Biserica fortificata de la Aita Mare

Data publicarii: 18 apr 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Daca citesti vreodata o lista alfabetica in care sunt toate cetatile si bisericile fortificate din Transilvania, la una din primele pozitii vei gasi acest nume: Aita Mare. Localitatea se afla in vecinatatea Oltului, in judetul Covasna.

Cetatea se afla pe cel mai inalt punct al localitatii, intr-un loc care se numea Cuibul Corbului. In sat ne atrage atentia o poarta pe care scris Tourist Info. Intram si suntem si stam de vorba cu un domn care s-a dovedit a fi preotul comunitatii unitariene. Ne roaga sa il asteptam 10-15 minute fiindca are de rezolvat o problema cu un enorias.

-    Stiti, eu sunt intai de toate preot si abia apoi ghid turistic. Intrati in cetate, am sa vin si eu.

Cetatea este deschisa si bat clopotele, fiindca un satean urmeaza sa fie ingropat.



Mai intai intram pe o poarta de metal, iar o alee strajuita de brazi ne conduce spre poarta cetatii. Pe partea dreapta se afla o sculptura interesanta ce reprezinta pe conducatorii celor 7 triburi maghiare.

Patrundem in interior pe o usa aflata la nivelul cel mai de jos al unui turn. Zidurile ce inconjoara biserica s-au pastrat bine, exteriorul bisericii nu e chiar in cea mai buna stare. Intram inauntru. Ca intoate bisericile gotice ne intimpina un aer rece. Mobilierul e aproape tot vopsit in albastru. Ne atrage atentia amvonul din piatra si cu balustrada.

De asemenea biserica e organizata mai special: o parte din banci se afla in cor, unde e pozitionata si orga. Altar nu exista. Preotul slujeste intr-un perimetru care ii permite sa fie urmarit si din partea estica dar si din cea vestica a bisericii.

Iesim sa ne mai incalzim. Apare si preotul care incepe sa ne descrie in amanunt biserica. Vorbeste bine romaneste dar din cind in cind uita unele cuvinte iar noi il mai ajutam. Ne multumeste de fiecare data.



Stam linga turn.

-    Acest turn s-a darimat la un mare cutremur ce a avut loc in anul 1802. Satenii l-au recladit dar l-au facut cu un etaj mai scund. O parte din materialele turnului farimat au fost folosite pentru constructia noua. Parintele Levente ne arata citeva blocuri imense de piatra asezate pe cant pentru consolidarea turnului. Ele au fost sculptate si au mici santuri longitudinale.

Intram din nou in biserica. Preotul ia toate elementele pe rind. Ne arata mai intai balconul din lemn dinspre vest, decorat cu flori pictate pe fond albastru. Acestuia i se opune un alt balcon, decorat asemanator, amplasat in cor si unde este instalata orga. Aceasta functioneaza, sotia preotului este si organist si o foloseste la fiecare slujba.



Apoi ni se prezinta tavanul. Acesta este decorat cu retea de nervuri. Tavanul corului este insa diferit de cel al salii. Nervurile din cor sunt construite in relief. Cele din sala sunt pur si simplu lipite de tavan. Acest fapt are drept cauza tot acel cutremur din anul 1802. Atunci tavanul salii s-a prabusit in interior, fiind refacut ulterior. Preotul e de parere ca mesterii care s-au ocupat de reconstructia bisericii nu au stiut( sau poate nu au putut, n-au avut materialele necesare ) pentru a decora tavanul cu nervuri identice cu cele din cor.

Tot in partea de sus, aproape de tavan observam o serie de bare metalice care au menirea de a consolida contraforturile de pe exterior.

In cor deasupra mesei atirna un candelabru mare, din lemn decorat cu motive florale tot pe fond albastru. In vecinatatea mesei se mai afla doua scaune frumos decorate si o vaza mare.



Mindria acestei biserici insa e amovnul. Parintele ne vorbeste entuziast despre modul in care acesta a fost demontat piatra cu piatra in vederea restaurarii. Amvonul si coroana de deasupra dateaza din 1710, conform inscriptiilor din piatra. Aceasta constructie are un aer de vechi, de autentic. Imi plac foarte mult balustrata si treptele de piatra.

Amvonul e compus din patru casete sculptate in piatra. Unul contine o emblema cuun pelican pe ea, pe celalate trei au fost sculptate citate din Biblie. Preotul ne traduce inscriptia de sub pelican. Aflam astfel ca amvonul a fost construit pe cheltuiala lui Donath Gyorgy. Stema ii apartine si, in semn de pretuire, el si familia lui au fost inmormantati in biserica. Preotul ne arata un loc in care podeaua suna a gol sub greutatea pasilor. Pe aici se face accesul in cripta.

In vecinatatea amvonlui se afla un portal frumos decorat. Aici a fost o sacristie( camera a preotului ) pe care satenii au decis mai demult demolarea acesteia si zidirea usii. Si acest portal a fost restaurat relativ recent.

