romb SABLOANE - SKIN
Sablon inchis Sablon deschis Sablon deschis Sablon deschis
romb BB GOOGLE SEARCH
romb GRUP DE DISCUTII

Grupul de discutii zileprinmunti este dedicat iubitorilor de munte din Brasov si nu numai. Dorim sa facilitam posibilitatea de a face excursii pe munte, de a vizita locuri interesante.

semn de exclamare Pagina grupului si inscriere
Abonare RSS ANUNTURI
Abonare RSS ABONARE RSS
Abonare RSS SOCIAL MEDIA
Bookmark and Share
Maxima zileiMAXIMA ZILEI
Iubirea este arhitectul universului.Hesiod
CopyrightCOPYRIGHT
CopyrightTop Articole
Legaturi..frumoaseLEGATURI..FRUMOASE
Legaturi indepartateLEGATURI..INDEPARTATE
Legaturi indepartateCine Comenteaza
Geo TagsCONTACT
Bogdan Balaban
Brasov: 45.642314; 25.588544
Email:
Folow me FOLOW ME...
Geo TagsVIZITE SI VIZITATORI
Jurnal dobrogean: De la Cheile Chediu la Virful Tutuiatu Jurnal dobrogean: De la Cheile Chediu la Virful Tutuiatu

favicon Jurnal dobrogean: De la Cheile Chediu la Virful Tutuiatu

Data publicarii: 19 mai 2011 Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii



De vreo patru ani in fiecare primavera o tura de munte e rezervata din oficiu pentru muntii din Dobrogea. Anul asta s-a nimerit sa fie in perioada 14-15 mai.

Ne-am adunat urmatorii:
Brasov: eu si Ramona
Galati: Emilia, Nelson, Costel si Marin
Piatra Neamt: Familia Stoica( Lucica si Dumitru )

Ziua de vineri, 13 mai, am folosit-o pentru deplasare. Am traversat Dunarea cu bacul, de la Braila la Smardan, tocmai la apus de soare. Linga manastirea Macin facem jonctiunea cu cei de la Piatra-Neamt. Punem corturile repede ca sa profitam de putina lumina care a mai ramas. Apoi servim masa de seara unde avem parte de niste delocatese gatite de doamna Stoica: sarmale reci in foi de potbal( initial intelesesem "foi de fotbal" si asa le-a ramas numele :))) ).

De cu seara stabilim ora si locul intilnirii cu trupa din Galati: urmeaza sa ne vedem in centrul satului Greci, in jurul orei 9.

De dimineata impachetam totul si pornim la Greci. Dupa citeva minute galatenii sosesc in calebrul Matiz al lui Marin. Revederea e emotionanta. Dupa ce ne salutam, pupam, felicitam, facem planul de bataie:  vremea e inchisa parca sta sa ploua. Matizul va sta la odihna in Greci iar celelalte cu doua masini ne vom deplasa pina la intrarea in Parc din Valea Racova.



De acolo mergem pe jos spre Cheile Chediu. Admiram zona stincoasa si abrupta numita Cetatea pe care am coborit-o anul trecut impreuna cu Ramona, Emilia, Nelnon si Ciprian. De jos pare inabordabila, dar noi ne-am descurcat binisor, e adevarat dupa niste minute in care am cautat o ruta de coborire. Tinem drumul prin cimp, aproape de padure. Mergem in ritm lejer povestim de toate. Intram intr-o padurice si gasim o fintina cu scripete.



De aici mai continuam un pic pe drum iar Marin preia conducerea grupului ducindu-ne prin padure pe linga un fost adapost ciobanesc pina la gardul rezervatiei. De aici prindem un culoar, o poteca de animale spre Chediu. Ne oprim pentru a fotografia flori si omizi. Domnul Stoica este foarte pasionat de botanica si nu lasa sa-i scape absolut nici o specie.

