Muntii Retezat: Peleaga, Papusa si Galesul

Data publicarii: 10 nov 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Si iata ca a venit si ultima zi de Retezat. Fara indoiala, cea mai frumoasa. Si cu ocazia asta promit solemn ca e ultimul jurnal din Retezat cu care va stresses.. anul asta ;). Tura s-a desfasurat pe 26 august pe urmatorul  traseu: Lacul Bucura - Virful Peleaga - Virful Papusa - Portile Inchise - Lacul Galesu - Taurile din Valea Rea - Saua Pietrele - Saua Bucurei - Lacul Bucura.

Dimineata ne trezim mai repede ca de obicei, si la 8:30 suntem deja in traseu. Salutam poporul de la refugiul Salvamont, facem proviziile de apa si o luam la deal. Din urma ne ajung doua persoane foarte simpatice, Adriana si Vasile Labo, cu care intram in vorba. Convenim sa urcam impreuna pina la Peleaga. Planul lor este sa treaca pe creasta pina la Virful Retezat iar apoi sa se coboare din nou la Bucura pe la Taul Portii.


Am inceput urcarea. Imi era groaza de aceasta portiune fiindca in urma cu citeva zile cind am coborit, pamantul uscat era tare alunecos. De data asta insa nu am avut probleme. Am urcat tot povestind cu noii nostril companioni si am ajuns pe nesimtite pe virful Peleaga.

Domnul Vasile are la el o monografie a Retezatului scrisa de Nae Popescu, e o carte veche insa foarte interesanta si bine facuta. Chiar aici pe virf ne uitam la trasee, lacuri. E vizibilitate buna se vad multe din virfurile importante si de asemenea o gramada de lacuri. Chiar sub noi e Lacul Peleaga( sau Ghimpele ) si mai la stinga vedem Taurile din Valea Rea. Intre timp apar pe virf si alti turisti care ma abordeaza intrebindu-ma de trasee, durata, dificultate. Oare am fata de ghid?

Stau de vorba cu vreo doua grupuri, cu harta in mina, cu privirea catre vai si catre creste. Dupa ce ne lamurim fiecare ce avem de facut, avem parte de o surpriza placuta. E vorba de faptul ca Adriana si Vasile au decis sa schimbe traseul si sa ne insoteasca.

Ne bucuram ca in sfirsit nu vom mai merge pe traseu doar eu si Ramona,  ca deja incepusem sa ne cam plictisim unul de altul. Glumesc.

Domnul Vasile e un tip exuberant, extrem de sociabil, fost cadru militar, om obisnuit cu muntele, de origine din judel Salaj. Deja avem ceva in comun. Discutam despre de toate, de la munti pina la fabricarea proiectilelor.

Doamna Adriana este o persoana cu totul deosebita: il completeaza perfect pe domnul Vasile. Ea este de loc din Cluj , a absolvit acum intre primele promotii facultatea de Matematica si Informatica din Cluj fiind colega cu o parte dintre profesorii pe care i-am avut si eu la aceeasi facultate. Deci inca un lucru in comun.


Virful Papusa si Lacul Peleaga( Ghimpele )

Usor-usor coborim spre Valea Rea. Ajungem in Saua Pelegii, pe aici tote chestiile au legatura cu Peleaga , dupa cum toate chestiile( virfuri, custuri, sei, portite si altele ) de pe linga Lacul Bucura sunt ale Bucurei. In Saua Pelegii e un stilp cu sageata care bineinteles ca arata ca vai de el ca asa trebuie sa stea lucrurile intr-un parc national unde dai si bani ca sa intri. Aici traseele se despart: banda rosie duce in Valea Rea si apoi la Lacul Gales. Noi insa vom urma crucea galbena catre virful Papusa.


Virful Peleaga si Coltii Pelegii

Si apropos de acest marcaj. Culoarea galbena e destul de greu  de distins pe pietrele care in mare parte sunt acoperite de licheni vernili. Si se pare ca nu sunt singurul care are aceasta parere. Dar sa lasam in pace parcul si problemele sale si sa ne bucuram de ceea ce vedem.


Taurile din Valea Rea

Si Slava Domnului  avem ce vedea: ni se dezvaluie tauri multe in Valea Rea. Mai mult, inspre Gales mai identificam vreo trei, sunt Zanoagele Galesului. Apoi e frumos sa privesti Peleaga cu toate ale sale: Lacurile Peleguta si Peleaga, Coltii Pelegii. Aruncam o privire catre Saua Pietrele locul pe unde ne vom intoarce si unde stim ca nu e marcaj. Locul pare abrupt tare insa om vedea mai pe seara ce si cum. Vorba politicienilor: Impreuna reusim!

Urcam sustinut pina la un stilp indicator. Bineinteles, sageata e pe jos. Din acest punct se pleaca spre Portile Inchise pe banda rosie. Suntem avertizati ca traseul e periculos. Parcurgem si ultimii metri pina pe virful Papusa. Ne amuzam deschizind harta. Peleaga e trecuta cu 2508,8m iar Papusa cu 2508m fix.


