ciudate fiindca locul e strimt si trebuie sa apelam la calitatile de contorsionisti.

 
Parasim cotlonul si incepem sa strabatem o portiune cu vegetatie inalta. Peisajul e ca in jungla si fiecare se simte un mic explorator. Cheile iti dau uneori senzatia ca te afli printre primii oameni care calca acest tarim.


Pe masura ce urcam zgomotul apei ( pe care inca nu o vedem ) creste sporindu-ne curiozitatea. Mai sus vedem cum un paraias acum umflat intra galagios, pe sub o stinca surplombata intr-o pestera. Asadar aceasta este Pestera de la Ponorul Peciniscai. Din pacate astazi vizitarea este nepotrivita.
 
Gigi ne spune ca a vizitat aceasta pestera acum citiva ani, pe o vreme secetoasa a facut o  vizita in aceasta pestera, care are cam 30 de metri lungime, pina in locul in care apele se pierd in cotloane tainice.

Mai sus de pestera, partea de sus a Cheilor valea se deschide mult lasindu-ne sa vedem poieni napadite de vegetatie. Avem aceeasi senzatie de jungla.


La coborire avem o tentativa de a urca spre Pestera Gaura Ungurului. Aceasta are 4 guri de vizitare. Una dintre ele e foarte evidenta insa faptul ca urcarea e abrupta si se face pe piatra uda si alunecoasa ne face sa renuntam la idee.

Coborim pina in zona izbucului si costatam ca acesta a secat cit timp ne-am plimbat noi prin chei. Ce sa mai spun: e minunat sa asisti pe viu la astfel de fenomene naturale.


Mai jos dam iarasi de mure si vedem ca toata cura aia de dezintoxicare nu a avut absolut nici un efect. Cum s-au ivit conditii prielnice de recidiva,  am cedat toti, unul cite unu. Dupa cum stiti consumul de droguri( fie ele si mure ) este foarte periculos si aveam sa vedem asta in doua situatii: Gigi a ramas cu o tepusa in mina si a purtat-o peste tot mai bine de o saptamana, iar Ramona a cazut in muris, pe un mal abrupt de i se mai vedea doar capul.


Tura s-a sfirsit astazi in fata unei halbe de bere - cinste de la Costel. Multumim si..la mai mare!


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017