Prima data in Muntii Leaota

Data publicarii: 18 iul 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Mi-am dorit de multa vreme sa cutreier Muntii Leaota, insa niciodata nu mi-am propus cu adevarat o tura in acest masiv. Acest lucru nu s-a intimplat nici acum de fapt. O echipa de prieteni galateni si-a propus sa parcurga un traseu interesant.

Planul lor era intins pe 4 zile si arata astfel:
 Plaiul Foii – Refugiul Spirla – La Lanturi – Vf. La Om – Refugiul Grind – La Table – Curmatura Groapelor – Fundata – Curmatura Fiarelor – Saua Strunga  - Vf. Omul – Busteni

Din pacate nu am putut merge decit in ziua de simbata, 9     iunie 2011, a treia a expeditiei. La Fundata ma intilnesc cu Adriana, Lucian si Gigi Cepoiu, cu Costel Ceapchi si Edi Munteanu.
Din diverse motive trupa s-a redus drastic asa ca am facut aceasta parte de traseu doar impreuna cu Edi. Asadar plecam din fata primariei din Fundata de linga drumul ce uneste Brasovul de Pitesti. O sageata spune asa: Cabana Padina – banda rosie – 6-7 ore. Timpul aveam sa constatam ca e destul de optimist.

La inceput mergem pe asfalt. Marcajul e rar si cam sters insa in punctele mai sensibile exista sageti si marcaje aplicate astfel incit sa te scoata din incurcatura. Parasim asfaltul si mergem pe un drum de tara. Ajnugem linga o pensiune si aici pare ca totul se termina. Drumul insa continua dupa o poarta-gard de lemn care e inchisa. Trecem de aceasta poarta si coborim o perioada fara sa avem marcaj. Nu avem unde ne rataci, e clar ca drumul ajunge in Fundatica.


Regasim marcajul abia cind ne intersectam cu drumul principal din acest sat. O perioada scurta mergem pe acest drum inspre Fundata iar apoi cotim la dreapta pe un drum forestier. Ajungem linga o poarta mare de lemn sculptata pe care scrie Podul Caseriei.


Dupa acest loc bajbaim un pic fiindca drumul se desparte in doua. Plecam spre dreapta, dar nu gasim marcaj. Revenim la rascruce si plecam pe drumul din stinga. Aici regasim macajul dupa o suta-doua de metri, iar de aici incolo e foarte clar. Intram in padure si urcam usor. Drumul nu e foarte solicitant asa ca mergem intr-un ritm bun. Cistigam altitudine usor-usor si incepem sa ne apropiem de creasta.


Vegetatia incepe sa se rareasca, se ved Bucegii si Virful Sintilia Mare. Iesim din padure definitiv. Gasim o bancuta intr-o mica curmatura in care apare si un marcaj nou banda albastra. Aceste trasee au fost refacute acum citiva ani de AM Carpati cu sprijinul voluntarilor. Acestia au gasit gasit citeva metode ingenioase de a plasa in teren stilpi de marcaj din lemn.


Poteca ocoleste prin dreapta un virf care, conform hartii, ar trebui sa fie Sintilia. Rezervele noastre de apa s-au imputinat dar un pic mai sus gasim un izvor puternic. Stam si ne racorim caci soarele incepuse sa arda cu putere. Revenim in poteca si urcam ghidati de stilpi de lemn  dar si de stilpi metalici pina in Curmatura Fiarelor.

Cu Edi, in Vf. Piatra Alba

In dreapta noastra se afla virful Secaria, dar noi pornim spre stinga, pe Muntele Pietrele Albe unde urcam un virf de 1846 de metri, dupa cum spune harta. Bineinteles urmeaza o coborire care ne duce direct spre o turma de oi. Ciobanii si cainii lenevesc la soare.  Cainii ne simt si o rup la fuga spre noi dar pastorii ii calmeaza.


