Lumea Uriasilor de Gheata - Eisriesenwelt

Data publicarii: 11 iul 2011

Ploaia pusese stapanire pe micul sat Zell am See din Austria. Dimineata ne aduce o vreme urita, umeda, de nu iti venea sa iesi din cort. De aceea ne-am apucat de cautat destinatii de calatorie  mai cuminti. In ghidul despre Austria pe care il aveam imi atrage atentia o fotografie cu multa gheata iar sub ea un text minuscul: Eisriesenwelt, cele mai mari pesteri de gheata din lume.

Identificam locul pe harta, este linga oraselul Werfen, regiunea Salzburg. Constatam ca nu e foarte departe de noi, ne despart cam 60 de km. Pe drum mai sunt de vazut doua canioane( Liechtensteinklam si Kitzlochklamm – despre ele o sa va povestesc cu alta ocazie, si niste trambuline destinate sariturilor cu schiurile ).

Drumul catre pestera e foarte bine semnalizat pe caile de acces rutiere. Soseaua urca tare pina pe  la 1000m unde se afla, credeam noi, intrarea in pestera. Dar nu, e doar casa de bilete. Aflam ca pestera e cam la o ora jumătate de mers pe jos. Cam la 15 – 20 de minute de casa exita o statie de telecabina. Cum ploua tare decidem sa luam un bilet care sa acopere urcarea cu telecabina si vizitarea pesterii. De la statia de sus a telecabinei si pina la gura pesterii mai sunt alte 20 de minute de mers pe jos.

Preturile se prezinta astfels:

Bilet combinat (vizitarea pesterii and telecabina dus-intors)
- Adulti    € 19,00
- Copii    € 9,50

Vizitarea pesterii ( fara a fi inclus transportul cu telecabina  )
- Adulti    € 8,50
- Copii    € 4,50

Telecabina (fara a fi inclusa si vizitarea pesterii)
Adulti:
- Urcare si coborire     € 10,50
- Urcare    € 5,50
- Coborire     € 5,00

Copii   
- Urcare si coborire     € 5,00
- Urcare     € 2,50
- Coborire     € 2,50

Preturile sunt valabile pentru anul 2011. Pentru a vedea lista de preturi actualizata accesati link-ul de mai jos:

http://www.eisriesenwelt.at



Urcam pe o ploaie mocaneasca pina la statia inferioara a telecabinei. Apoi urcam cu mare viteza la deal, diferenta de 600 de metri diferenta de nivel a fost strabatuta de telecabina in doar doua minute.
De la statia superioara si pina la gura pesterii Eisriesenwelt se merge pe o alee asfaltata care merge pe buza unei prapastii. Valea e invaluita in ceata dar putem ghicii ca haul de sub noi e mare. Partea finala se parcurge printr-un..hai sa ii zic semitunel, construit cu scopul de a proteja drumetii de caderile de pietre.


Din tunel se poate iesi pe un traseu marcat care duce la o cabana aflata undeva la peste 2000m altitudine. Poteca e ingusta, abrupta si prevazuta cu cabluri pe toata portiunea care ne este vizibila.
Popsim la gura pesterii. Suntem zgribuliti si batuti de vint. Citiva ghizi ne selecteaza, punind in fata putinii vorbitori de limba engleza. Ni se dau citeva date tehnice legate de pestera:
-    Altitudine 1641m
-    Suprafata: in jur de 20000 de metri patrati
-    Lungime: 42 km

Eisriesenwelt  se gaseste in Muntele Hochkogel, a carui inaltime maxima este 2281 m. Turul va dura in jurul a 75 de minute si ne va mai urca inca 134 de metri diferenta de nivel. Muntele Hochkogel apartine lantului muntos Tenngerbirge din Alpi. Acesta este, de fapt, cel mai intins platou carstic din Alpii Salzburgului, pestera Eisriesenwelt, fiind situata la baza platoului.

-    Nu va faceti griji in privinta frigului, averi o gramada de trepte de urcat, ne spune ghidul. In pestera temperatura scade sub 0 grade.

