La marcat in Muntii Podu Calului

Data publicarii: 09 iun 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Din cind in cind e nevoie sa mergi pe munte nu numai pentru distractie, hoinarit, aer curat, ci trebuie sa mai faci si treaba. In Muntii Podu Calului, o subunitate a Carpatilor de Curbura, AMC a organizat o actiune de remarcare. Scopul a fost crearea unei  legaturi intre Muntii Siriu si Penteleu.




Cascada Pruncea

Tabara de corturi a fost amplasata pe Valea Casoca, cam la 10km de localitatea Siriu. Ne-am adunat de vineri seara, lume multa, marea majoritate provenind de la Galati.

Traseele vizate pentru remarcare au fost:
Valea Buzăului (coada lacului Siriu) – Valea Tehărău – Culmea Tehărău – Valea Cașoca – intersecția Titilău – Pârâul Stânii – Golul Podu Calului – drumul forestier Copăcelu – Valea Bâsca Mare - cantonul forestier Cernatu (marcaj: bandă roșie);

Gura Teghii – Poiana Tega – Vf.Podu Calului (marcaj: cruce albastră).
Actiunea a fost sprijinita de Jandarmeria Montana Nehoiu care a participat cu 15 oameni.

Dupa ce s-a strins toata lumea, jandarmii au venit in tabara si au montat un cort de campanie, lucru ce s-a dovedit foarte util in ziua urmatoare cind a servit drept adapost pe timp de ploaie.



S-au stabilit detaliile pentru ziua urmatoare. Desteptarea se dadea la ora 6:30, plecarea la ora 7:30. Intre timp in tabara a fost organizat un mic atelier de creatie unde se scriu sagetile indicatoare.

Planul de bataie a fost urmatorul: vom fi impartiti in 5 echipe( de regula a cite 5 voluntari + cite un jandarm montan ). In fiecare echipa trebuie sa existe o persoana care sa fi parcurs traseul care urmeaza a fi marcat.



Dimineata ne trezim dupa plan, vin si jandarmii. Coordonatorii actiunii, Catalin Florescu si Alex Grigoras comunica echipele. Noi am fost repartizati in echipa numarul 4. Coordonaorul echipei a fost domnul Marin Balta, restul voluntarilor fiind Danut Maniu si Ionut Toader  din Buzau, Sorin Adam si eu din Brasov.

Zona pe care trebuie sa o marcam este urmatoarea:  Golul Podu Calului – drumul forestier Copăcelu – Valea Bâsca Mare - cantonul forestier Cernatu.



Se tine o scurta sedinta tehnica in care ni se spune cum trebuie desfacute cutiile de vopsele, cit de lat trebuie sa fie marcajul, care e tehnica de vopsire. Prima parte o parcurgem in Matizul domnului Marin. Pina la intersectia Titilau e totul in regula, drumul e foarte bun. Apoi reusim sa mai parcurgem doar citeva sute de metri in masina fiindca drumul e rau.

Ne dam jos si pun rucsacii in spinare. In spatele nostru vin jandarmii cu o Dacie papuc 4x4, cea mai tare masina de teren din lume. In masina Jandarmeriei se afla saci cu nisip si cu ciment, stilpi indicatori, sageti, suruburi si piulite

Drumul forestier se numeste Paraul Stanii si este plin de urme de ursuleti de toate categoriile: mici mijlocii, mari si foarte mari. Dar nu ne facem griji ca suntem multi si e multa galagie.



Ii ajungem din urma pe jandarmi care mai lasa Dacia sa isi regleze pulsul. De aici in sus vom merge alaturi de baietii de la Jandarmerie. In zonele mai delicate mai dam o mana de ajutor Daciei care traverseaza cu brio toate zonele mai delicate. Ajungem intr-o poiana unde este izvor, stina si o cabanuta. De aici nu se mai poate merge cu masina. Ne oprim la cabana, unde un domn ne serveste cu o tuica faina( si din fericire nu prea tare ) de Buzau.

Spre deosebire de noi, jandarmii au plecat la drum pe stomacul gol si se opresc la cabana sa ia micul dejun. Noi insa trebuie sa mai parcurgem o bucata pina sa incepem efectiv munca de marcare. Le dam o mana de ajutor jandarmilor carind stilpii si sagetile.



Urcam usor citeva zeci de metri, dupa care merge pe o curba de nivel lunga. Iesim intr-o poiana mare. Aici urmeaza sa fie montati trei stilpi indicatori, dar asta va fi treaba jandarmilor. Domnul Marin ne arata intrarea spre Vf. Podu Calului( 1439m ) si ne spune ca el va pozitiona stilpii si sagetile cit timp noi urcam la virf.

