Parangul estic

Data publicarii: 30 nov 2011

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

In ultimii ani pasii m-au mai purtat citeodata prin Parang. De fiecare data pe drumuri cunoscute, batute. A venit insa vremea sa vedem si lucruri noi. De data asta am pornit de la Rinca iar obiectivul a fost parcurgerea crestei estice pina la granita cu Muntii Capatanii dar si a partii centrale a crestei.

Prima zi am folosit-o pentru drum, care a durat destul de mult. Am ajuns la Rinca, am gasit si pensiunea unde aveam rezervare. Apoi restul orelor ramase le-am folosit pentru o plimbare cu masina pe noua sosea Transalpina. Cu acest prilej am gasit si intrarile in cele doua trasee.

Transapina este inca in lucru si mai este mult pina sa fie gata. De la Rinca in sus lipsesc marcajele de pe sosea, parapetii, indicatoarele de circulatie, zidurile de sprijin. Mai mult, pe partile exterioare asfaltul a inceput sa crape sub greutatea basculantelor folosite de muncitori.


Am oprit in Pasul Urdele(2141m) pentru citeva poze. Apoi am coborit niste serpentine scurte, apoi am urcat pe Muntinu Mare( 2113m). De aici plecam pe jos intr-o plimbare cam de o ora. Facem cumva un cerc pe niste plaiuri. Ajungem intr-o zona  unde cred ca in mod normal ar curge niste paraie. Vegetatia tradeaza faptul ca in mod obisnuit zona e umeda. Seceta din acest an a fost insa cumplita, iar apa lipseste cu desavarsire lasind locul unor zone nisipoase.


Zarim undeva un pic mai jos o momaie mare. Mergem pina linga ea si nu ne pare rau: norii se joaca cu virfurile din Parang, uneori ascunzindu-le total. Mai departe cautam sa revenim pe zona cea mai inalta si sa privim prin caldarile nordice.


Suntem efectiv socati sa vedem Iezerul Muntinului secat. A ramas doar un contur de pamant.. Mai jos se distinge locul pe unde curgea paraul si unde se aduna intr-un alt lac. Abia acum am realizat cit de crunta este seceta din acest an 2011.

Revenim la masina si incepem sa coborim pina la Obarsia Lotrului. Vizitam cabana si savuram un ceai, intrebam cit mai costa cazarea(90 lei / camera dubla ), iar apoi revenim la Rinca.


Parangul Estic


Am urcat cu masina spre Pasul Urdele, am gasit un loc bun in Saua Dengheru(2035m) unde am lasat-o. Am plecat pe jos spre intrarea in traseu. Aerul rece al diminetii ne trezeste si ne obliga sa punem singele in miscare. Parcurgem o portiune de creasta scurta spre stilpul indicator. Avem un prim punct de belvedere pe Virful Dengheru( 2069m ).


Virful Mohoru

Marcajul pe care mergem ee banda rosie iar o sageata  ne trimite la Petrimanu. In apropiere e un lac format cu ajutorul muncitorilor ce lucreaza la Transalpina.

Desi e sfirsit de septembrie, turmele de oi sunt inca prezente la altitudine. Un caine ciobanesc jigarit abandoneaza un hoit si vine sa ne latre. Cind isi da seama ca hrana lui ajunge pe mina unor ciori mari ne lasa in pace.

Spre vest incep sa se vada citeva virfuri inalte ale Parangului, cum sunt Iezeru si Mohoru. Marcajul urmeaza un drum lat, de caruta. Se urca usor dar constant. Cam dupa 20 de minute parasim marcajul fascinati de o momaie aflata pe virful Papusa, 2136m.


Locul ofera o belvedere frumoasa catre statiunea Rinca, asupra vailor din jur dar si asupra virfurilor inalte din Parang. Se vede chiar si Parangul Mare 2519m. De asemenea gasesc foarte interesanta privelistea cu numeroasele serpentine ale Transalpinei.

Si ca tot aminteam de Rinca…Cu acest prilej am ajuns prima data. Nu stiu cum era acum citiva ani, cert  este ca am gasit o statiune urita, cu constructii in stil romanesc( adica fiecare a facut cum l-a taiat capul ), fara trotuare pentru pietoni, cu multe deseuri ramase in urma santierelor. Am fost cazati la o pensiune unde pretul a fost mare pentru  ceea ce ti se ofera.


De pe virful Papusa nu mai revenim in marcaj ci mergem de-a dreptul catre Virful Cioara(2123m), pe care drumul il ocoleste. Pasim aproape de prapastie si ajungem cu bine pe virf. Dupa o scurta pauza coborim in Saua Tidvele unde reintilnim marcajul.


Dar il parasim iarasi destul de repede pentru a urca pe Virful Galbenu(2137m) si pentru a merge pe partea insorita.


