Pe dealuri: de la Sirnea la Ciocanu

Data publicarii: 06 apr 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Cu citeva zile in urma primesc o..hai sa ii spunem comanda legata de o iesire in natura. Adrian imi spune sa aleg un traseu usor, potrivit pentru cei care nu au mai iesit pe munte de citeva luni. Pina la urma m-am oprit asupra unui itinerariu interesant si putin umblat dar care nu a urmat poteci propriu-zis de munte, ci care a fost mai degraba o plimbare pe dealuri si prin chei.

Asadar, intr-o zi de duminica pe la ora 9:30 lasam masinile in centrul satului Sirnea, sub dealul bisericii. Scot harta si o intind urmand sa prezint traseul de astazi: Sirnea - Curmatura Groapelor - Valea Seaca - Cheile Brusturetului - Cabana Brusturet - satul Ciocanu - Sirnea.


Suntem sase: Alina, Claudia, Ramona, Adrian, Dragos si Bogdan.

Singura necunoscuta era legata de portiunea Cabana Brusturet - satul Ciocanu, care pe harta era marcata cu banda galbena. Nu am gasit referinte recente despre acest traseu astfel ca durata lui si starea marcajului ma puneau pe ginduri. Mai exista insa si o varianta de rezerva, care ar fi insemnat insa si un ocol consistent: Cabana Brusturet - Dimbovicioara - Ciocanu.

Plecam din Sirnea spre Curmatura Groapelor urmand triunghiul rosu. Peste citeva minute ne pricopsim cu un caine negru frumos care ne urmeaza indeaproape si stirneste pe ceilalti caini ai satenilor. Trecem pe linga pensiunea Valea cu Struti, unde chiar exista mai multe exemplare care ne privesc curioase de la distanta. Incepem sa urcam  drumul ce duce spre Pestera pina un dreptul unei case negre cu obloane rosii. De aici cotim la stinga pe un drum forestier ce urca spre Curmatura Groapelor.


Curind parasim drumul forestier si marcajul pentru a saluta brindusele de primavara si pentru a admira o serie de lapiezuri care ma duc cu gindul la Poiana Beletina din Muntii Mehedinti.

Revenim pe drum si urmam constiinciosi marcajul. Cistigam inaltime si privim satul de sus. Vintul se inteteste. Spre Bucegi si Leoata e inca nebuloasa si nu se vede nimic. Sper ca spre dupa-amiaza situatia sa se mai schimbe.

Ajungem in Curmatura Groapelor. Spre Piatra Craiului e limpede si se poate admira o buna bucata a crestei. Nu mai este multa zapada. Exista si un stilp indicator care marcheaza o intersectie de trasee:
-    spre Fundata - banda rosie 3-4 ore
-    spre La Table - banda rosie - o ora
-    spre Sirnea - triunghi rosu - 45 de minute
-    spre La Table - triunghi rosu si cruce albastra - 1 ora -1 ora jumate


Pe muchia dealului exista un fel de gard de piatre ce delimiteaza proprietatile. Il sar si ma indrept catre o constructie dezafectata, aflata intr-o stare precara. E un unghi foarte bun pentru o lectie de geografie a partii sudice a Pietrii Craiului.

Ne continuam drumul tot pe triunghi rosu. Prin padure, in zonele in care soarele patrunde mai putin persista inca gheata groasa. Coborim cu atentie. La o curba a drumului forestier facem prima pauza mai consistenta. Locul ofera o belvedere interesanta tot spre Crai, pe care insa il vezi mai de jos.

Dupa ce rontaim cite ceva continuam pina ajungem in Valea Seaca. Schimbam marcajul, trecem pe cruce galbena. Coborim usor un drum forestier care ar trebui sa ne duca la Brusturet cam intr-o ora, conform indicatorului.

Pe acest drum s-a lucrat intens la caratul bustenilor. Pietrele sunt efectiv, tocite. Valea incepe sa se strimteze iar in curind intram in sectorul Cheile Brusturetului. Pereti abrupti, grote, mari portiuni surplombate ne apar in fata ochilor. Drumul e foarte accidentat deteriorat de tractoarele forestiere dar si de viituri. Se vad locurin in care apa a curs navalnic si ne gindeam ce frumoase trebuie sa fie unele din cascadele ce apar fara indoiala dupa ploi.


In aval de chei au fost construite o serie de ziduri in calea torentilor. Drumul merge pe linga ele si ne aduce la Cabana Brusturet. Locul s-a schimbat mult fata de ultima mea vizita care a  avut loc in 1997. Ne oprim la un ceai si o ciocolata calda, fiecare costa 5 lei. Cam mult, avind in vedere ca exista drum si se poate ajunge cu masina dinspre Podu Dimbovitei.

