Retezat, Bucura si Peleaga

Data publicarii: 19 oct 2011

Dupa trei zile petrecute in Valea Jiului de Vest, care s-a lasat cu ture prin Muntii Vilcan si prin Retezatul Mic( Piatra Iorgovanului si Vf. Piule ), a venit momentul sa facem pasul si catre virfurile inalte pe care le-am vazut doar de la distanta.

Plecam de dimineata de la Cabana Lazaru. Pina la Cabana Buta vom urma doar un drum forestier, marcaj cruce rosie. E o zi calda si din fericire drumul e protejat de arbori. Urcam cu constinciozitate pe drumul forestier care are nenumarate serpentine. Luam rapid altitudine si cam dupa 45 de minute ajungem intr-o poiana unde intilnim o poteca marcata cu banda albastra care vine de la Cheile Butii.

Urcam pe linga paraul Buta care e foarte limpede si care in citeva locuri are citeva caderi spectaculoase. Din cind in cind mai zarim portiuni din Culmea Piule-Plesa, pe unde fusesem cu doar o zi in urma.

Drumul forestier pare ca se termina la un moment dat intr-o zona mai lata numita La Beciuri. De aici poteca nu mai are aspect de drum insa e suficient de lata incit sa permita accesul auto. Teoretic  ar mai fi 30-45 de minute pina la cabana.


Mai sus gasim o masina intr-o poiana. Ne oprim la zmeura si pina la urma ajungem la cabana cam intr-o ora. Suntem destul de obositi cind ajungem la Buta. Am revenit aici  dupa 8 ani iar lucrurile s-au schimbat in bine: cabana pare a fi fost renovata iar linga ea au mai aparut inca doua casute. Toate arata minunat si sunt pline de flori.

Ne punem afara la o masa la umbra si hotarim sa stam pina se mai potoleste arsita. In timpul asta comandam niste ceaiuri si mincare.


Toata oboseala dispare cind vedem doi catelusi mici, negri si foarte jucausi.  Ne dam si noi dupa mintea lor si se alegem cu o joaca pe cinste.

Intre timp apare si cabanierul care vine cu o masina veche de teren( cred ca e un IMS ) plin cu provizii si materiale de constructii. Ne saluta prieteneste si ne intreaba daca ne place mincarea. Ehei..si cum sa nu ne placa.. La Buta se gateste foarte bine iar ciorba vine pusa intr-un bol mare de unde sa iti pui cit iti trebuie.

Cabanierul  ne intreaba incotro mergem. Ne arata pe unde iese tarseul in Saua Plaiului Mic si ne spune ca ar trebui sa ajungem la Bucura in 4-5 ore. Dupa aceea facem o vizita la un bazin plin cu pastravi frumosi. Un nene hitru care lucra la constructii ne zice ca trebuie doar ni-i alegem si in jumatate de ora sunt in farfurie. Brrr…ce soarta au si pestii astia.


Virful Piule vazut din Saua Plaiului Mic.

Cum calatorilor le sade bine cu drumul, saltam rucsacii in spinare si pornim la deal. La inceput mergem prin padure urmand un traseu cruce rosie. Trecem de un indicator care ne trimite la locul de campare de linga cabana Salvamont Buta. Ne asteapta un urcus pronuntat dar pina la urma biruim si ajungem pe culme, in Saua Plaiului Mic.

Locul asta e o mare intersectie de trasee:
-    Spre Vf. Piatra Iorgovanului 3-4 ore si Baile Herculane( 40-49 de ore ) - banda rosie
-    Spre Poiana Pelegii( o ora ) si spre Lacul Bucura( doua ore ) -cruce rosie
-    Spre Vf. Custura -2-3 ore - banda rosie
-    Spre Uricani 10 -12 ore - triunghi galben
-    Spre Lupeni 11-14 ore - tot triunghi galben
-    Spre Cabana Buta( o ora ) si Cheile Butii( 3-4 ore  ) - cruce rosie

Apare un grup de culegatori de afine. Sunt cu traistele goale, nu au prea gasit ce sa culeaga dar se bucura de peisaj si isi fac poze cu telefoanele.


Putin mai jos e taul Papusii aflat la altitudinea de 1979 de metri, iar aproape de el o mare turma de oi. Incep sa se vada si virfurile inalte ale Retezatului: Peleaga, Papusa, Custura.

Incepem sa coborim accentuat catre Poiana Pelegii. Scapam repede de arsita fiindca intram in padure. Trecem pe linga citeva izvoare. Incepem sa auzim zgomot de ape dar si de masini semn ca obiectivul nostrum intermediar se apropie.