Cu totii suntem pentru prima data pe acest virf deci trebuie sa urmeze felicitarile masa si dansul. Stam, vorbim, ne odihnim. Intre timp vine un tip care merge in forta. Il intrebam unde merge:  zice ca pe Virful Papusa.
 
-    Felicitari, ai ajuns!

Pe baiat in cheama Andrei Kovacs, e din Timisoara. E putin contrariat de faptul ca a ajuns deja pe virf pentru ca el credea ca virful cel indepartat( Custura, adica ), este Papusa. Excursia lui s-a sfirsit, trebuie sa se intoarca la grupul pe care l-a lasat chiar pe virful Peleaga.

Andrei seamana extraordinar de mult cu un prieten de-al meu din Brasov, Roli. Au cam aceeasi statura, acelasi timbru vocal, acceasi ochi. Singurul lucru care ii diferentiaza este parul: Andrei are parul lung in timp ce Roli..nu mai are deloc.


Privind inspre Custura observam un virf bine individualizat care pare un pic mai inalt decit Papusa. Sa fie iluzie optica sau cei care se ocupa de parc s-au imbatat bine inainte de a monta stilpul de pe virf?

Mergem ca sa lamurim misterul si sa ne incredintam ca am pasit intr-adevar pe virful Papusa,  o mare dorinta a mea. Cam dupa 5 minute ajungem pe acel virf. Intr-adevar se dovedeste a fi cu citiva metri mai scund. Pacat ca nu avem altimetru as fi curios daca depaseste 2500 de metri.


De aici ai senzatia ca se naruie muntele. Poteca e aeriana si ingusta si coboara abrupt pina la o sa. Atit de abrupt incit nu o vedem cap-coada. Dar traseul nostru de astazi nu merge pe aici. Insa dorinta de a face un circuit care sa atinga virfurile Pupusa si Custura va ramane si probabil se va meterializa in anii urmatori.

Revenim pe virf unde au mai aparut doi turisti. Astia sunt straini, nu vorbesc nici o limba pe care sa o stim noi dar ne intelegem cind e vorba de pacut poze de virf. Ne despartim de Andrei care pleaca inapoi spre Peleaga. Noi patrundem pe banda rosie care duce spre Portile Inchise.


Taul Tapului si Virful Mare

Poteca asta e de asemenea foarte aeriana, agatata de versantul abrupt. Sub noi sunt Stina de Riu si Taul Adinc.


De aici pasim cu mai multa atentie, pasii gresiti nu sunt bineveniti, mai ales aici. La un moment dat se coboara mai tare ai ajungem pe o prispa in fata unui cablu. Traversarea e destul de delicata, cablul e vechi, e rupt intr-un loc si trebuie sa fi atent cum il apuci ca sa nu te ranesti la maini. Eu nu am fost atent . :)


Domnul Vasile ne ajuta e toti si ne arata cum sa abordam traversarea unde sa pasim si totul se termina cu bine. Stam putin intr-o fereastra mica de unde putem privii inspre Gales.

De aici urmeaza o portiune la fel de aeriana insa in urcare usoara. Sub noi se afla un lac mai mare, Taul Tapului. Mergem cu atentie pina gasim un platou larg de unde putem admira in voie Lacul Gales, Virful Mare si Portile Inchise.

Aici facem o sedinta tehnica. Renuntam sa urcam pe creasta pina sub Virful Mare ca sa cistigam timp. Alegerea avea sa se dovedeasca foarte inspirata la sfirsitul zilei. Cautam o cale de a cobori spre Lacul Gales. Gasim un horn ceva mai prietenos.


Mergem incet, cu atentie ca pietrele nu sunt prea stabile si ajungem in sfirsit pe fundul caldarii. Ajungem pe malul unui parau. Coborim de-a lungul sau catre lac.


Paraul e frumos, extraordinar de limpede si cu multe caderi, mai mari si mai mici, care sunt foarte spectaculoase si placute la privit si ascultat .

Gasim niste pietre plate si hotarim ca acolo o sa fie locul in care vom lua masa. Linga lac e un grup de turisti maghiari. Doi dintre ei sunt pe lac cu o barca si masoara adincimea lacului. Luam si noi cartea sa vedem cit de adinc e Galesul. Are 20 de metri si se afla la altitudinea de 2040 de metri, ocupa 3,5 hectare. Nu e de neglijat. Ceva mai incolo e un alt grup mare.


Zanoagele Galesului

Ne potolim foamea si mai ales setea. Cam dupa o ora trebuie sa plecam pe drumul de intoarcere. Daca astazi am umblat pe creste, urmeaza sa revenim la Bucura prin caldari. Plecam pe un marcaj cam sters, banda rosie parca. Urcam o sa pentru a trece in Valea Rea. Cistigam repede altitudine si  incepem sa vedem  Zanoagele Galesului .