Traversam o vale seaca si ajungem intr-o zona pe care incep sa o recunosc. Mai avem putin si ajungem la Chei. Spre mare mea bucurie vad ca apa are debit ceea ce inseamna ca vom admira cascadele la adevarata lor valoare.



Trecem paraul, ajungem in poiana cu foisor. Marin imi arata o stinca cioplita de vreme, de vint si de vremuri care din unghiul potrivit seamana cu un cap de om: asadar un sfinx dobrogean.



Inca citeva minute prin padure si suntem la baza primei cascade. Un suvoi de apa se prelinge pe un covor verde de muschi. Nu am vazut-o niciodata astfel, cu atit de multa apa.



Continuarea traseului inseamna catarare prin stinga ei. Piatra e uda iar unii dintre noi au probleme de aderenta. Nelson e incaltat cu pneuri de vara..



Cu toate astea trecem cu bine de primul prag si ne oprim in fata unei alte caderi de apa: de data asta apa se strecoara cu dibacie pe sub pietroaie.

Continuam si ne oprim la baza unei alte cascade: aici e o cascada in trepte apa cade si se imparte in doua suvoaie care se preling apoi pe muschi.


Urmeaza un nou pasaj de catarare. Ajungem deasupra cascadei si o privim de sus. In amonte alte doua caderi de scurte de apa.

Urcam in continuare si dam de ultima cascada mai importanta. Ne cataram tot pe linga ea. Toata lumea ajunge cu bine dupa multe-multe poze. In sfirsit apare si soarele. Doamne-ajuta sa fie vreme buna.



Traversam apoi riul, scurt, de doua ori. Apa vine pe sub un poitroi mare blocat de stinci. Ma bag sub el si efortul si udatura merita fiindca obtin o fotografie frumoasa. De aici suntem luati im primire de verdele crud si reconforant al padurii din Macin.
 
Poteca urca prin dreapta riului insa eu aleg sa mai raman putin pe firul apei atras de zgomotul unei alte caderi de ape. Si intr-adevar, am gasit o cascada mica, in care apa trece printre doua stinci, cade schimbindu-si brusc directia de citeva ori.



Domnul Stoica, inarmat( la propriu, in dinti ) cu aparatul de fotografiat ma urmeaza si se catara pe una din stincile de mai sus. Ne intilnim cu ceilalti si ne regrupam. Trecem peste un trunchi de copac plin de ciuperci. Zgomotul apelor incepe sa se stinga, apa se imparte in doua firicele ce urmeaza doua vai.



Din cind in cind ne mai oprim pentru cite o fotografie. In frunte cu Marin iesim din padure pe stincile de granit. De aici incepem o bucata in care ne cataram. Stinca ne e prietena, nu e deloc friabila, si fiecare e liber sa isi aleaga drumul spre inaltimi.



Stincile caramizii lasa treptat locul pajistilor, padurii si..bujorilor. Sunt cimpuri intregi de bujori majoritatea insa doar in stadiul de boboc. Cu toate acestea gasim si bujori infloriti spre bucuria noastra a tuturor. Ce frumos trebuie sa fie cind toti acesti bujori vor fi inflorit! Sper sa ii vad odata, intr-o primavara.



Ne dam cu greu dusi de linga bujori si urcam pe pajisti pline cu flori si strajuite de stinci. Marin imi arata un soi particular de stinci care par niste lame de cutit puse una linga alta. Le-am uitat denumirea, e clar ca trebuie sa merg prin drumetii cu un carnetel la mine.

Macinul e o gradina cu flori in acest mai: zambile, peri salbatici, fragi si cite si mai cite flori stiute si nestiute ne insotesc la fiecare pas. Prin iarba e iarasi forfota mare: insectele au perioada de imperechere, sopirlele misuna peste tot, intilnim si testoasele dobrogene. In departare zarim Iacobdeal, Priopcea dar si Muntele Consul. Iar daca cineva se indoia de faptul ca Macinul este munte, gasim si o specie de pin.

Muchia pe care am urcat ne aduce intr-un alt loc pe care il recunosc: Vf. Moroianu I. Pe virf e un vint destul de puternic.