Parintele regreta demolarea acestei incaperi fiindca un astfel de spatiu era util pentru depozitarea diverselor obiecte bisericesti: steaguri, carti, straie.



Ne indreptam apoi atentia spre cele doua scaune pictate. Cu acest prilej dezlegam si misterul vopselei albastre. de pe mobilier: in anii 60 satenii au comandat unui pictor local sa picteze galeriile si au ales aceasta culoare albastru deschis. Insa aceasta nu se potrivea cu culoarea lemnului bancilor. Atunci s-a hotarit si vopsirea lor in albastru.

Acel pictor a donat la final cele doua scaune pictate bisericii din Aita Mare.

Iesim din biserica infrigurati si privim zidurile. Camarile de provizii nu mai exista. Au ramas insa turnurile. Pe timpuri era si un drum de straja. Am inconjurat cetatea si pe exterior. Vechiul sant de aparare care era umplut cu apa exista si astazi.



Gasim aproape de turnul cu intrare niste stilpi de lemn pe care i-am mai vazut prin diverse locuri din Covasna. Parintele ne-a povestit semnificatia lor, una extrem de simpla: in fiecare an, cuplurile care implinesc 50 de ani de casatorie aduc linga biserica un astfel de stilp. Pe acesta sunt inscriptionati anii, iar diferenta dintre ei este intotdeauna 50.

Ne luam ramas bun de la preotul unitarian si ii multumim pentru timpul petrecut cu noi, aproape doua ore. Dinsul s-a dovedit a fi o persoana extrem de deschisa si de amabila si de aceea va invit la Aita Mare sa il cunoasteti si sa ascultati povestea bisericii-cetate.

Putina istorie( sursa: panoul de informare al bisericii ):
Din fragmentele architecturale existente se poate reconstitui istoria construcţiei acestei biserici fortificate:

Prima biserică s-a construit in secolele XIII-XIV, avind sanctuarul sub forma de semicerc. Sanctuarul acestei biserici a fost demolat pe parcursul seolului al V-lea, iar in locul lui s-a construit sanctuarul existent şi astăzi, in stil gotic.



Dupa data găsită in timpul renovării din anul 1956, arcul de triumf s-a construit ori timpul construirii aanctuarului, ori in 1512, cind s-a mărit inălţimea pereţilor şi s-au construit bolţile cu nervuri de piatră in formă de stea. Din cauza unui mare cutremur de pamant de pămint din 1802 aceste nervuri s-au deteriorat in asa măsură incit au trebuit scoase. De aceea astăzi nu se mai văd decit locurile nervurilor de altădată, formate din tencuială şi pictate.

Ferestre1e gotice cu rame de piatra cioplita s-au construit in timpul ridicării sanctuaru1ui. Descrierea acestora o dă Orbăn Balăzs in 1864, cind a umblat la Aita-Mare:
 "Geamele de piatra deteriorate şi ferestrele cu inele de plumb au fost schimbate cu ferestre cu rame de lemn. Numai pe zidul de est a rămas zidită o fereastră. Chiar si din fragmente ne putem da seama de frumuseţea sa originală”.



In sanctuar a rămas intacta uşa gotică, cioplită din platră. In această uşă de piatră se afla gravate iniţialele numelor si semne ale scrierii runice.

Amvonul s-a construit in anul 1710, flind cioplită din piatră tare sub forma unui potir. Pe scutul din mij1oc se găseşte o stemă cu pelican şi cu inscripţia următoare:

"Donath Gyorgy kbltsge,kinek ez cimere 1710-ben ez oltărt emelte" – Pe cheltuiala lui Donath Gyorgy, care are această stemă, s-a ridicat acest altar.

Pe scuturile laterale se găsesc citate din Biblie.Tot din această perioadă se datează şi coroana de amvon.

La capătul de vest a navei a fost mai de mult un balcon de piatră datind din timpul lucrarilor de mărire a bisericii. Pe acest balcon s-au prăbuşit in 1802 turnul şi clopote1e, zdrobindu-l. O parte din pietrele cioplite ale balconului s-au folosit la zidirea turnului nou. In locul vechiului balcon s-a ridicat  1806 un balcon nou care se prijină pe stilpi de lemn.

Dovezile transformării in stil gotic a navei originale sunt şi construirea contraforturilor, caracteristice stilului gotic. Pe cind la sanctuar contraforurile cu pereţii formează un tot unic, atunci la navă ele s-au despărţit de mai multe ori de pereţi, din cauza construcţiei nesatisfăcătoare, fiind nevoie de se recurge la reparaţii.

Turnul vechi care era lipit de navă s-a ruinat in 1802. Turnul cel nou s-a construit cu ziduri groase de 120 cm dar si cu o inălţime mică, renuntindu-se la un etaj. Totuşi şi acest turn s-a deteriorat in timpul contremurului de pămant din anul 1838.