Stam putin de vorba cu ciobanii. Sunt dornici de conversatie, ne intreaba de unde venim, unde mergem, de unde suntem. Ne spun ca e posibil sa ploua dar si ca singurele probleme pe care le au sunt cu lupii, multi in zona, care ataca stinele sistematic.






Ne luam ramas bun si continuam. Marcajul turistic dispare cu desavirsire. Din cind in cind mai dam de un marcaj ciudat, doua benzi galbene, paralele dar si de multe flori. Imi amintesc ca am mai vazut acest marcaj pe portiunea stincoasa dintre Seile Strunga si Strungulita, din Muntii Bucegi. Urcam inca un virf, Duda Mare, de unde ne asteapta o coborire abrupta ce ne solicita genunchii.  Marcajul apare apoi subit, e plin de stilpi si par a fi noi.


Vom merge acum pe Muntele Bucsa. La poalele lui sunt turme de oi, cainii ne simt si ne lara fara sa se apropie de noi. Urcam pina intr-o sa.


In spatele nostrum se innoreaza si vedem cum ploua inspre Vf. Leaota. Se aud tunete, se vad fulgere. Spre Bucegi insa e soare. Facem o pauza de masa, singura pauza mai lunga din aceasta zi. De aici coborim pe linga Vf. Bucsa spre Saua Bucsa avind permanent in raza vizuala peretele vestic la Bucegilor. De fapt din locul asta se vede o mare parte din Bucegi: Seile Strunga si Strungulita, Cota 2000, Cabana Babele, releul pe Costila, Muntele Obirsia, zona Virfului Omu, Coltii Tapului.

Din Saua Bucsa se vede un drum sapata care merge pe serpentine largi pina in Saua Strungulita. Traseul marcat insa a fost gindit altfel: se urca destul de aspru un virf unde banda rosie se intilneste cu un marcaj triunghi rosu. Aici ar fi fost util un stilp indicator: cum mai fusesem pe valea Bangaleasa stiam ca triunghiul rosu vine de pe la Moieciu si ar trebui sa mearga spre Cabana Bolboci. Dupa intersectie triunghiul rosu dispare subit.

Saua Strungulita

Bineinteles, urmeaza o coborire la fel de abrupta care ne scoate in final in drumul de care pomeneam mai devreme. Se poate evita un efort in plus daca folositi drumul. Ajungem din urma pe un baiat, Sabin il cheama, care merge si el tot spre Saua Strunga. In citeva zeci de metri urmeaza sa trecem in Bucegi. Urcam repede ultima panta si ne oprim in Saua Strungulita unde este amplata un stilp cu sageti:

Cabana Bolboci prin Saua Lucacila – punct galben 4 ore

Saua Strunga – banda rosie - 30 de minute

Cabana Leaota – banda rosie - 8 ore

Ne indreptam  printr-o zona superba cu lapiezuri pina la Saua Strunga. Zarim concurentii de la Maraton 7500. Intimplarea face ca si anul trecut sa ma aflu tot aici, la Saua Strunga in timpul maratonului.

La refugiu este ultimul post de control al concursului. Arbitrii au de lucru fiindca sosesc mai multe echipe de concurenti.


-Edi, ia sa intrebam si noi pe ce loc suntem.
-Sa fii serios!

Ajungem la refugiu:

-Buna ziua, pe ce loc suntem? Intreb eu serios si incercind sa par marcat de efort.
-Daca imi spuneti cum se numeste echipa va spun imediat.

Ma intorc spre Edi:
-Cum ne numim? Il intreb si izbucnim amandoi in ris.

De aici va trebui sa ne despartim. Am plecat de la Fundata la ora 9, acum e 16:30. Am mers intins, fara prea mult bagaj, cu o singura pauza mai lunga, cea de masa, si am facut 7 ore si jumatate. Edi va continua spre Saua Batrina( unde va dormi la refugiu ). Duminica urmeaza sa urce la Vf. Omu, iar apoi sa coboare in Busteni prin Bucsoiu.