Inainte de intrarea in pestera ni se distribuie niste felinare. De asemenea, ni se atrage atentia ca filmatul si fotografiatul sunt interzise. Masura aceasta, extrem de nepopulara, a fost luata din cauza numarului mare de turisti, turul trebuind sa se incadreze strict in cele 75 de minute.

Din aceasta cauza, pentru a ilustra interiorul pesterii va voi invita sa vedeti citeva fotografii de pe site-ul oficial al pesterii,  http://www.eisriesenwelt.at. Intre timp administratorii pesterii si ai site-ului mi-au permis sa folosesc citeva din fotografiile de pe site-ul lor. Aceste fotografii apartin Eisriesenwelt GmbH.

Usa de tabla a pesterii se deschide si un suvoi de aer rece ne loveste in fata. Nu dureaza mult. Pestera nu este iluminata electric. Lumina vinde doar de la felinarele noastre si de la sursa de lumina a ghidului. Acesta are niste betigase segmentate pe care le aprinde. Cind segmentul arde complet firul cade pe jos, intr-un loc special amenajat. Austriecii mi-au dovedit pe parcursul celor doua saptamanii petrecute la ei ca nu lasa nici un lucru la voia intimplarii.


La scara geologica Eisriesenwelt este o pestrera recenta, avind o virsta de 50-100 de milioane de ani. Portiunea de gheata de la intrare se spune ca are doar citeva mii de ani. Accesul este permis turistilor pe o portiune de un kilometru.

Pasim la inceput pe un podet de metal. Apoi avem de urcat multe trepte, atit de multe incit nu li se vede capatul. Din cind in cind ne oprim pentru a asculta explicatiile ghidului.


Prima oprire e la baza unei stalactite de gheta. Ghidul prezinta diferenta dintre stalactite si stalagmite la modul stiintific. Se pare ca nu stie explicatia simpla cu tata si cu mama pe care am auzit-o de la un speolog de pe la noi.

Ne oprim intr-un loc in care, pe o piatra se gaseste o cruce neagra. Aceasta a fost desenata ce catre cel ce a desoperit pestera in 1879, Anton Posselt. El a urcat, din curiozitate primii 200 de metri marcindusi traseul cu astfel de cruci negre vizibile si astazi.


Pestera era, evident, cunoscuta si de catre localnici.  Acestia insa erau convinsi ca reprezinta una dintre intrarile spre Iad, si nu indrazneau sa se apropie de ea. La sfarsitul secolului al XIX-lea, pesterile erau cunoscute si pretuite doar de catre vanatori si braconieri. Primii se adaposteau in ele cand erau surprinsi de furtuni, urmatorii faceau acelasi lucru, depozitand in plus animalele braconate a caror carne era tinuta la rece in incinta pesterilor, pana cand putea fi portionata si transportata in orase fara a atrage banuielile paznicilor de vanatoare. Nici Eisriesenwelt nu a fost exceptia de la regula.


Un an mai tarziu, Anton Possel a publicat un raport detaliat al descoperirii sale intr-o revista de alpinism, dar materialul sau nu a avut impact. Descoperirea a fost multa vreme uitata si ignorata.

Sala de la intrarea in pestera poarta numele lui Posselt iar cea mai mare stalagmita a primit numele de Turnul lui Posselt.


Urmeaza alte trepte, potiuni din ce in ce mai abrupte. Ne oprim ca sa admiram Marea Aglomerare de Gheata, o formatiune masiva de gheata care atinge inaltimea de 25 metri si reprezinta cea mai impresionata aglomerare de gheturi dintr-o pestera aflata pe Pamant.

Imediat dupa impetuosul munte de gheata, apare alta formatiune fascinata denumita Castelul lui Hymir, dupa numele gigantului din mitologia scandinava. Apoi, in fata ochilor se reveleaza o formatiune de stalactite inghetate denumita Valul lui Frigga sau Orga de Gheata.