Pe peretele de nord a navei intre bolţile mici se găsesc fragmente de fresce din legenda Sfintului Ladislau. Cea mai bine conservata a fost cea de lingă arcul de triumf. In timp s-a deteriorat şi o parte s-a distrus in timpul construirii noii ferestre. A rămas intreg capul unui sfint. Din pacate, acum, toate acestea sunt acoperite cu hirtie cu tencuială.

Inscripţii in interiorul bisericii:

Pe virful.arcului de triumf pe bordura de dinspre navă:"Renovat Anno D-ni 1512. Nu se mai pastreza fiindca locul a fost retencuit.
 
Pe partea sudică exista o inscripţie mai lungă gasită in 1832:
"Est Pater umnipotens nobis Deus uptimus Uni non genitun verum sum mus Super omna Magnus, qui Coelua solea Lunam Stellasque creavit frugiferam Terraa Pontlue klucta tumentis Et postreao Hominem Contructum ad Sydera Vultu.Hic So1us Deus est incomprensusque Creator in sacra Domini venerandus Nomins Jesu.."

Tatăl nostru ce1 uriaş, numai unul singur bun Dumnezeu cel indurător, Nu s-a născut pentru că El este mare şi se află deasupra tuturor,El a creat cerul, soarele si luna miile de stele, pamantul fertil şi apa mării si, In sfirşit Omul cu privire spre cer. In numele Domnului Iisus Christos pe El trebuie să-1 adorăm.


Incepind din sec. al XVI-lea s-au găsit mai multe inscripţii cu nume, care fusesera acoperite cu un strat de var.

Orga cu dulap gotic se construieşte in 1912.

Clopotul cel mare este facut in 1924, in locul clopotului luat in timpul primului război mondial.Clopotul cel mic dateaza din 1793. Acesta a supravietuit prăbuşirii turnului din 1802 dar a ramas stirbit

Podului bisericii a fost amenanjat in evul mediu in scopuri defensive. Găurile pentru arcasi exista şi astăzi si sunt parţial zidite.

Sub sanctuar există cavou, care insa nu mai este folosit de la sfirşitul sec. al xVIII-lea.

Cetatea:

Biserica este inconjurată cu un zid de cetate in forma pătrată cu 3 bastioane. Despre aceasta fortificatie se aminteşte pentru prima oară in 1222, drep "Castrum Noilgiantin” in scrisoarea de donaţie a lul Andrăs II, atunci cind circumscrie linia de graniă a teritoriului economic nordic donat cavalerilor germani cruciati.Alt donument scris nu a mai rămas.



Se poate stabili zidirea mai tirzie la el a bastionelor.La toate Cele pentru colţuri a cetatii se află cite un loc de uşă zidită care probabil au servit ca porţi inaintea construirii bastioane1or. Astăzi se poate intra in cetate numai prin poarta bastionului nordic. In mijlocul părtii de est, pe lemnul unei rame de uşi zidită se poate citi anul 1622. Aceasta ar putea se păstreze amintirea unei mari renovări mai ales ca pe exteriorul cetatii  se poate găsi inscripţii de nume din sec.al XVII-XVIII-lea. Cetatea a aparat in timp locuitorii satului. Pe exterior zidurile sunt inconjurate de un sant care era umplut cu apa.

Locuitorii cetatii si-au pastrat provizii de hrana si diverse alte valori in citeva constructii aflate in interiorul cetatii. Aceste camari nu mai exista.

Bastionul din partea de nord-vest a servit in timp si ca locuinta pentru paznicul cetatii care avea datoria de a patrula noaptea in jurul cetatii.

Pe partea interioara exista un drum de straja de jur imprejur. Gurile de tragere si emterezele s-au pastrat intacte.

Cum ajung la Aita Mare:
Satul se afla in judetul Covasna, pe soseaua Brasov – Baraolt, la 40 de kilometri de Brasov. In aprilie 2011 unele dintre podurile de pe Olt erau inchise circulatiei rutiere. De aceea recomand urmatoarea ruta: Brasov - Feldioara - Maierus - Belin - Aita Mare.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 5

  • Bernad Gavril

    09 ian 2013 14:07:57

    Postarea este foarte bine documentata. Felicitari!

  • Bogdan

    10 ian 2013 02:05:07

    Multumesc pentru aprecieri.

  • Bihari Áron

    03 feb 2013 07:15:47

    O lucrare Super Prof !!..... felicitari! Pacat ca nu ai o obtziune si ptr maghiara, germana etc, dar poate google rezolva si asta...... GRATULA !!!!

  • Bogdan

    04 feb 2013 02:32:49

    Multumesc. Din pacate nu cunosc maghiara, iar germana vorbesc doar putin. Daca mergeti la Aita Mare veti avea un ghid de exceptie care vorbeste bine nu numai maghiara.

  • Bihari Áron

    04 feb 2013 11:21:16

    daca merg la aita..... Eu m-am nascut acolo, dealtfel la una din pozele dvs este mormintul lui strabunicul inn prim plan........

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017