Magura Branului

Data publicarii: 14 apr 2008

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Magura Branului ofera prilej de plimbare pentru 4-5 ore; iesire scurta, usoara, dar foarte frumoasa. Cum duminica ce a trecut trebuia musai impartita in doua( deh, ceva obligatii pentru a doua parte a zilei) am hotarit ca prima parte sa fie umpluta cu o drumetie mai scurta, mai aproape de casa.
 
Intrarea in traseu se face in Bran, la Inima Reginei. Acolo sunt intimpinat de 2 sageti indicatoare:
Banda rosie: Bran – Curmatura 5h
Triunghi albastru: Bran -  Sat Magura 3h-3h si ½

 
In prima parte se urca accentuat pe o muchie, prin padure, peste frunze moarte dar si printre citeva stinci. Printre copaci Castelul Bran se dezvaluie dintr-o noua perspectiva. Dupa vreo 15-20 de minute se atinge si primul punct de belvedere. Poteca ne conduce pe o margine stincoasa, lipsita de copaci inalti.


Perspectiva frumoasa spre Moeciu. Ce frumos s-ar vedea Bucegii daca vremea ar fi frumoasa..Dar asa..Bucegii sunt in ceatza acum..

 
Urcarea continua printre copaci mai tineri si mai putin inalti. Traseul ma conduce intr-o poiana larga, mare si, spre surprinderea mea, curata. Soarele se hotaraste si el sa apara, e un pic de vint. Pina aici am traspirat ceva. Avea sa fie partea cea mai solicitanta a traseului de astazi. Pina aici am facut 45 min. Prilej de poze multe, prilej de a admira de sus satele branene: Sohodol, Poarta, Simon, Moeciu de Jos si Bran. Norii par a vrea sa lase Bucegii in pace. Din loc in loc se zareste cite un colt de stinca inzapezit.

 
Drumul continua apoi prin padure, undeva prin dreapta poienii amintite exista doua sageti pe copaci, sunt destul de greu de observat. Poteca e larga se merge ca pe bulevard. Apoi urmeaza alte si alte poieni. Cerul e de un albastru incredibil, Bucegii se descotorosesc de nori incet-incet. Intilnesc si primele adaposturi temporare. Ma bucur ca nu dau de nici un om. Cu toate astea nu as putea spune ca e liniste..Pe tot traseul sunt insotit de muzica vesela a pasarelelor.

 
Urc inca vreo doua maluri si ma asez confortabil pe niste busteni pentru a admira peisajul. E un soare orbitor, prilej bun pentru putina plaja. Continui pe poteca clara insa pierd de tot marcajul. Nu ma obosesc sa il caut. Ajung in niste poieni in care gradinile oamenilor par a fi delimitate de un soi de garduri de piatra, insa putin inalte. Ma uit la ceas. Orele sunt putin inaintate la ora 14 trebuie sa fiu la masina. Asa ca o iau spre vale. Dau de un grup de case si de civilizatie. De undeva rasuna o pseudo-muzica populara. Traversez repede zona si dau de primii turisti. Ceva mai jos este un piriias frumos si repede. Pe malul sau o multime de flori galbene.

 
Tropa-tropa ajung in Moeciu si de acolo, tot pe jos, in mars fortat pina linga castel de unde recuperez masina.


In Bran e vinzoleala mare, o gramada de masini si de oameni. Oare citi dintre ei vor avea puterea de a renunta la aglomeratia de acolo pentru o plimbare faina intr-un loc minunat aflat la citiva pasi de ei?

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017