Poveste din Retezatul Mic: Virful Piule

Data publicarii: 21 sep 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Incursiunea noastra in Retezatul Mic avea sa continue cu un inca un traseu interesant. Obiectivul era parcurgerea culmii Piule - Plesa, componenta importanta a Retezatului Mic. Intrarea pe poteca se afla undeva in Valea Jiului de Vest, intre Cimpu Mielului si fostul canton silvic Cimpusel. Semnalizarea lasa de dorit, mai ales cind vii dinspre Cimpul lui Neag.

Trecem un pod si abia apoi gasim traseul si o sageata ce spune asa:
-    Stina Scorotab - 2 ore
-    Cabana Buta  - 4-5 ore
Marcajul pe care il vom urma este punctual galben. Intram fara prea multe formalitati in Cheile Scorotei, o zona lunga in care poteca se strecoara, pe fundul unei vai seci, printre stinci invadate de vegetatie.


Cheile sunt destul de lungi. Latimea minima nu depaseste 2 metri iar cea maxima ajunge si la citeva zeci de metri. Lumea asta a Cheilor Scorotei este una intunecata. Peretii dau rareori voie soarelui sa patrunda si sa lumineze  fundul vaii. In chei e o liniste desavarsita, nu se aude nici macar vintul..E umezeala si as putea spune ca e chiar rece.


Poteca este o buna bucata de vreme foarte plata. Urcusurile sunt rare si de scurta durata. Abia dupa o ora si jumatate poteca se hotaraste sa urce un versant. In stinga vaii vedem un virf calcaros impunator si falnic. Se numeste Fata cu Lastuni. Incepe sa se auda si zgomot de ape si parca deodata totul prinde viata.

Dupa citeva serpentine iesim din padure. Vedem si Stina din Scorota. Ne intimpina o femeie si un barbat care se asigura ca nu vom fi atacati de cainele de la stina.


Intram in vorba cu cei doi. Aflam ca stina aceasta este noua, are o dotari modernizate( vase de inox, apa curenta ). De asemenea ni se prezinta modul de organizare al stinei dar si modul in care oamenii locului isi gestioneaza laptele: fiecare satean vine la stina si sta ca sa isi prepare singur brinza in functie de cite oi are fiecare. Singurul..hai sa ii zicem angajat e ciobanul care trebuie sa duca oile la pascut.


Cei doi ne lamuresc cu privire la continuarea traseului si pozitionarea virfului Piule, 2081m, cel mai inalt din Retezatul Mic. Oamenii sunt tare cumsecade si nu ne lasa sa plecam fara o bucata consistenta de cas. Noi ii rasplatim asa cum putem lasindu-le toate fructele pe care le avem la noi. Asa cum in Irak  se derula mai demult programul Petrol contra Hrana, asa debuteaza la Stina din Scorota programul Cas contra Fructe.


Putin mai sus de stina gasim primele izvoare. Alimentam si privim la ce ne asteapta: anume un urcus, pe firul vaii din dreapta pe un culoar strajuit de o parte de jnepeni, iar de cealalta parte de o culme de calcar mare generatoare de grohotis numita Coltii Tomii. In spatele nostru se vede dintr-un unghi interesant creasta ascutita a Oslei din Vilcan dar si o parte din peretii Cheilor Scorotei.


Am iesit din padure si atmosfera s-a schimbat radical. Daca de dimineata ne plingeam de frig acum ziua devine extrem de calda. Urcusul pe calcare ne oboseste teribil. Avem in permanenta in fata tinta intermediara, Saua Scorotei. La un moment dat o turma de oi trece prin sa dinspre Piule spre Cabana Buta.


Pe masura ce inaintam poteca devine din ce in ce mai abrupta. Cind mai gasim cite o bucatica de umbra ne odihnim. Ajungem in cele din urma in Saua Scorotei, la 1950 de metri altitudine. Tot efortul, toata oboseala, toate cuvintele scapate in soapta printre dinti au fost uitate. In fata noastra se desfasora un spectacol emotionant: toate virfurile inalte ale Retezatului  sunt in fata noastra.


Unghiul e unul inedit pentru mine si imi vine destul de greu sa fac identificarea fara harta. Cele mai inalte sunt Peleaga si Papusa, apoi Custura, Gruiu si Lazaru. Ne trintim pe un petec de umbra si mincam cite ceva. Stam tot timpul cu ochii pe virfurile din Retezat incintati de tot ce vedem.

Intr-un tirziu studiem marcajele din Saua Scorotei. Pentru culmea Piule – Plesa trebuie sa urmam de aici banda galbena. Din sa se vede Virful Piule, dotat cu stilp si aflat cam la 30 de minute de acest loc. Pina in Plesa zice ca e cale de o ora si jumatate, iar pina la Cheile Butii si Cimpul lui Neag 3-4 ore(sper sa fi inteles bine marcajul e intr-o stare extrem de precara )

Tot de aici se poate ajunge relativ repede si la Cabana Buta, tot pe banda galbena, in maxim doua ore.

