Ciucas de primavara

Data publicarii: 01 apr 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

De citiva mi-am facut un bun obicei din a vizita Ciucasul de citeva ori pe an. Astfel am ajuns sa cunosc bine potecile marcate dar si citeva dintre cele nemarcate. Astazi am revenit pe un traseu pe care nu l-am mai parcurs demult( cred ca sunt 10 ani ) in acest sens: Valea Berii - Cabana Ciucas - Vf. Ciucas -Culmea Bratocea - Pasul Bratocea.

Suntem 7 plecati la drum, ca si la Malaiesti, oameni de toate virstele. Incepem traseul in Valea Berii linga fabrica de imbuteliat apa Keia. Strabatem o poiana lunga si intilnim un grup de oameni care, n-o sa va vina sa credeti, prindeau broaste in riu. Picioarele batracienilor vor ajunge probabil in farfuriile restaurantelor de lux.

Trecem de bariera coborita aflata mai sus de fosta Cabana Valea Berii si poposim mai sus pe malul unui mic lac facut pe riu. In lac e puzderie de broaste. Mai sus era un alt lac insa viiturile l-au colmatat iar locul e de nerecunoscut. Pajistea si padurea sunt pline de ghiocei. In unele locuri apar si pilcuri de brinduse.

Odata intrati in padure mergem mai vioi caci umbra pune stapanire pe drumul forestier. Din dreapta vine poteca de la Muntele Rosu iar dupa intersectia cu crucea albastra pe care mergem noi, ajungem la Izvorul Nicolae Ioan, ultima sursa de apa a traseului. Facem plinul constienti ca ne asteapta o urcare abrupta pina la cabana.

Din cind in cind se aud zgomote puternice. Drumul a fost taiat cu buldozerul insa solul este instabil si bulgari mici de pamant cad in continuu. Mai sus delegam si misterul zomotului: nu, nu sunt focuri de arma, ca in alte dati, ci un buldozer care taseaza si niveleaza drumul.


Oamenii care lucreaza la drum ne spun ca in iunie-iulie se va deschide noua cabana Ciucas. Ne continuam urcarea abrupta pina la iesirea in golul alpin. Inca doua curbe si privelistea se deschide. Muntele Chirusca strajuieste constructie noua, mult mai mare decit precedenta si care deocamdata se incadreaza frumos in peisaj. Astept sa vad conditiile de cazare, preturile. E liniste insa cu siguranta locul se va transforma si va arata la fel ca la Muntele Rosu: cu masini, ATV-uri, gratare. Asadar, cine doreste sa se bucure de un Ciucas linistit mai are la dipozitie doar citeva luni.


Dupa o scurta pauza pornim inspre Virful Ciucas. Raman surprins de cit de putina zapada este pe munte. Nici macar nu am folosit parazapezile desi in citeva locuri mi-ar fi fost bune. Ocolim muntele Chirusca si incepem sa ne intilnim cu diverse grupuri. Revad oameni cunoscuti, Claudiu Craciun si Doina Popa ( pe care ii stiu de pe carpati.org si  pe care nu avusesem placerea sa ii cunosc personal ) si pe Alex Grigoras cu care anul trecut am facut o tura in Muntii Baiului. Ei sunt veniti la intilnirea Asociatiei Montane Carpati care se tine la Cabana Silva, linga Muntele Rosu.


Continuam urcarea pe un vilcel acoperit cu zapada. Ne miscam bine si ajungem in curind deasupra lui. Peisajul se deschide si ma uit cu jind spre Poarta Vinturilor din Muntii Siriu, unde planuiesc sa ajung anul asta. In partea stinga e in plina desfasurare spectacolul oferit de stincile cu forme interesante specifice Ciucasului. Mai sus trecem pe linga cele doua babe care stau la sfat. Sunt atit de absorbite de conversatie incit nici nu ne raspund la salut.

De aici nu mai e mult, vedem un stilp si stim ca la citiva metri de el este virful. Urcam cu rabdare si cu pauze de poze. De sus coboara un grup numeros, alegind varianta comoda a alunecarii pe fund. Dam ultimul asalt. Pe virful Ciucas e incredibil de multa lume. Ma retrag putin pe un virf secundar si astept ca locul sa se mai elibereze. Si intr-adevar avem citeva minute in care suntem singuri pe virf. De fapt nu chiar singuri: cu noi mai sunt un vint puternic si rece si un pui de caine.


Dupa citeva minute ajung si Cristina si Claudiu si profitam de prezenta lor pentru o poza de grup. Si acum sa facem prezentarile, de la stinga la dreapta: Istvan, Catalin, Nea Karcsi – veteranul grupului, 70 de ani fara doua saptamani la, Gabriela, Gobi, Bogdan si Zsolt.

Privim spre Mina Dracului, aflata mai jos, inspre est si vedem ca exista citiva cutezatori care au pornit-o spre acest loc, poate cel mai frumos al Ciucasului.

Vremea e in schimbare asa ca facem sedinta despre felul in care vom continua. Planul initial era intoarcerea pe acelasi traseu, dar in cele din urma hotarim sa plecam mai departe pe culmea Bratocea. Coborim abupt spre Saua Tigailor si trecem cu bine doua pasaje mai delicate. Vintul sufla cu putere din toate partile, ceea ce ne cam da peste cap planurile privind masa de prinz. Trecem in viteza pe linga turnul lui Goliat, ne oprim pentru citeva minute intr-un loc din Saua Tigailor care ni se pare mai ferit. Dar nu e, asa ca plecam mai departe.


In urma noastra ramane partea somitala a Ciucasului, cu Virful si Tigaile Mari in prim plan.

Traversam mai multe limbi de zapada si in final gasim un loc mai ferit si stam sa mincam. Pina acum nici nu mi-am dat seama cit eram de flamanzi. Glumim pe seama modului in care fiecare si-a gasit locul de popas, cit se poate mai in groapa.


Intr-un final plecam spre pasul Bratocea. Alte limbi de zapada, vinturi puternice. Traversam o zona de jnepeni si observ faptul ca in locul asta s-a strins multa zapada. Vara jnepenii imi depasesc inaltimea, acum abia imi ajung la genunchi.

Ajungem in apropierea Coltilor Bratocei, parasim culmea pe scurtatura si scapam de vint pentru putin timp. In fata noastra se afla Muntii Grohotis cu vedere buna virfurile Bobu Mic si Babes. Grohotisul are foarte putin zapada pe el, ca si Ciucasul, zapada stringindu-se pe fostul drumul de granita.


Trecem pe linga Porumbel si parasim golul alpin. Coborim pe o poteca de padure pina la releul din Bratocea, de unde continuam pe drum forestier. Poiana e plina de ghiocei si brinduse. Stam putin linga stina unde vedem ca vintul a distrus partial acoperisul de tabla.

In citeva minute suntem la sosea, la civilizatie. In cinstea acestei ture reusite inchinam cite un pahar de palinca, cu exceptia soferilor printre care ma numar si eu. Apoi coborim spre valea Berii taind serpentinele celebrului DN 1A si ajungem repede, cam in 30 de minute.

Si astfel se incheie prima iesire in Ciucas de anul acesta. Tura durat putin peste 8 ore, insa noi am mers intr-un ritm destul de lejer fara sa fortam.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017