Eu voi cobori in Moeciu de Sus unde unde la ora 18 va veni cineva sa ma ia cu masina. Ne stringem calduros mainile,ne promitem sa ne mai vedem pe alte carari de munte si ne vedem fiecare de traseu.
Cobor usor pe poteca unde gasesc o turma de oi. Nu vad ciobani si nici caini dar banuiesc ca sunt ascunsi pe dupa vreunul din boovanii mari din zona. Sunt foarte vigilent. Trec prin mijlocul turmei dar nu ma ataca nici un caine. Rasuflu usurat. Intilnesc mai multe echipe de concurenti le urez succes. Toti ma intreaba daca mai e mult pina la Saua Strunga dar si cit mai e pina la Padina. Raspunsul meu pare sa ii incurajeze.

Saua Strunga

Pierd timp cu pozele pe bucata asta de gol alpin spectaculos. Ma uit la ceas, e ora 17 si eu inca sunt pe sus. O iau la vale cu viteza de mi infunda urechile :)).

Ajung la riu si merg putin pe firul vaii pina dau de drumul forestier. De acolo portiunea e destul de plata si incerc sa merg cit pot de repede, ca nu e frumos sa intirzii atunci cind ai o intilnire. Pina la urma reusesc sa ma incadrez in timp: toata distractia de astazi a durat putin sub 9 ore.

Pentru o prima incursiune in Leaota, as zice ca lucrurile s-au desfasurat bine iar ceea ce am gasit a fost peste asteptari. Mi-a placut indeosebi faptul ca muntele a fost pustiu( am intilnit 2 coibani si un turist ) linistit, domol, ca am avut in Edi un partener de tura agreabil. Data viitoare probabil voi alege un traseu care sa urce pe Vf. Leaota, cel mai inalt din masiv.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Sorin Adam

    24 iul 2011 15:35:20

    Bogdane,

    Marcajul banda albastra din apropierea varfului Santilia Mare dispare rapid (pana ajungi pe Secarea Mare). Distanta pana la varful Leaota este mult mai mare decat o apreciezi cu ochiul liber privind de pe Santilia Mare. Am facut in august 2010 o tura Fundata-Leaota si retur, a durat 12 ore in conditiile unui mers alert pe creasta (nemarcata) si a unei singure pauze de masa de aproximativ 1ora pe varful Leaota. Daca doresti sa ajungi pe varful Leaota poate iei in calcul si alte optiuni.

    Sunt foarte surprins de disparitia marcajului banda rosie dupa Piatra Alba, mai ales din perspectiva faptului ca s-a facut o remarcare/reamenajare serioasa in 2010 in zona Fundata-Santilia Mare precum si Bucsea-vestul Bucegilor.

    Nu exista marcaj triunghi rosu care sa ajunga chiar la Cabana Bolboci, doar cruce rosie, galbena sau albastra. Marcajul triunghi rosu pe care l-ai intalnit in apropiere de varful Bucsea nu are nici o legatura cu traseul marcat tot cu triunghi rosu ce pleaca din Moieciu de Sus si ajunge in Saua Strunga trecand prin Poiana Gutanu. Acest traseu se desprinde din cel marcat banda rosie prin valea Bangaleasa, rascrucea respectiva fiind la aproximativ 2 km de capatul lui Moieciu de Sus; drumul este superb, merita sa dai o tura – eu am urcat pe acolo la o zi distanta de tine.

    Marcajul bulina galbena din Strunga Mica ce indica poteca spre Bolboci este un traseu amenajat tot in 2010. Cele 4 ore indicate pe marcaj reprezinta o evaluare realista a timpului de mers.

    In legatura cu turma de oi, fara caini sau ciobani, intalnita in Saua Strunga: am patit acelasi lucru in iulie 2010 cand am fost Saua Strunga si seara si am mers la izvor sa iau apa. Se pare ca oile respective au invatat sa se retraga singure catre stana.

    Mi-ar fi placut sa il intalnesc pe nea Costel...

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017