Drumul pina la virf urmeaza a fi marcat astazi dar deocamdata trebuie sa urcam pe poteci nemarcate. Stranie senzatie sa fi printre ultimii care face asta. Poteca are urmeaza un picior si e strajuita de vegetatie. Putin mai sus e un mic foisor de observatie. Citeva zeci de metri mai sus ajungem in Virful Podu Calului care, din pacate este impadurit.

Virful este evidentiat de o bona veche de ciment marcata cu un X dar si de un foisor de observatie foarte inalt dar si foarte subred. Dan incearca sa il urce dar se opreste la primul nivel fiindca e destul de riscant dupa aceea si inplus scopul vizitei noastre de aici este altul.

Coborim citiva metri spre est, cautind un culoar care sa ofere priveliste catre Penteleu si Muntii Vrancei.



Echipa nr. 4, de la stinga la dreapta in ordinea numerelor de pe tricou: Ionut, Marin( capitanul echipei ), Dan, Sorin si Bogdan

Coborim inapoi in Poiana unde suntem asteptati de domnul Marin, care era deja cu treaba gata. Jandarmii inca nu isi facusera aparitia.



Ne indreptam in poiana spre partea de est intr-un loc in care paste o herghelie de cail. Sunt destul de de agitati, se alearga si uneori se mai bat. De aici incolo va oncepe munca noastra. Urmeaza sa vopsim primul marcaj pe un brad aflat  aproape de un izvor.



Incepem preparea vopselelor: avem niste galetuse de iaurt de 1kg in care punem vopsea si putin diluant, amestecam bine. Domnul Marin a avut inspiratia sa vina cu niste manusi de lucru si  doi trafaleti ingusti, numai buni pentru trasat dungile marcajelor.

Dar hai sa vedem cum se face un marcaj:



1.Se curata locul cu o perie de sirma.



2.Se face traseaza dunga rosie, centrala.



3.Se traseaza dungile albe laterale.

Pasul numarul 1 este afacut de Marin, Dan e cu vopseaua alba, Ionut e cu vopseaua rosie, eu ma ocup de pozitionarea marcajelor iar Sorin taie crengi unde este nevoie astfel ca marcajul sa fie vizibil de la distanta.

Trasam marcajul pe o serpentina ca sa parasim poiana si sa intram in padure. Din cind in cind vedem marcajele vechi. Se coboara pe o poteca dreapta, ingusta si noroioasa. Punem marcajele avind grija sa existe contact vizual cu urmatorul.

Ajungem intr-un drum forestier care nu pare sa mai fi fost utilizat recent. Trebuie sa avem grija ca intrarea de pe forestier in poteca sa fie bine semnalizata pentru a nu lasa loc de interpretari.

Drumul coboara usor si ne scoate intr-o poiana unde a fost odata o stina. Aici facem pauza de masa, de preparat vopsele si de schimbat vopsitori. Suntem cam la jumatatea drumului catre Canton Cernatu.
Continuam pe acest vechi drum forestier pina ajungem..ati ghicit, la un alt drum forestier, de data asta mai lat, mai circulat. Jandarmii au montat la aceasta intersectie un stilp indicator cu doua sageti. Aflam ca mai avem cam o ora si jumatate pina la Cernatu. Din ce am vazut, la remarcare timpii de pe sageti se dubleaza fiindca pauzele sunt dese.

Jandarmul care teoretic trebuia sa aiba statie si sa ne insoteasca nu a mai venit si ne dam seama ca nici nu ne va mai prinde din urma, desi ar fi fost usor fiindca traseul ea proaspat marcat.

Ne dam toata silinta sa marcam cit mai bine schimbarea de directie fiindca nu se stie cit de bine vor rezista stilpii( nu ma refer la trainica lor sau a vopselelor ci la pericolul venit din partea dihaniilor cu doua picioare ).

Mai jos e exploatare forestiera, citiva oameni incarca un camion cu Busteni. Domnul Marin isi pune la lucru farmecul personal si usurinta in comunicare si intra in vorba cu muncitorii.

De aici lucrurile sunt clare: drumul e mai lat, mai sunt si ziduri de sprijin pe care putem vopsi marcaje, in schimb pe unele zone avem probleme cu lipsa copacilor. Cine spunea ca uneori nu vezi copacii din cauza padurii avea dreptate.

