Cheile Buții
Data publicării: 13 oct 2011
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Frumoasele şi sălbaticele Chei ale Buții reprezintă una dintre atracţiile principale din Valea Jiului de Vest. Locul este foarte accesibil, de la asfalt se merge până la intrarea în chei cam 1km pe un drum de pământ care este foarte bun.
În aval de chei este un complex turistic unde se oferă cazare, masă. Nu aş putea să vă spun cum sunt preţurile fiindcă nu am intrat nici măcar la restaurant. Urcăm uşor pe un drum care merge pe lângă cabană de-a lungul apei. Puţin mai sus apare marcajul banda albastră care duce la Cabana Buta.
Noi mergem pe lângă apă şi ajungem la un mic baraj unde apa este direcţionată pe o conductă mare. De aici poteca se îngustează drastic iar în câţiva metri dispare.
Rămâne de reţinut faptul că în aceste chei nu există nici un fel de amenajări( potecă, marcaj, cabluri, balustrade). Aşadar accesul se face pe răspundere proprie şi presupune ceva pregătire psihică pentru udat picioare şi contact cu apa rece.
La început reuşesc să trec râul şi chiar să scap relativ uscat pentru că merg din piatră în piatră. De sus vin nişte turişti care au luat-o de-a dreptul prin apă. Pereţii sunt foarte apropiaţi unul de altul, cerul de abia se vede, locul e destul de întunecos.
După ce am trecut râul am găsit o zonă în care stânca are culoare roşiatică. Puţin mai sus o stâncă imensă căzută de sus cine ştie când pare că blochează accesul. Dar nu e aşa.
O ocolim prin partea stângă pe unde admiram în treacăt nişte şuvoaie de apă care cad prin iarbă.
Cheile sunt presărate, aşa cum este şi normal, cu căderi de ape mai mici sau mai mari. Ajungem într-o zonă mai dificilă. Se pare că aventura s-a terminat. Pe stânga e o stâncă foarte înclinată şi are un culoar strâmt. Pe dreapta e râul unde printre câteva pietre apa cade formând un lăcuşor mic şi adânc cu culoare de smarald.
Până la urma încerc să fac echilibristică şi reușesc să depăşesc zona dificilă. Ramona renunţă şi îmi spune că mă va aştepta în acest loc. Mai merg câţiva metri. Iară dau de o cascadă. Nu se mai poate înainta pe malul acesta aşa că mă descalţ şi trec apa. Pe malul opus pare a fi un fel de potecă.
Urmează cea mai frumoasă porţiune din Cheile Buții. Urc câţiva metri deasupra apei. Poteca coboară apoi uşor ducându-mă la o arcadă. În stânga arcadei e o grotă scurtă.
După ce treci de arcadă se vede intrarea din amonte în chei. Jos apa oferă spectacolul ei: apa cade în două cascade, intra în locuri unde e strânsă de stânci.
Ai impresia ca apa curge dintr-un recipient într-altul, iar culoarea..culoarea asta a apei e greu de descris.
De aici încolo nu se mai poate înainta fără echipament specific. Dar pentru mine este suficient. Stau minute în şir pe o mică prispă şi privesc spectacolul cu ape şi stânci.
Vine şi vremea întoarcerii că mă gândesc că Ramona începe să îngheţe aşteptându-mă. De data asta nu mai traversez apa. Ajung în zona culoarului strîmt mărginit de un bolovan înclinat şi ascuţit.
Îi dau aparatul Ramonei şi încep treaba. Reuşesc să mă strecor printre stânci şi să ajung în sfârşit într-un loc mai puţin alunecos. De aici e simplu să ne întoarcem. În mare încercăm să urmăm acelaşi drum însă nu ne iese fiindcă la un moment dat e de coborât o porțiune alunecoasă şi lipsită de prize. Aşa că o luăm prin apă şi traversăm râul până la potecă iar apoi coborâm pe lângă baraj.
Toată distracţia asta a durat cam o oră, însă am stat şi am savurat tot ceea ce am văzut. Cei care se grăbesc sunt sigur că pot face acest traseu şi în jumătate din timpul nostru. Dacă alegeţi să intraţi în Retezat pe Valea pârâului Buta merită să vă abateţi din drum şi să vă înarmaţi cu atenţie pentru a vedea un loc cu totul deosebit.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
Costel Ceapchi
14 oct 2011 07:46:11
Frumoase sunt Cheile Butii..... Relatarea ta completata cu poze foarte reusite, incita pe oricine sa le strabata, dar nu cu rucsaci, in drum spre Buta, ca nu ar fi la fel de placuta traversarea lor. Au mai fost si altii pe acolo, dar jurnalul tau nu are egal pentru acest obiectiv natural de la poalele Retezatului. Privitor la culoarea apei, nu este greu de descris, este pur si simplu culoarea smaraldului si la fel de pretioasa.
-
Bogdan
14 oct 2011 10:01:13
Multumesc pentru aprecieri si pentru aceste cuvinte frumoase. Locul e minunat si sper sa il revad odata si iarna, sunt sigur ca peisajele sunt pe cinste.