Ne interesam de drumul catre Ciocanu. Cei de la cabana sunt amabili si incearca sa ne ajute. Situatia e incredibila: putin mai jos e un indicator, spune ca pina la Ciocanu e cale de o ora si jumatate. DAR..pe marginea drumului e construit un gard proaspat de scindura, cam de doi metri inaltime, impinzit de afise pe care scrie proprietate privata. Un angajat al cabanei ne conduce pina in dreptul unei porti unde se afla un marcaj banda galbena. Pe acea poarta se poate ajunge la Cabana Caprioara. Ne spune ca nu a fost pe acest traseu insa ne sfatuieste sa urcam pe serpentine si sa mergem mult inspre dreapta.

Zona a fost defrisata si nu a fost curatata. Traversam cu greu ramasitele arborilor. Nici vorba de marcaj. La un moment dat dam de o banda rosie, dar nici asta nu continua. Mai departe zaresc ceva ce mi se pare a fi urmele unui marcaj vechi. Ma apopii si vad ca din marcaj au mai ramas doar dungile albe, foarte vechii. Strig si astept sa vina toata lumea.

Ne regrupam. Intram in padure, nu vedem decit niste copaci marcati cu litera H. Cainele nostru insotilor coboara citiva metri si merge pe un fel de poteca acoperita de frunze. Il urmam si surpriza: vedem marcajul undeva mai sus,bun si clar.

- Cainele asta e destept, merita un sandwitch! concluzioneaza Dragos.

Chiar linga mine e un copac pe care a fost aplicat odata un marcaj insa oameni de bine au avut grija sa decupeze scoarta copacului. Din fericire nu si-au facut treaba si au lasat in partea superioara un loc in care se disting putin galben si putin alb. E clar: intrarea in acest traseu a fost distrusa.


De aici incolo am beneficiat de poteca clara cu marcaj bun. Urcam usor si ne minunam cit de repede cistigam inaltime. Drumul forestier e undeva jos si e din ce in ce mai mic. Urcarea se termina intr-o poiana unde se afla o hodaie cu marcaje si sageti care ne induc usor in eroare. Sunt doua posibilitati de continuare asa ca ne despartim si o gasim usor pe cea buna. De linga hodaie mergem spre dreapta si dam intr-o alta poiana cu o alta hodaie pe care e marcaj, dar si de o fantana parasita.


Si din acest loc se vede frumos Craiul. Poteca nu mai e clara deloc. Noi insa coboarim printr-o padure de brinduse, traversam citeva proprietati imprejmuite dar in care oamenii au lasat loc astfel incit sa se poata trece cu caruta.

Am ajuns in satul Ciocanu. Sunt uimit sa vad aici un drum de asfalt. Suntem chiar linga scoala din sat. Urcam spre biserica pe citeva serpentine. Privelistea se deschide si spectacolul e total. Nu stii unde sa te uiti: spre Bucegi, unde atmosfera s-a limpezit, sau spre Piatra Craiului care e aproape, la o aruncatura de bat.

Din pacate vintul e puternic si taios. Vremea e in schimbare. Ne gasim un loc ferit de vint intre doua dealuri unde luam masa. Continuam tot pe drumul de asfalt amuzindu-ne de afisele care spun: Atentie: gard electric!!! Gardul insa e unul antic, din sirma ghimpata ruginita.


Mai incolo gasim un nou motiv de amuzament: bornele kilometrice. Acestea sunt excesiv de precise: Sirnea 1,5 km, apoi sirnea 0,5km. Mai sa fie!

Urcam o panta lina la capatul careia troneaza un panou pe care scrie judetul Brasov. Un altul spune ca drumul a fost construit de Ministerul Dezvolatrii Regionale. Asfaltul dispare brusc iar ultimele sute de metri le parcurgem pe un drum de pamant. E trist sa vezi ca lucrul nu a fost dus pina la capat. Pina la urma nu era mare lucru sa se finalizeze toata legatura pina la Sirnea ca doar si oamenii de aici sunt contribuabuabili la fel de buni.


Coborim alene sub un cer din ce in ce mai intunecat. Cainele insotitor atrage latraturi din toate partile insa isi gaseste si un partener de joaca. Trecem pe linga Muzeul Etnografic din Sirnea aflat intr-o cladire veche. Nu e nimeni in preajma, banuim ca e inchis.

Terminam circuitul in centrul Sirnei la capatul a 6 ore si jumatate. Sunt sigur ca acest traseu se poate face si intr-un timp mult mai scurt. Am avut parte de o zi frumoasa in natura, cu peisaje interesante si cu multa voie buna.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Claudia Stir

    12 apr 2011 03:47:24

    O adevarata excursie reconfortanta!

  • Adrian Stir

    15 apr 2011 07:38:13

    Peisaje frumoase, aer curat, soare, voie buna - acestea au fost igredientele unei zile frumoase.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017