Drumul nostru e la mare inaltime fata de vale si coboara usor in serpentine lungi. Ajungem linga o constructie veche, parasita, care odata a fost tabara de pionieri. Am aflat ca elevii care au fost in aceasta tabara au facut primele marcaje in Masivul Podu Calului.

La Canton Cernatu gasim doi stilpi indicatori montati de jandarmi. Din pacate nu avem semnal la telefon si nu putem anunta ca am terminat treaba iar cei ce trebuie sa ne recupereze sa porneasca inspre noi.

Cerul se inchide treptat semn ca va veni ploaia. Hotarim sa mergem pe drumul forestier pina la Varlaam, in total 7km de mars. Ne oprim putin la Gura Milei unde facem inventarul. Avem o cutie de vopsea rosie si alte doua de vopsea alba neatinse. Practic s-a consumat o jumatate de cutie de vopsea rosie si aproximativ o cutie de vopsea alba.

Mergem pe o punte suspendata deasupra riului Basca Mare pentru citeva fotografii, iar apoi continuam drumul. Din pacate tot nu avem semnal si ploaia e din ce in ce mai aproape. Ajungem insa in sat cam in acelasi timp cu ploaia si ne adapostim intr-un bar. Din pacate tot  avem un semna volatil pe telefoane. Cu toate astea reusesc sa iau legatura cu Alex, care era ingrijorat de soarta noastra. Ii spunem unde suntem si ne promite ajutor.



Asteptind masina in satul Varlaam

Cam intr-o jumatate de ora suntem recuperati de Marcel Stamate care a strabatut aproape 40 de km pina la noi. Pe drum aflam vesti interesante. Pe partea cealalta a muntelui a plouat puternic iar o viitura puternica s-a pus pe riu si a luat o buna parte a vinului si a berii care era pusa la rece. Am crezut ca e o gluma.

Pe Valea Casoca ploua mocaneste cind am ajuns. In tabara era o jaleee...Intr-adevar vinurile  si berile su plecat la vale pe o apa murdara. Suntem intimpinati cu aplauze si cu o portie mare de fasole cu cirnati si costite facute la cazan, o bunatate. Nu ma gindeam ca sunt atit de flamand si ca o sa pot minca toata portia aia. Dar am reusit fara prea mult efort.

Trecem la hainele de seara si stam sub o prelata la povesti sub ploaia marunta. Intr-un moment de liniste observam ca nu se mai aude glasul stropilor pe prelata. S-a oprit ploaia iar pe un colt de cer se vad stelele.

Dupa ora 0 ma pun si eu la somn. Toata treaba a fost terminata, asadar pentru ziu de duminica va fi program de voie.



Poza de grup cu participantii la actiunea de marcare

De dimineata incerc sa vad cine ce planuri are. Vorbesc cu Gigi Cepoiu si Marin Balta sa facem o tura pe proaspat marcata Vale Teherau, loc despre care auzisem ca e foarte frumos. In plus putem vedea cum au lucrat ieri colegii nostri.



Pina la urma socotelile nu se potrivesc si plecam pe Valea Teherau doar eu si Sorin. Peisajul este foarte diferit: se merge mai mult prin poieni de-a lungul unui riu micut. Lasam masina la intrarea in traseu care se face direct din DN10 Brasov – Buzau. Avem de traversat o poriune mai noroioasa. Pntru putin timp suntem la adapostul padurii ca este foarte cald. In partea superioara a vaii se adunasera insa niste nori negri. Poteca e clara, se intuieste usor si trece riul de mai multe ori si in plus si alte paraiase mai mici.



Din loc in loc apar niste ziduri din pietre cazemate folosite in razboi in luptele din munti. Oare ce povesti ascund ele? Din pacate nu stiu nimic despre lupetele din Muntii Buzaului. De citeva ori trecem pe anumite proprietati delimitate cu gardulete si porti rudimentare din lemn. In partea superioara a vaii este o stinna. Trei vaci pasc linistite in interiorul unei cazemate. Ne oprim sub un fag mare, singuratic sa mincam ceva dar si sa ne echipam preventiv pentru ploaie fiindca ne e clar nu vom scapa.



Mai intai cad citiva stropi, un colt de ploaie, bine ar fi sa scapam cu atit. Dar n-a fost sa fie. Cu toate ca ploaia s-a oprit dupa citeva minute, aveam sa ne confruntam cu un potop mai apoi. Ne adapostim in padure privind cum o mare cantitate de apa pica din cer acompaniata de fulgere, tunete si restul arsenalului artileriei ceresti.