La capatul drumului forestier sunt o gramada de masini, e o parcare in toata regula. Oare au si parcometre? Trecem riul pe o pinte lunga si ajungem in Poiana Pelegii. Ramona bate recordul la baut apa: 1 litru si jumatate numai de aici..Nu e prea bine si prea frumos ce a facut ea dar..daca organismul i-a cerut atita apa dintr-o data..

Mai avem putin de aici. Plecam si salutam din mers baietii de la Salvamont. Padurea se rareste si ne impinge in jnepenis. Mergem pe un culoar care din cind n cind e inundat de paraie. Jos e zgomot mare de ape, probabil e vreo cascada insa nu o putem vedea din poteca.

Intilnim mai multe grupuri de turisti, majoritatea neechipati( mai ales neincaltati ) cum trebuie si destul de marcati de efort. Accesul facil aduce in aceasta zona a Retezatului tot felul de oameni, si nu toti sunt pregatiti fizic si psihic pentru ore multe de mers pe munte. Jnepenii se raresc. Ajungem din urma doi domni mai in virsta, simpatici si hatri.

-    Oare mai gasim locuri de cazare la Bucura? ma intreaba.
-    Sigur gasim, numai ca eu sunt ingrijorat ca se termina pizza si micii, le raspund serios.
-    Stiti, la Bucura nu e cabana, nu e de mincare..

Se pare ca am fost foarte convingator.

Ultimele sute de pasi sunt chinuitoare vedem lacurile Ana si Lia, tot urcam cite un dimb sperind ca este ultimul.. Pina la urma ajungem si linga lacul Bucura. Imi vine sa ma trintesc pe iarba si sa dorm acolo. Dar nu e timp pentru asta. Trebuie sa caut un loc in care sa intind cortul.

Domnii cei in virsta imi spun ca ei au gasit deja cazare si imi ureaza succes. Pina la urma dam si noi de un loc mai bun si ferit de vint si ne instalam. Din pacate  alegerea s-a dovedit neinspirata: ne-am pus linga o trupa de manelisti din Cluj care dupa lasarea intunericului s-a pus pe zbierat si injurat. Ca atita i-o dus capul pe ei..Niste tampiti.

Adormim cu greu dar si cu bucuria in suflet ca in urmatoarele zile vom incepe sa facem trasee la care visam de citiva ani. Planul de a doua zi e legat de ascensiunea pe Virful Retezat( 2485m), cel care da numele masivului. Adorm tirziu si visez lacuri si creste..

Dimineata sunt surprins de temperatura ridicata de la 2000 de metri.  Intram in vorba cu doi tineri, despre care aflam ca sunt tot din Brasov si care ne invita la un ceai. Ei urmeaza sa coboare astazi asa ca nu putem face tura impreuna.


Plecam in jurul orei 9 pe traseul Lacul Bucura - Taul Portii – Saua Retezatului – Vf. Retezat. Marcaj banda galbena, aplicata excesiv de des. In prima parte urcam usor si ajungem repede la Taul Portii. Asta este unul din locurile mele preferate din Retezat. N-as putea spune cu precizie de ce, poate doar pentru faptul ca aici simt foarte multa linistite.


In stinga noastra avem in permanenta in vizor Vf. Judele si Taul Agatat. Iar dupa ce mai cistigam inaltime..ehei vedem o salba de lacuri: Ana, Lia, Florica, Bucura si Taul Portii.

 

Dupa lac urcarea se aspreste. Poteca merge pe pamant , pe alocuri sunt zone mai alunecoase. Spuneam mai sus ca marcajul e excesiv de des. Cine numara cel mai repede marcajele din fotografie?


Ajungem pe o culme ce pleaca din Vf. Bucura I. Avem priveliste frumoasa cu Lacul Gemenele aflat in Rezervatia Stiintifica dar si cu tinta noastra de astazi, Vf. Retezat. Facem un scurt popas sa ne reglam respiratia.

Pornim mai departe. Urcusul se domoleste, virful Bucura I urmeaza a fi ocolit pe curba de nivel. Urmeaza o lunga portiune destul de usoara pe care o parcurgem repede. Trecem de intersectia cu traseul ce coboara din Vf. Bucura I.

Urmeaza o portiune pe care o coborim. Pe o piatra scrie ceva de genul Atentie, pericol! Si intr-adevar zona care vine dupa ea necesita ceva mai multa atentie. Nu am mai fost pe traseul asta tot din 2003 insa partea asta nu mi-o amintesc. Poteca e rupta in citeva locuri insa daca esti cu mintea la traseu nu sunt probleme.