Ajungem din urma un grup mare de cehi. Vorbim cu ei in franceza si engleza. Oamenii sunt epuizati, au rucsaci mari si grei, ne spun ca au urcat dinspre fosta cabana Baleia si ne spun ca au dus niste lupte crincene cu jnepenii care au napadit poteca. Salvamontul ar trebui sa faca o excursie pe acolo si sa refaca culoarul intre jnepeni. Sau sa inchida traseul. Nu de alta dar nu-i frumos sa induci oamenii in eroare punindu-i sa mearga pe trasee dubioase, mai ales daca sunt marcate.



Taurile din Valea Rea, Peleaga si Coltii Pelegii

Ajungem si in sa. E o gramada de lume. Ii chemam pe cehi cu noi insa ei au prefeat sa mearga pe marcaj si sa urce Peleaga. Dupa un scurt popas coborim in Valea Rea. Ne oprim linga Taul cu Pietris, domnul Vasile scoate cartea.

Surpriza noastra a fost ca monografia lui Nae Popescu are si decrieri ale unor  trasee nemarcate, adica exact ce avem noi nevoie acum. Asadar stam, privim, iar cetitoriul spune asa:

Se urmeaza linia vaii pina sub Saua Pietrele. De acolo se urca pieptis catre sa urmand un marcaj cu momai.


Zis si facut: urmeaza un dans pe bolovani, mai mici si mai mari cu urcari si coboriri. Ajungem sub Saua Pietrele. Eu am ramas putin in urma. Ceilalti deja au inceput urcarea. Eu gasesc insa momaile despre care ne citise Vasile, urc foarte repede si sunt primul in sa. Dupa cinci minute ajunge toata lumea.

De aici adoptam tactici diferite: Adriana si Vasile coboara pe linga Lacul Pietricelele urmand sa intre in traseul mai de jos. Eu si Ramona preferam sa mergem pe curba de nivel pe o poteca cu momai si sa iesim in marcaj mai sus.

Ne dam intilnire intr-un punct si pleaca fiecare pe calea sa. Noi mergem pe sus si suntem bucurosi sa gasim multe momai. Pe unele dintre ele le consolidam. Trecem citeva vai, urca si coborim, traversam citeva zone cu paraie, iar intr-un final iesim la baza ultimei urcari catre Saua Bucurei.

Cu acest prilej am inteles cel mai bine sensul expresiei englezesti: to find your way through.


Refacem echipa si mergem la deal. Ceata incepe sa invaluie virful Retezat sis a patrunda si in Valea Pietrele, cea pe care ne aflam acum.

Urmam traseul cruce albastra si, pentru ca se facuse rece, ajungem rapid in Saua Bucurei. Acolo stau citeva minute sa vorbesc la telefon acasa, sa le spun ca totul e bine si ca maine venim la Brasov. Intre timp se pune o ceata deasa, de abia mai vedem. Vasile si Adriana au coborit in fata noastra, nu ii vedem dar le auzim vocile.

Ii ajungem din urma aproape de Taul Bucurelul. Ceata se mai risipeste si incepem sa vedem in sfirsit si tabara de corturi. Mai luam cite o gura de apa si facem coborirea finala.

Ajungem in tabara cind incepuse sa se intunece, la capatul a 12 ore. Sunt intimpinat cu caldura  de cei carora le oferisem informatii pe virful Peleaga. Discutam cu fiecare, aflam pe unde au mers si cum a fost. Am ajuns la cort cam dupa o jumatate de ora. Frumoasa atmosfera a fost in seara asta.

Si inca nu s-a terminat. Suntem invitati la masa de catre domnul Vasile care ne gateste o mamaliga cu brinza si smintina care, dupa atitea zile de umblat prin munti, mi se pare cea mai buna mincare din lume.

A fost o zi reusita, as zice cea mai frumoasa dar si cea mai grea din tot periplul nostru prin Retezat. Am vazut locuri noi, interesante, fascinante insa lucrul cel mai important este acela ca am cistigat doi noi prieteni.



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Constantin Ceapchi

    10 nov 2011 11:54:30

    Captivanta relatare a unei zile de tura in Retezat. Am fost si eu, cu ceva timp in urma, pe toate potecile parcurse de voi, cu mentiunea ca de fiecare data am inoptat pe malul Galesului. Aici, cand noptile sunt senine, oglinda Galesului reflecta superb dar si straniu, bolta cereasca. Nu o sa ratez niciodata intr-o tura in Retezat, sa inoptez pe malul Galesului, este cu mult mai placut decat la Bucura... Incercati si voi macar odata si va veti convinge de spusele mele.

  • Bogdan

    11 nov 2011 01:33:06

    Eheee..sigur ca la Gales ar fi mult mai fain de stat cu cortul. Insa din cite stiu eu nu este permisa camparea linga Lacul Gales. Poate le vine mintea la cap si fac un refugiu salvamont si acolo. In felul asta se mai descongestioneaza traficul.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017