Prin padure se formeaza instantanei mici paraiase care merg spre vale. Stam sub copaci aproape o ora si decidem sa plecam spre vale. Paraiasele pe care le traversaseram la urcare sunt de citeva ori mai mari. Cu cit coborim mai mult, cu atit mai greu trecem apele. Dam si de riul principal, care nu e chip sa il trecem prin ocul marcat. Pietrele pe care l-am trecut sunt acoperite de apa, nu ne dam bine seama cit e de adinc. Caut fara succes un loc de trecere in aval.

E clar, trebuie sa facem cumva sa trecem riul principal si sa ramanem in dreapta lui in sensul de curgere pina la iesirea din vale, caci altfel o sa avem probleme. Incercam o improvitazie cu niste crengi, fara succes. Daca asa nu merge folosim Metoda Divide et Impera: mergem inspre amonte pina ce riul se mai despleteste si trecem citeva paraiase mai mici. Gata de acum stim ce trebuie sa facem.



Teoria suna bine, insa a sta pe dreapta riului nu a fost chiar usor. Riul mai intersecteaza drumul odata, pe o portiune in care coboara destul de abrupt. Noi trebuie sa urcam prin padure pe un sol foarte alunecos, sa ocolim o  stinca mare. Am cistigat inaltime fata de apa, dar nu e evident pe unde e continuare. Coborim pe un picior inierbat si intram in padure unde gasim o poteca clara. O urmam, mai traversam cu greu( din cauza solului alunecos ) o vale si dam intr-o poiana. Mai trecem la pas inca doua paraiase si vedem marcajul undeva jos. Aventura s-a terminat. Revenim pe drumul oficial si continuam spre iesirea din vale.

Drumul e acum si mai norioios si de aceea ne plasam mai greu. Dar ajungem cu bine la masina unde ne echipam cu straie mai de oras.

Concluzii:
1.Mi-a facut mare palcere sa particip la actiunea de marcare a traseelor. Pentru mine a fost prima data, cu siguanta voi merge si in viitor.

2.Ritmul de mers cind s-a facut marcarea a fost extrem de lent. Practic ne-am oprit cam din 50 in 50 de metri. De aceea nu mi s-a parut deloc obositor.

3.Am avut mult prea multa vopsea cu noi. E greu sa estimezi cam de cita e nevoie. Pe de alta parte mai bine sa fie si sa ramana decit sa te trezesti ca nu ai terminat de vopsit si nu mai cu ce.

4.Din discutiile cu cei din celelate echipe de marcat am dedus ca trafaletii ingusti sunt mult mai eficienti decit pensulele. Varianta cea mai eficienta( insa nu si cea mai ieftina ) probabil ca este cea cu sablon si spray.

5.Multumesc colegilor din echipa, celor ce au avut initiativa actiunii din Muntii Podu Calului, adica Asociatia Montana Carpati (http://www.carpati.org/asociatie/), tuturor voluntarilor si Jandarmeriei Montane din Nehoiu pentru sprijinul oferit.




Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 4

  • Radu Mititean

    12 iun 2011 16:28:42

    Am lucrat si eu multi ani la marcaje, si am folosit o tehnica destul de diferita:

    1. CU sau fara sablon:

    Aproape totdeauna am folosit sablon, la toate semnele (punct, banda, cruce, triunghi). Sablon de tabla subtire de aluminiu, care putea fi indoit dupa forma substratului pe care urma a fi vopsit semnul (ex ii dadeam forma concava pt vopsit pe arbori) si tinut de un singur om cu o singura mana, cu cealalta putand aplica culoarea alba... Fara sablon rareori iese forma regulata si dimensiune standard pentru semnul de marcaj...

    2. Ordinea de vopsit culorile:

    Eu recomand totdeauna mai intai vopsirea periferiei semnului, adica albul, cu sablonul, si ulterior \"miezul\" de culoare (rosu, albastru sau galben) - asa ai ghidaj si nu gresesti dimeniunile, iese si forma regulata mai ales nu se majeste pensula sau aplicatorul de culoare alba cu culoarea de la \"miez\" (invers nu e problema, ca putina culoare alba in rosu sau albastru sau galben nu se simte).