Poza de grup:



De la stinga la dreapta:
Rindul de jos: D-na Stoica, Ramona, Nelson, Emilia
Rindul de sus: Costel, D-nul Stoica, Bogdan, Marin

Aproape de noi e si Vf. Moroianu II. Noi urmeaza sa poposim in saua dintre aceste doua doua virfuri, unde se afla si un drum forestier, pentru o pauza de masa.

Costel scoate o folie adevarata, groasa care e sufiecient de mare sa tina tot grupul de opt persoane. Pe drum apare un turist solitar. Nelson il recunoaste, s-au mai intilnit pe aici de ceva timp. Costel si Marin il iau repede la spovedit, afla unde are de gind sa ajunga si ii dau toate indicatiile, ferindu-l de multe ore de balaureala.

Dupa masa ne miscam mai greu, organismul ar vrea sa mai leneveasca. Dar cum doctorul din America recomanda sa te plimbi dupa ce maninci, o luam si noi din loc. Vom urca Vf. Moroianu II, urmand sa revenim la drumul forestier direct prin padure.

Dupa citeva minute de efort in care singele incepe sa accelereze suntem din nou pe un virf important din creasta Macinului. Vedem de sus satul Greci, locul din care a inceput si se va sfarsi tura noastra..macineza. Pe virf gasim o testoasa alpinista care a urcat aici inaintea noastra. Marin o ia in mina si verifica daca are capuse. Si din pacate are, capusele facindu-si de cap in zona picioarelor testoasei.



Inca o poza de grup si incepem o coborire prin padure spre drumul forestier. Marin urmeaza un discret marcaj forestier, o banda rosie aplicata rar pe copaci. Patrundem intr-o alta lume( oare a cita? ) a Macinului: e lumea lui Verde imparat care ne impresoara din toate partile. E o adevarata placere si relaxare sa te afli intr-un loc cum e asta. Liniste, verdeata, flori, adiere de vint, ce ne putem dori mai mult?



La intersectia cu Valea Racova, Costel ne anunta ca va cobori singur pe aceasta vale fiindca il necajeste un genunchi iar coborirea e mai blinda. Noi insa continuam catre Tutuiatu, cel mai inalt virf din masiv, 467m. In drum mai intilnim doua testoase foarte vioaie care probabil si-au consumat ritualul de imperechere.

Dupa alte minute de mers dam intr-o poiana destul de mare. Marin ne spune ca undeva mai jos e un loc in care mistretii beau apa.

Revenim in padure si gasim si marcaj. E o banda galbena veche pe care am mers anul trecut. Incep sa recunosc iarasi locurile. Putin mai jos sunt niste turisti rataciti.

-    Nu stiti pe unde trebuie sa mergem ca sa ajungem la Vf. Tutuiatu?
-    Ba da, exact in sens opus! Haideti cu noi.



Si uite asa grupul se mareste ad-hoc cu inca trei tineri. Urcam voiosi ultima portiune a drumului. Marin se opreste la un moment dat si ne arata un fenomen interesant pe care il numeste Copacul Care Maninca Piatra.



Iesim din padure deasupra uneia din carierele deschise in Tutuiatu. Urmeaza asaltul final. Trebuie sa transpiram serios pina in virf. Poteca e abrupta si trece chiar pe linga stilpii gardului rezervatiei. Bujorii din zona mai trebuie sa astepte pina sa infloresca, sunt mai putin dezvoltati decit cei aflati sub Moroianu.

Poposim pe stinci privind catre departari: Iacobdeal, satele Turcoaia si Carcaliu, Culmea Pricopanului, sub noi satul Greci.



Mergem si pe bolovanul care reprezinta viful Tutuiatu. Si pentru ca am fost cuminti si am dat totul si am facut bine ca sa ajungem pina aici primim in dar cite o bucata de ciocolata. Si bineinteles, o alta poza de grup.