Aici gasim o momaie masiva, inalta. Profitam din plin si de acest punct de belvedere.


In spate e priveliste superba cu creasta inalta a Parangului.


Privim in continuare: avem de coborit destul de mult. Drumul se indreapta spre Vf. Musetoaia (2058m). Coborim cu spor iar inainte de acest virf intilnim un stilp cu sageti. Interesant e ca in directia noastra de mers nu e nici un sageata.
 

Pe una din sageti scrie Valea Galbena, dar fara marcaj, timp, finalitate.  Bineinteles, nu lipsesc inscriptiile cele mai importante de genul Gheorghe f*** capra dar si amenintari: Tarane, nu lasa gunoi pe munte ca o sa faci puroi pe frunte..si o sa ajungi ca Gheorghe.

Pe cealalta ni se spune ca banda rosie duce la:
-    Rinca 2 ore
-    Parangul Mare 8 ore
-    Obarsia Lotrului 6 ore


Saua si Virful Micaia

Din acest punct marcajul se desparte de drum si merge la inceput pe curba de nivel. Apoi incepem sa coborim usor spre Saua Micaia. In sa e parcata o masina, un ARO vechi , aproape de un lac mic. Pe harta nu e trecuta denumirea lui.

Aici reintilnim drumul de masina. Acesta ocoleste in coborire urmatorul virf, Micaia. Mergem pe drum doar citeva minute fiindca marcajul paraseste drumul, fapt semnalizat de un stilp. Apropiindu-ne gasim iarasi ameninatri: Sa faci infact daca lasi gunoi pe munte!

Plecam mai departe. Poteca nu e conturata aproape deloc. Marcajul e mai mult pe jos, pe pietre, multe din ele ascunse de vegetatie. Cu toate astea incerc sa fac munca de detectiv si incerc sa gasesc fiecare banda rosie. Urcam abrupt pe serpentine. Mai dam de un stilp. Deja ne-am obisnuit: stilpul si amenintarea: Sa iti rupi gitul in ripa daca lasi gunoi pe munte!

In mod miraculos toate aceste blesteme par a fi avut efect. Traseul a fost foarte curat pe toata lungimea sa, dar mai degraba cred ca acest lucru se datoreaza faptului ca locurile sunt umblate de foarte putini oameni.


Continuam urcusul pina in zona unei momai mari. Aici a fost ultimul semn intilnit. Nu am mai gasit nici stilpi si nici momai. Asa ca am mers pe unde ni s-a parut noua ca e mai bine. Ce a fost oarecum ciudat, zona aceasta prezinta un platou destul de mare.


Am mers spre zonele cu pietre iar in final am gasit si virful Micaia marcat cu un stilp de beton. Acesta a fost punctul maxim al excursiei noastre, 2170m.

Mai jos de virf gasim un loc mai ferit de vint si facem o binemeritata pauza de masa. Mai mergem putin sa vedem Curmatura Oltetului. Din acest virf se coborara tare, peste 500 de metri diferenta de nivel. Altitudinea in curmatura este 1615m.

Renuntam la a mai merge pina in Curmatura Oltetului avind in vedere ca nu intentionam sa mergem mai departe catre Lacul Petrimanu sau Muntii Capatanii.

Pentru intoarcere urmeaza sa coborim direct in drumul ce ne aduce inapoi la Saua Micaia, aceasta fiind ultima extravaganta din traseul de astazi. De acum incolo vom merge numai pe marcaj pina la Rinca.


Luam iarasi traseul de creasta cu urcari si cobori. La un moment dat, dupa o urcare grea cineva a pus pe o piatra un smiley sub care scrie asa: Mai este putin!

Incurajati de acest indemn prindem aripi si ne terminam traseul in Saua Dengheru. A fost o zi frumoasa, linistita, in care muntele ne-a apartinut exclusiv. Nu am intilnit pe nimeni in ciuda numarului mare de turisti de la Rinca dar si a masinilor ce tranzitau Transalpina. Ne pregatim pentru ziua urmatoare cind vom strabate partea centrala a Muntilor Parang.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Tibi Sturek

    17 dec 2011 14:51:14

    Am facut si eu asta vara traseul tau, fiind in drum spre Capatanii. Cred ca chestia cu roz (noi am gasit o multime) provine de la vreun eveniment gen cupa sau teambuilding, competitie sau ceva de genul. Cat despre Gheorghe, Doamne fereste sa ajungem ca el!... Felicitari pentru tura si fotografii!

  • Bogdan

    19 dec 2011 02:52:19

    Multumesc pentru mesaj. Eu zic ca putem sta linistiti: cita vreme nu lasam gunoi pe munte nu avem sanse sa ajungem ca Gheorghe :)

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017