Alexander von Mork, un pionier al speologiei din zona Salzburgului, a facut cunoscuta descoperirea lui Posselt dupa destul de mult timp. Expeditiile sale din anul 1920 au facut pestera celebra, atragand inca de pe atunci primele valuri de turisti. Sub indrumarea lui Alexander von Mock, in anul 1920 s-a construit prima cabana din zona, denumita Forscherhutte (Refugiul Descoperitorilor). Un an mai tarziu, numarul tot mai mare de vizitatori a impus autoritatilor construirea unei cai de aces intre Werfen si Tenneck. Inca din anul 1924, sectiunea acoperita de gheturi a pesterii era deja accesibila turistilor, o noua cabana fiind construita langa cea veche.

 

Din anul 1953, accesul cu masina este posibil pana la intrarea pesterii in urma construirii unei sosele moderne. Iar din anul 1955 exista un teleferic cu care se poate ajunge in cateva minute la baza pesterii.
La ora actuala, pestera Eisriesenwelt este detinuta si administrata de catre Comisia Nationala Forestiera a Austriei. Administrarea pesterii la fata locului se face de catre Asociatia Speologilor din Salzburg, iar o parte din venituri sunt livrate Comisiei Forestiere. Parteneriatul dintre cele doua entitati administrative este valabil din anul 1928 si functioneaza exemplar.


Continuand parcursul, apare brusc Catedrala lui Alexander von Mock, una dintre cele mai mari incaperi ale pesterii. Aici este locul unde este depozitata intr-o urna funerara cenusa pionierului speologiei din Salzburg. Ultima oprire din tur are loc in fata incredibilului Palat de Gheata, o alcatuire naturala de gheata care te lasa afara cuvinte. Esti deja la un kilometru de intrarea pesterii, la o adancime medie de 400 metri.


Intoarcerea se face pe alte scari care coboara abrupt printr-un spectaculos tunel de gheata. Feeria se sfirseste, imaginatia revine la matca. Multumim ghidului si ne luam ramas bun de la Pestra Uriasilor de Gheata.


Afara vremea s-a mai domolit. Nu mai ploua, insa bate vintul si ceata nu mai este atit de groasa. Coborim pe poteca turistica. Traseul este extrem de bine amenajat: unde a fost nevoie s-au construit ziduri de sprijin si bastrade.


Desi e destul de abrupt si coboara tare nu ai in nici un moment sentimente de nesiguranta. Spre finalul coboririi traversam un pod metalic, asemanator cu cele de dinsus de Cabana Negoiu, care insa arata impecabil, poti jura ca abia a fost montat. Mai trecem de o portiune de grohotis si iata-ne putin mai jos de statia inferioara de telescaun. Ca sa mai scurtam drumul parcurgem un tunel destul de lung care ne scoate aproape de parcare si de masina.


Pe drumul de coborire profitam de faptul ca ceata s-a mai risipit si admiram de sus Castelul Werfen, o constructie impunatoare si impresionanta aflata - cum spune poetul - pe o stinca mare.

Aceasta a fost incursiunea noastra n cea mai mare pestera de gheata din lume, Eisriesenwelt – Pestera Uriasilor de Gheata. M-am bucurat foarte mult ca am ajuns in vecinatatea ei si am putut sa o vedem. Regretul se leaga de vremea inchisa, fiindca tare mi-as fi dorit urc traseul acela cu cabluri.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 5

  • Munteanu Eduard

    18 iul 2011 06:37:25

    Foarte frumos

  • isac gheorghe

    19 iul 2011 08:53:18

    un reportaj bine documentat si argumentat cu imagini care nu puteau fi decit splendide.felicitari si ture faine.

  • Ciocanel Nicusor

    31 iul 2011 04:49:44

    Marpha, sau ce fain aii...

  • Bogdan

    09 aug 2011 07:31:40

    Multumesc pentru aprecieri, domnule Isac.\r\n\r\nNelson, chiar ca ii fain. Poate iti faci timp si dai o fuga.

  • CRISTINA LOUCHI

    25 mar 2013 14:53:20

    IN LUMEA NOASTRA CENUSIE SI CETOASA ACEST REPORTAJ A FOST CA UN RASARIT DE SOARE

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017