Coborim de pe virf spre Saua Tutuiatu si Izvorul Italienilor. Intilnim un cioban care pastoreste o turma de oi si capre. Marin intra in vorba cu el. Intotdeauna am admirat modul in care Marin reuseste sa intre in vorba si sa comunice cu oamenii. In mod cert are capacitati de comunicare foarte dezvoltate fiindca poate intra la fel de usor in vorba cu orice fel de om. Dinsul ar putea face cariera in PR.



Poposim la Izvorul Italienilor unde sunt inspectate lucrarile de reamenajare facute anul trecut. Apa e rece si buna si fiecare se bucura de ea. Incepem coborirea spre drumul forestier dar si spre celalalt izvor amenajat cu sprijinul AM Carpati. Apoi vom merge pe drumul forestier admirind un minz care nu cred ca are mai mult de 4-5 zile.

La intrarea in sat este o fintina. Aici ne regrupam. Impreuna cu domnul Stoica si cu Marin mergem in centru dupa Matiz, iar apoi urmeaza sa recuperam celelate doua masini dar si pe Costel din Valea Racova. Ne reintilnim cu totii in fata magazinului central din Greci. De aici urmeaza sa facem un drum destul de lung, pina in Cheile Dobrogei unde vom inopta. Dar despre asta..in episodul viitor.



Multumiri:
Domnei Stoica - pentru ca a avut grija sa fim bine hraniti. Nu vom uita niciodata sarmalele in foi de fotbal.
Gigi, Marin si Costel pentru generozitatea de a ne arata locurile frumoase ale Dobrogei
Emilia si Nelson pentru mentinerea permanenta a buna dispozite a grupului
Domnului Stoica pentru ca ne-a invatat sa privim altfel plantele pe linga care trecem.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi


EOC



Comentarii: 5



DOINA POPA 19 mai 2011 13:58:20



Mi-a placut ideea de tura de primavara atribuita din oficiu Macinului , dar si evaluarea lui nea Marin ca posibil PR. Ambele idei sunt absolut minunate :) Am savurat episodul pilot, asa ca astept cu nerabdare continuarea povestii. Felicitari !

romeo popoiu 19 mai 2011 17:30:28



mici corecturi, bogdan:

- probabil ca ati dormit linga manastirea fantana de leac (cea noua, construita in cimp), iar nu linga manastirea macin (veche, in partea de oras dinspre galati, nu spre greci)

- "izvorul italienilor" vad ca se incetateneste din ce in ce mai mult, probabil datorita cuiva din asociatia Carpati. Numele real, vechi, la izvorului e "fantana talienilor" si ar fi de dorit sa fie pastrat ca atare. de retinut ca localnicii dau numele de "fantana" tuturor izvoarelor (alt exemplu: "fantana lui pralea" din cheile carabalu).

 sper sa macinim cindva impreuna, r

Bogdan 20 mai 2011 01:34:42



Doina: Iti multumesc pentru aprecieri. Episodul doi e in curs de procesare, mai am un pic si ajung la faza de montaj. Romeo: Multumesc pentru corectii si completari. Greseala cu privire la Izvorul italienilor imi apartine, pe la noi fantana inseamna altceva. Am corectat. Mi-ar face placere sa facem o tura impreuna in Macin. Mi-am propus sa revin pe la toamna, sa vedem daca o sa si reusesc.

Andreea Hoju 22 mai 2011 21:58:23



Foarte frumos Bogdan inclusiv stilul de redactare, il urmaresc usor si e asa de bine cand mai citesti din cand in cand 'pe romaneste' ... noi am facut un traseu de 4 zile prin Milford Sound - Hollyford Track/River - si am niste poze frumoase - pot sa le incarc aici pe site-ul tau, te intereseaza asa sa vezi un pic de NZ hiking/tracking made by romanians?

Daniel Vasilciu 20 ian 2012 02:47:07



Foarte incitant blogul tau, Bogdan !\r\nSper ca ne vom regasi in alte ture frumoase.

Adugai un comentariu