Poteca redevine buna si relativ plata. Parcurgem in viteza partea pina la Saua Retezatului. E din ce in ce mai cald. Intilnim un domn care a urcat dinspre Saua Scarisoara si care ne spune ca o va lua inspre Bucura. De aici schimbam marcajul, urmam triunghiul albastru.

Facem o pauza mai lunga fiindca urmatoarele 30-45 de minute vor fi mai grele upa cite imi amintesc. Si imi amintesc bine: incepem sa urcam din bolovan in bolovan sub soarele arzator al prinzului. Ce ciudat este aproape ora prinzului si nu prea sunt oameni pe trasee.


 Tragem tare si ajungem si in zona inalta, aproape de virf sunt doua momai mari. Am facut aproape 3 ore si jumatate. Apare si un baiat care a urcat singur dinspre Riusor. De pe Virful Retezat e o panorama superba:  vedem culmea Lolaia, Valea Stinisoara,Cite ceva din Valea Pietrele, Vf. Bucura I si II, Custura Bucurei, Peleaga.

Stam destul de mult aici sus, e asa de frumos ca nu iti vine sa pleci. Pe poteca se mai vad doi baieti. Plecam de pe virf inainte sa se aglomereze. Pina in Saua Retezatului mai intilnim un grup. Nu departe gasesc un loc cu pietre asezate una peste alta. E un loc numai bun unde sa te ascunzi de soare.

-    Aici vom minca! decretez mindru.
Ne cam inghesuim ca sa profitam de fiecare petec de umbra dar nimeni nu facem figuri. Intre timp in Saua Retezatului urca un grup mare de oameni care sunt foarte marcati de efort.


Vedere de pe virful Bucura: in stinga Vf. retezat si CUlmea Lolaia, in centru Valea Stinisoara, in dreapta Culmea Stinisoara.

Noi  ne vedem de ale noastre stingem tot ce avem si plecam spre Virful Bucura I. Drumul nu pare asa lung dar mie ultima parte mi s-a parut ca nu se mai termina. Din fericire suntem singuri pe virf si ne putem bucura in liniste de toate: sub noi e Lacul Bucura, se vad, Judele, Slaveiul, Peleaga, Papusa.

Pe acest virf e semnal la telefon. Profitam de ocazie si vorbim cu domnul Zoli, brasovean de-al nostru, care urmeaza sa vina si el in Retezat peste vreo doua zile. Ne zice sa balaurim pe unde vrem doar ca Peleaga sa o urcam impreuna.

Vremea se inchide nitel, apar citiva nori si citeva rafale de vint. Coborim, ocolind virful Bucura II, spre Saua Bucurei. Ne miscam repejor si ajungem in sa. Aici e puzderie de lume care a urcat sa vorbeasca la telefon.

Cum bine sade sagetilor indicatoare, acestea stau pe jos sinu pe stilpi. Si asta de ani de zile. Si din pacate situatia se repeat in foarte multe locuri din Retezat.. Spre Valea Pietrele se coboara pe cruce albastra.

E ora 16. Sedinta tehnica: desi e obosita Ramona zice ca n-are rost sa ne coborim la cort, ca e prea devreme. Mai sunt inca vreo 4 ore de lumina de care trebuie sa profitam.


Saua Bucurei si Vf. Custura Bucurei

Asadar ce ne ramane de facut? Ne ramane de urcat Vf. Custura Bucurei, de trecut pe linga Coltii Pelegii si de atins Vf. Peleaga -2509m, cel mai inalt din rezervatie, de coborit apoi la tabara de corturi de la Bucura.

Singura problema o reprezinta resursele de apa. Desi am luat cu noi 4 litri cu apa, acestia s-au dovedit insuficienti. Mai avem cam 700ml si cu astia trebuie sa ne descurcam in urmatoarele 3-4 ore.

Incepem urcarea. Virful Custura Bucurei s-a dovedit destul de solicitant si a scos din noi riuri de transpiratie. Urcam abrupt, cind pe bolovani, cind pe pamant si in cele din urma reusim sa ajungem pe virf. Custura Bucurei e un virf inalt de 2370 de metri care e generus in a oferi privelisti frumoase. Ne bucuram de Valea Pietrele. Poteca are o portiune de coborire: e frustrant dupa ce te-ai chinuit urci sa pierzi apoi altitudine atit de usor.


Vedere pe Vf. Custura Bucurei: Coltii Pelegii si Vf. Peleaga.

