Cheile Carasului

Data publicarii: 29 nov 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

In  2010 am vizitat mai in amanunt frumusetile din judetul Caras-Severin.Cum mi-a placut ceea ce am vazut am revenit in zona.  Atunci am ramas cu o restanta, din cauza vremii capricioase: Cheile Carasului. Spre deosebire de acel moment, acum se anunta vreme buna. Mergem cu masina pina la viaductul din marginea satului Carasova, ne echipam si incepem sa coborim catre chei.



E sfirsit de septembrie, iar seceta si-a spus cuvintul si aici: debitul Carasului este foarte scazut. Traversam riul pe un pod de lemn si intr-am in traseul propriu-zis marcat cu triunghi albastru. Dupa citeva zeci de metri ne aflam in fata unui zid de beton. Din fericire avem o scara de metal pe care urcam fara probleme. Poteca e clara, pe stinga si pe dreapta riului sunt pereti inalti. Aici se gasesc o sumedenie de pesteri, mai mult sau mai putin cunoscute. In general sunt destul de greu accesibile.



Valea e inca destul de larga, poteca se mentine jos, aproape de apa. Ajungem intr-o poiana. Pe partea cealalta sa vede un portal inalt  unde se intra intr-o pestera. Cum astazi nu ne-am propus sa vedem pesteri si cum stiam ca pestera asta nu e cine stie ce frumusete, mergem mai departe.



Incepem sa urcam usor usor, lasind riul in stinga noastra tot mai jos. Parcurgem citeva portiuni surplombate unde poteca a fost sapata in stinca. In unele locuri peretii se ingusteaza iar apa curge mai lenes formind niste ochiuri  frumoase.



In Chei venise toamna, sunt frunze pe poteci. La un moment dat revenim linga riu intr-o zona unde se afla citeva repezisuri. Ne continuam drumul si suntem fascinati de vegetatia bogata si atit de deosebita care ne inconjoara.

Dam si de un indicator catre Pestera Subcetate:  trebuie trecut riul insa mai departe nu se vede o poteca clara ce ar trebui urmata. Nu-i bai.

Cam dupa 3 ore ajunge in Poiana Prolaz unde gasim primii turisti, trei adulti si doi copii. Acestia traverseaza Carasul pe doua cabluri metalice.

Pe malul opus e o fetita speriata care tipa ca din gura de sarpe:
-    Mi-e fricaaaaaaaaa! Nu vreaaauuuuuuuu! Nu vreaaauuuuuuuu!



Tatal insa ii pune un ham, o asigura si deodata fata se potoleste si chiar se distreaza cind aluneca pe cablu.

Intram in vorba cu ei, ne spun ca vor merge in amonte pina cind se termina poteca si ne arata o poteca ce urca pe deal si merge catre drumul national. Asta daca vrem sa facem circuit.



Dupa ce testam si noi cele doua cabluri, facem o pauza de masa scurta si plecam mai departe, spre partea cea mai  frumoasa a cheilor, dupa cum ne-a fost descrisa.  Putin mai sus gasim o punte care e degradata rau, nu cred ca se poate trece in conditii de siguranta desi o tablita ne indeamna sa trecem cite unul.



Traversam o poiana iar apoi ramanem de-a dreptul tintuiti in fata uni zone extraordinar de frumoasa: riul isi croise drum printre niste pereti mai apropiati ca pricind. Apa are o culoare stranie, frumoasa, iar soarele si luciul apei creaza niste reflexii interesante.



Apa se strecoara pe alocuri pe sub stinci, in locul asta pare adinca de citiva metri. Poteca merge pe buza stincii in unele portiuni nici nu se mai vede apa. Zona e din ce in ce mai salbatica si invdata de vegetatie. Se vede ca nu prea e circulata.



Poteca se mentine totusi la vreo 6-7 metri fata de nivelul apei. Riul da uneori impresia ca mai are un pic si seaca iar in alte locuri formeaza ochiuri adinci, in care apa inainteaza lent. Depasim o zona stincoasa mai delicata iar apoi incepem sa coborim. Ajung linga apa si regasesc pe turistii cu copii.
 
-    Aici e capatul drumului! Daca vrei sa mergi mai departe trebuie sa o iei prin apa. Capatul drumul lui e la Pestera Comarnic insa pina acolo mai sunt de trecut vreo 7-8 ochiuri cu apa mai adinca.



Cam aici se termina traseului de azi. Stam citeva momente si admiram in liniste un muschi verde de padure peste care mi s-a spus ca trebuie sa curga apa. Acum insa e uscat, asa ca ratez niste poze spectaculoase in nuante de alb si verde.



Pornim inapoi pe acelasi drum, strabatem inca odata cheile si de data asta chiar nu regret ca nu am ales varianta circuitului. Am batut prea multi kilometri pina in acest loc si e pacat sa nu il savuram pe indelete.



Din pacate finalul turei ne este umbrit de vestea unui deces in familie..Ceea ce inseamna ca trebuie sa revenim de urgenta la Brasov. Sa te odihnesti in pace, Tanti Cati!


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Munteanu Eduard

    29 nov 2011 03:11:36

    Frumoase locuri!

  • AlexB

    30 nov 2011 03:43:40

    E intr-adevar deosebit! Eu am ajuns cu traversta prin apa pana la Pestera Tolosu si la marmitele celebre de acolo. Ar fi fost sa incerc si mai departe spre Comarnic dar nu mai aveam timp fiind ultima zi de stat in zona. Cu siguranta o sa revin cu placere in aceste Chei ale Carasului

  • Bogdan

    30 nov 2011 04:28:09

    Edi, tu ai ajuns pe acolo? Daca nu trebuie musai sa treci asta in agenda. Alex, si eu as zice ca e nevoie de cel putin doua zile pentru zona asta a cheilor. Sper ca la urmatoarea vizita sa avem circumstante favorabile si sa vedem mai multe.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017