Manastirea Ciolanu si Tabara de Sculptura de la Magura

Data publicarii: 17 mai 2011

De curind am fost in vizita la vecinii din judetul Buzau. Pentru mine zona era o necunoscuta totala. Intentia principala era sa vedem celebrii Vulcani Noroiosi. Insa am avut parte si de alte surprize.

Am calatorit cale de 120 de km de la Brasov, prin Nehoiu, spre Buzau. Am intilnit un indicator care ne trimitea catre Manastirea Ciolanu, edificiu care se bucura de o oarecare faima. Dupa un drum superb de 8 km printr-o padure dominata de verdele crud de primara am ajuns in virful unui deal.

Zarim manastirea printre copaci, undeva in vale dar destul de aproape. Drumul face o serpentina printr-o poiana plina de pietre.



-    Ce Doamne-iarta-ma e asta?
-    Par a fi niste sculpturi. Hai sa mergem sa vedem manastirea si apoi cercetam si locul asta.

Coborind putin vedem ca si pe partea cealalta a drumului exista o poiana asemanatoare.

Lasam masina la poarta manastirii si intram pe o poarta mare de lemn, in stil maramuresan. E o zi de  duminica e inca dimineata, slujba este abia la inceput. Din exterior complexul aminteste de o cetate, desi nu exista un zid adevarat. Chiliile calugarilor sunt construite una in continuarea celeilalte. Intrarea se face pe sub un turn clopotnita masiv. Cind ne aflam acolo am simtit un curent si un miros specific. M-am apropiat de un grilaj unde era de fapt intrarea catre o pivnita, sau mai bine zis, judecind dupa miros, de o crama.



E greu de descris sentimentul si starea pe care am avut-o intrind in curtea manastirii: o ordine si o liniste desavarsita a pus stapanire pe toata fiinta. Curtea manastirii e mare si gazduieste doua biserici inconjurate de chilii albe.



Trecem pe linga o fintina frumos decorata si intram in biserica mare, cea in care se tine slujba astazi. Cladirea e strajuita de citiva brazi inalti. Picturi vechi, din alte vremi, cu sfinti ce vegheaza blajin asupra noastra. Calugarii intra rind pe rind in biserica in ritmul batailor de toaca.



Si linga biserica mica, pe care am gasit-o inchisa din pacate, se afla o fantana, asemanatoare cu cea de linga intrare.



Dar si mai interesant este cimitirul de linga ea, cu cruci vechi de piatra. Pe afara mai zaresc o toaca de fier. Micul pridvor de linga intrare are tavanul pictat si proaspat restaurat.



Dupa ce parasim tot acest tarim care parca nu face parte din lumea aceasta pe care o stim noi poposim linga poiana cu sculpturi. Un panou ne lamureste ca ne aflam pe teritoriul taberei de sculptura Magura.

Locul este curat bine intretinut. Insa nu e pus cum trebuie in valoare.

Spre exemplu:
1. Nu exista un panou, o placa, pe fiecare sculptura sa ne spuna ce reprezina. Linga sculpturi exista niste cifre, iar la intrarea in parc un panou explicativ. Citesti de exemplu ca la numarul 20 se afla o sculptura numita Inviere. Dar aceasta se afla cam la o suta de metri, la capatul unei pante. Deci greu de retinut.

2. Aici ar fi fost bine de imaginat un traseu marcat discret cu sageti care sa te duca in fata fiecarei sculpturi,iar linga fiecare sculptura sa se afle citeva explicatii sumare. Un astfel de traseu exista la Haga, la celebrul muzeu Madurodam, loc in care sunt reprezentate edificiile celebre ale Olandei in miniatura.

3. Nu m-ar deranja sa platesc 2-3-5-10 lei sa vad acest parc dar sa il stiu pazit si ingrijit de oameni pasionati. Nu de alta dar accesul fiind liber..e loc de tot felul de nazbatii. Spre exepmlu, cind am parasit tabara am intilnit oameni care venisera aici la picnic. Si nu e frumos ca se intimpla asa ceva.



Cine are ochi de citit si poate face ceva in acest sens..are mai sus la dispozitie citeva propuneri.

Sa revenim la frumusetile din parcul de sculptura. Locul e vast, se intinde pe mai multe hectare si unele sculpturi sunt chiar in padure. N-as fi crezut initial ca locul e asa de vast. Facem slalom printre pietre incercind sa ne oprim in fata fiecareia si sa o privim in liniste. Parcul e gol deocamdata si ne bucuram de o agreabila plimbare prin natura, cu urcat si coborit pante mai abrupte si mai line.



Iata citeva date:
Tabăra de sculptură de la Măgura este rodul eforturilor depuse de autorităţile locale Judeţene, Uniunea Artiştilor Plastici din România, şi a avut de la început o concepţie unitară, simbolică.



Deschiderea ei urma să marcheze în 1970 cele 16 secole de atestare documentară a Buzăului. A fost concepută ca timp de 16 ani, 16 sculptori, mereu alţii, să vină să lucreze în poienile Măgurei.



Tabăra s-a deschis oficial în august 1970 şi s-a repetat până în 1985.

Timp de o lună se lucra intens, ca în final artiştii să lase în poiana Magurei câte o lucrare distinctă ce-i reprezenta, perfect amplasate în peisaj, aşa după cum criticul de artă Ion Frunzetti afirma că „Tabăra de la Măgura este singurul loc ce-şi naşte operele pe loc, şi le înmulţeşte an de an”.



Timp de 16 veri fenomenul s-a repetat, în august şi septembrie dealurile Măgurei au fremătat de activitate creatoare, iar când fenomenul s-a încheiat, au rămas aici 256 de lucrări în piatră, adevărate capodopere ale geniului, ce se întind pe 21 ha.



În cadrul festiv, an de an, la faţa locului, cei 16 artişti au donat judeţului cele 16 lucrări. Au lucrat aici 163 de sculptori, în fiecare an mereu alţii, unii au revenit peste ani, pentru a întregi cu o nouă operă poiana Măgurei.



Sufletul, organizatorul şi liantul acestei tabere a fost sculptorul Gheorghe Coman. Din cele 16 lucrări realizate, aproape jumătate au temă istorică, legată de ţinuturile buzoiene.Alături de artişti au lucrat şi cioplitorii din Ciuta, Măgura, Nicolae Toader, Mihai Radu şi alţii fără de care poate, Tabăra de la Măgura, nu ar fi avut loc.



Tabăra de sculptură de la Măgura este un loc de atracţie pentru turiştii veniţi de pretutindeni dar şi personalităţi politice, economice şi culturale care apreciază în mod deosebit fenomenul Măgura.



Gemal Biedici, preşedintele Guvernului din fosta Iugoslavia aprecia că: „Măgura este un fenomen artistic tulburător. Am impresia că statuile au ieşit din pământ şi-au crescut odată cu nucii, cu plantele, cu iarba, cu pădurea. Toate la un loc formează un ansamblu greu de descris, splendid, fermecător”.

Galerii de fotografii:

Manastirea Ciolanu:
http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Manastiri&gal=Ciolanu%20-01-05-2011

Tabara de Sculptura Magura:
http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Parcuri&gal=Tabara%20de%20Sculptura%20Magura%20-01-05-2011


Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017