Totusi partea finala a ascensiunii pe Vf. Peleaga nu pare foarte dificila. Coborim intr-o sa. Pe dreapta inspre Bucura se vede o poteca macata cu mamai. Dinspre virf coboara 3 persoane.

Am inceput urcusul pe sun Coltii Pelegii. In teren am gasit doua poteci care merg paralel si care ( culmea!) sunt ambele marcate. Noi alegem poteca de sus si plecam pe sub Coltii Pelegii.  Eu ma opresc la un moment dat dar Ramona pare ca a prins aripi. Ia repede avans si mai are are un pic pina trece de colti si ajunge pe virf.

Incep sa se vada Taurile din Valea Rea, Virful Mare, Virful Papusa, Virful Custura.

Asa ca ma pun si eu pe mers repede ca sa o prind din urma. Ajung aproape de ultima urcare pe culmea Pelegii, Aici se afla un pasaj mai expus unde trebuie sa pui bine piciorul si mainile pe stinca. Un pic mai sus e un stilp indicator. Si aici doua din cele trei sageti indicatoare sunt pe jos . Ramona ma asteapta si citim impreuna:
-    Spre Vf. Papusa - probabil o ora - marcaj cruce galbena
-    Spre Portile Inchise - doua ore tot cruce galbena
-    Spre Taurile din Valea Rea - o jumatate de ora - banda rosie
-    Spre Lacul Galesu - o ora si jumatate - banda rosie


Sub noi poteca coboara tare de tot pina intr-o sa de unde se urca Virful Papusa care imi pare mult mai masiv si impunator decit Peleaga. Dar traseul asta ramane pentru o alta zi. Acum mai avem de parcurs doar ultimii metri pin ape Virful Peleaga. Ne fotografiem cu steagul  si ne bucuram de compania unor pasari mici si extreme de curajoase si prietenoase. Se apropie de noi la mai putin de un metru. Sub noi se vede o parte din Lacul Peleaga.


Impartim frateste ultimele picaturi de apa pe care le mai avem si ne punem pe coborit. Schimbam iarasi marcajul, de data asta suntem pe cruce galbena. Soarele incepe sa se ascunda dupa creste. Prin locurile umbrite se racoreste rapid.

Pe mine ma apuca iarasi setea. Si mai rau e ca oriunde intorci capul vezi apa si inca multa. Pacat ca e undeva mai jos. Coborirea e destul de dificila din cauza potecii rupte pe alocuri si a pamantului uscat si alunecos. Uff, trebuie sa treaca si asta. Prind viteza si nu ma mai opresc decit pe fundul caldarii, pe malul primului paraias intilnit.

Vine si Ramona, bem apa impreuna si incepem sa mai inviem. De aici incolo e o coborire usoara care ne va scoate, printre paraie si balti, aproape de Refugiul Salvamont Bucura. Nu ne grabim fiindca acum suntem siguri ca vom ajunge pe lumina.


Incheiem tura la capatul a 10 ore si jumatate, 10 ore fascinante pe frumoasele creste ale Retezatului. Maine ne asteapta un alt traseu, vom urca  Judele, dar despre asta o sa va povestesc intr-un alt jurnal.

Aveti la dispozititie doua galerii foto:

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Retezat-Buta-Bucura%20-23-08-2011

si

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Retezat-Retezat-Peleaga%20-24-08-2011



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 5

  • Munteanu Eduard

    20 oct 2011 02:33:46

    Excelent jurnalul Bogdane, ce vreme superba ati prins!

  • Ciocanel Nicusor

    20 oct 2011 11:12:26

    Asta da zi pe munte:frumoasa, consistenta.Ati avut o saptamana superba.Bravo voua! Va pupam! Nelson si Emi

  • Constantin Ceapchi

    26 oct 2011 06:13:03

    Am impresia ca numai galatenii iti "devoreaza" cu nesat jurnalele..... Pai nu puteam sa lipsesc din triada galateana si, fara tamaie si zorzoane, trebuie sa-ti recunosc maiestria literara care mi-a rascolit amintiri de neuitat din trecerile mele pe potecile Retezatului, dar si dorinta de a reveni la o intalnire cu Papusa, Peleaga, Bucura si multe altele, cu ochii albastri in zilele senine. Frumoasa tura!

  • Bogdan

    26 oct 2011 08:07:18

    Edi, Nelson si Costel: Va multumesc foarte mult pentru aprecieri. Am o veste buna: seria din Retezat inca nu s-a terminat.

  • Karina Marusteri

    01 aug 2013 04:50:29

    Foarte fain! Noi mergem acum in weekendul asta, si e chiar de ajutor articolul, sa ne facem o idee. :)

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017