    3. Cu ce aplicam vopseaua

    Sigur ca depinde de tipul de vopsea. Cu vopsea clasica recomand aplicarea cu pensula, dar prin tusare, nu pensulare ( la suprafete rugoase gen scoarta de molid, bolovan rugos) si prin pensulare doar pe suprafete netede (gen coaja de fag, bolovan neted, stalp de beton...). Rulourile inguste cu par/blana lunga pot fi o solutie mai degraba la suprafete netede, dar se incarca mai greu cu vopsea in bidon de mici dimensiuni, fara alte scule pt scurgere etc. Iar spray de vopsea de regula e nerecomandabil ca ori iese strat prea subtire si transparent, ori daca dai mai mult curge, ca e prea fluid... Sunt insa si vopsele speciale care se intaresc aproape instant la spreyere, in cazul lor e OK si cu sprayul...

    4. Diluare vopsea?

    Eu la vopsele clasice nu doar ca nu am pus diluant, ci chiar am scurs din diluantul care era deasupra vopselei in bidon, ca sa iasa vopseaua mai groasa. Se usuca mai greu, dar nu se scurge, nu se manjeste, acopera mai bine rugozitatile si se aplica bine prin tusare... Sunt semne de marcaj vopsite de mai bine de 20 de ani de mine cu tehnica asta si sunt inca OK (de regula pe molizi batrani sau stanci, unde nu a batut soarele...). Sigur ca depinde de tipul de vopsea, la alte vopsele poate fi acceptabil sau chiar necesar amestec cu ceva diluant... Dar a se tine cont ca de regula instructiunile sunt pentru vopsit pe suprafete netede, in mai multe straturi succesive, pe cand la marcaje ai de regula suprafete rugoase si dai un singur strat - rareori mai vii tu sau alta echipa peste cateva zile sa mai dai un strat...

    5. Estimare cantitati de vopsea.

    Estimarea cantitatii de vopsea necesara se poate face bine de cine are experienta, daca parcurge mai intai traseul si vede cam cate semne pe ce tip de suprafata vor fi necesare. E mare diferenta intre a marca un drum clar de tractor / caruta, fara ramificatii, unde faci doar 2-3 perechi de semne pe kilometru, si marcarea unei zone despadurite cu poteca neclara, unde pui pe bolovani semne de marcaje tot la cateva zeci de metri.... Iar la drumuri forestiere clare fara ramificatii pui semne deloc sau foarte rar... Nu ca unii destepti care au aplicat peste tot, inclusiv pe drumuri clare, fara ramificatii, ideea idioata ca de la un semn de marcaj trebuie sa il vezi pe urmatorul, umpland peisajul de chestii colorate, in loc ca marcajul sa fie la limita inferioara a necesarului pt orientarea umana.... De asemenea, una e cantitatea de de vopsea necesara pe o coaja de fag si alta e pe o scoarta de molid batran sau un bolovan foarte rugos sau suprafete f. poroase...

    6. Pregatirea substratului

    Am vazut mentionata utilizarea periei de sarma. Cand se vopsesc semne pe arbori batrani cu scoarta rugoasa, crapata, ce se cojeste singura in timp ex. la molizi batrani, se recomanda mai intai cioplirea cu o securice a partii superficiale, nevii, a scoartei ( cu grija sa nu ajungi la partea \"vie\" ca ranesti arborele si iese rasina care iti acopera marcajul) si abia apoi dai cu peria... Altfel, acele bucati superficiale de coaja in 1-2 ani se desprind si cad cu tot cu vopsea si dus e semnul tau de marcaj...

    Radu Mititean
    director executiv CCN, fost sef de echipa Salvamont Cluj

  • Bogdan

    14 iun 2011 04:16:30

    Va multumesc pentru comentariu si pentru sfaturile utile, domnule Mititean. Am sa le transmit celor care au organizat aceasta actiune, Asociatia Montana Carpati (http://www.carpati.org/asociatie/) in colaborare cu Jandarmeria Montana Buzau , sigur se vor gasi lucruri de imbunatatit pentru actiunile ce vor urma.

  • Catalin Florescu

    14 iun 2011 05:57:34

    Salut, Bogdane! Este o mare neintelegere pe care trebuie sa o clarificam. Lumea trebuie sa stie clar, ca actiunea de remarcare a fost organizata de Asociatia Montana Carpati (http://www.carpati.org/asociatie/), cu sprijinul Inspectoratului de Jandarmi Buzau. Sfaturile primite sunt binevenite.Intotdeauna este loc si de mai bine.

  • Adrian Stir

    09 iul 2011 03:42:16

    Frumoasa isprava si frumoasa povestea! Felicitari!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017