Privim Saua Plaiului Mic si culmea Dracsan ce merge inspre Piatra Iorgovanului si Godeanu. Ce buna ar fi o legatura pe culme intre Dracsan si Saua Scorotei! Din pacate culmea e napadita de jnepeni mari asa ca nu se poate parcurge decit..inot!


Aproape de noi, pe un picior ce pleaca din virful Piule, se afla Cusma Gurganului o formatiune interesanta si eleganta formata din calcar, iarba si jnepeni.


Pornim spre Vf. Piule pe o creasta surprinzator de accidentata.  Sunt tot felul de poteci marcajul e pe alocuri aproximativ in sensul ca nu urmeaza o poteca clara si te trezesti ca ba e mai sus, ba e mai jos. Nu urmeaza creasta matematica pentru ca ea a fost deja cucerita de jnepeni.

De asemenea pietrele pe care calci, de care te tii se cam misca. Dar asta numai pe prima parte. Ne obisnuim insa cu noul stil de mers si incepem sa ne bucuram si sa apreciem cum trebuie ultimele minute de urcus.


Senzatia e minunata: atmosfera limpede, creasta calcaroasa a la Piatra Craiului, peisaje senzationale, ce putem cere mai mult. Atingem si cei 2081m ai Virfului Piule si poposim.  Jos, pe o borna de ciment sta scris cu galben, numele virfului.

Stilpul de pe Virful Piule e destul de ciudat. Are un panou pe care se afla doar doua benzi galbene. Orientata la 90 de grade deasupra acestui panou e un virf de sageata de pe care se vede tot un marcaj banda galbena. Dupa orientare se pare ca ne trimite pe Cusma Gurganului, insa nu imi dau seama daca mai continua.

Dintr-un anumit unghi se vede si locul de campare amenajat in apropierea Cabanei Buta, linga refugiul Salvamont. Cabana nu am reusit sa o disting. Caldura ne face sa renuntam la a mai merge pina pe Vf. Plesa. De acolo poteca marcata coboara in vecinatatea Cheilor Butii. Din pacate va trebui sa ne intoarcem pe acelasi traseu ca sa recuperam masina. Ce bine era sa fi mers cu doua masini..

Alegem sa ramanem in zona inalta. Gasim un loc de plaja pe urmatorul virf  inspre Plesa. Eu mai cobor  citeva zeci de metri pe un platou fain unde mi-a atras atentia o piatra mare de calcar foarte neteda. Aveam sa costat ca in acest loc exista si perete stincos. Poteca nu vine pe aici il ocoleste prin stinga. In mijlocul platoului e o gaura cu un diametru relative mare. De departe mi s-a parut a fi aven. Ma apropii cu teama si cu prudenta  ca nu se vedea unde se termina. Ma asez in genunchi si ma uit in jos.  Grozavia asta de aven e o groapa aproape cilindrica, adinca de 3-4 metri.

Stau pe iarba printre o multime de flori de munte. Dintre cele mai frumoase. Vine si Ramona sa ne bucuram de ele amindoi. Cu ocazia asta facem planul: o sa mergem si pe Coltii Tomii si incercam sa coborim spre stina pe vreun traseu nemarcat. La urcare am remarcat un culoar care parea abordabil.

Zis si facut, urcam inapoi pe Piule si ne trezim ca avem insotitor. E vorba de un caine aparut de nicaieri si care ne urmeaza constiincios. Ajungem si pe Coltii Tomii. Stinca e incinsa si radiaza de caldura asa ca nu stam prea mult. Cainele preia conducerea grupului si in mod bizar ne arata pe unde trebuie coborit. Mergem bine pina ajungem pe un fir de vale seaca. Aceasta se ingusteaza apoi, pare sa urmeze o saritoare. Din fercire e scurta si nu pune nici un fel de poveste.  Vazindu-ne trecuti de acest ultim hop cainele pleca disparind printre jnepeni. Interesanta intimplare..


Suntem undeva jos sub Saua Scorota si suntem din nou pe marcaj. Coborim cit putem de repede la stina. Revedem oamenii buni de dimineata dar si pe un baiat aflat in vizita ei. Baiatul e din Maramures si ne spune ca in fiecare vacanta vine la Cimpul lui Neag sa isi viziteze rudele. Asa a ajuns in Retezat.


Ne luam ramas bun si plecam spre padure. Ce bine e la umbra! In sfirsit racoare. Strabatem rapid Cheile Scorotei  sa recupaream masina. De maine plecam in Retezatul Mare, ne asteapta citeva zile frumoase cu lacuri, virfuri si poteci.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Adrian

    22 sep 2011 10:09:19

    Frumoasa tura, frumoase poze!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017