Dunarea la Cazane

Data publicarii: 10 ian 2012

In cautare de locuri noi si frumoase am ajuns si in zona Clisurii Dunarii. In 2010 am vazut portiunea dintre Socol si Orsova mai mult din masina. Si cum ne-a placut ce am vazut, ne-am intors pentru alte excursii in zona.

 

Muntii Mehedinti - Virful lui Stan

Dupa o lunga sesiune de condus, venind pe Valea Cernei, ajungem la Orsova unde facem o pauza de aprovizionare. Suntem uimiti de haitele foarte numeroase de caini vagabonzi. Plecam spre Dubova pe sosea si oprim din cind in cind pentru cite o poza.



Spre deosebire de vara trecuta e lume foarte putina. La Mraconia, unde admiram statuia lui Decebal sculptata suntem doar noi. Ramona citeste pe o tablita: plimbari cu barca pe Dunare, 25 de lei de persoana. Sun fara prea mare incredere la numarul de telefon  dar spre surprinderea mea, omul ne zice ca vine in 10 minute si in plus mai are niste clienti care l-au sunat.

Intre timp mai apar si doua fete din Brasov care ne intreaba daca stim cum se poate merge cu barca pe Dunare. Au ajuns exact unde trebuie. Punctual, omul pe care l-am sunat apare dupa citeva minute. Trage barca la un ponton aflat sub podul ce traverseaza golful Mraconia.

Apar inca 4 turisti: doi tineri care plecasera in luna de miere..cu parintii. Primim cu totii veste de  salvare. Plecam cu barca facind un mic ocol prin apele golfului Mraconia si apropiindu-ne de chipul lui Decebal.



Aceasta este cea mai mare sculptura in piatra din Europa, inalta de 55 m si lata de 25 m. A fost realizata dupa modelul celei din stanca Muntelui Rushmore din Statele Unite. Ideea  i-a apartinut omului de afaceri roman Iosif Constantin Dragan. Lucrarea a fost executata de un grup de 12 sculptori-alpinisti, sub conducerea sculptorului roman Florin Cotarcea si a durat 10 ani, intre 1994 si 2004.



Iesim la Dunare si trecem prin Cazanele Mici. Admiram de pe apa cladirea alba a manastirii. Mergem inspre amonte pe drumul de ape marginit de pereti stincosi si verticali.

La un moment dat Dunarea scapa din strinsoare si se intinde cit poate de mult in marele Golf Dubova. Peisajul s-a schimbat radical odata cu construirea barajului de la Portile de Fier. Aflam ca vechea vatra a satului Dubova este acum sub ape iar Dunarea si-a ridicat nivelul cu citeva zeci de metri. Bunicul meu, care era nascut in zona aceasta, spunea ca Dunarea avea o oarecare cadere in zona Cazanelor si era zgomotoasa. De aici si impresia ca fierbe si de aici si denumirea de Cazane.

Barca cu motor isi mai gasise intre timp citiva musterii pe unul din pontoanele de pe Golful Dubova. Dupa imbarcare ne indreptam spre Cazanele Mari. Aici avem de vizitat doua obiective: este vorba de doua pesteri: Vetereani si Ponicova.



Primul popas este la Pestera Veterani. Aici se afla amenajat un ponton fain, nou nout. Ne intimpina custodele pesterii. Ce este de retinut e faptul ca accesul in Pestera Veterani se poate face numai cu barca venind dinspre Dunare. Vizitarea costa 4 lei.


Aceasta pestera a fost folosita ca punct strategic de daci si romani, de austrieci si turci, putānd adaposti peste 700 de soldati. A fost fortificata de generalul austriac Veterani, de unde si numele pesterii. Se spune ca este prima pestera cartata din lume.

Cercetarile arheologice efectuate in aceasta pestera au arat faptul ca aceasta pestera a fost cunoscuta oamenilor din timpuri preistorice. Ea a fost considerata sanctuarul zeului Zamolxe de catre daci, apoi a servit ca salas pentru animale pana la construirea barajului de la Portile de Fier.



In pestera s-au construit fortificatii cuprinzand ziduri de piatra incepand cu sec. al XIII-lea, cunoscuta din documentele vremii sub numele de "Peth". La sfarsitul sec. al XVII-lea pestera a fost refortificata de oastea austriaca din Caransebes, reprezentand in acea vreme un punct de cantonare pentru 200 de osteni austrieci.

Avand in vedere importanta strategica a amplasarii pesterii ea a reprezentat in timp subiectul a numeroase dispute pentru cucerirea ei. A.F. Marsigli este primul care publica planul fortificatiei si descrierea pesterii sub numele acesteia de "Piscabara". Primele cercetari asupra pesterii dateaza din 1872. In 1929, A. Kubacka publica planul initial al pesterii asa cum a fost el intocmit de armata austriaca in 1692. Dupa 1962 incep si primele cercetari amanuntite ale pesterii din punct de vedere biospeologic si mai apoi geografic si arheologic.

Pestera este mijlocie, 64 m si este in intregime fosila si are un caracter usor ascendent. Pestera are o galerie scurta de acces, o sala mare (de 28 m latime si 37 m lungime, inalta de pana la 20 m). Sala este luminata direct printr-o fereastra. Exista o galerie vestica ascendenta dezvoltata pe diaclaze, la intrarea careia se afla un zid de fortificatie din piatra, partial distrus. In partea terminala a salii exista amenajata o fantana - "Fantana Turcului".

Plecam tare incintati de cele vazute si aflate, salutam ghidul si ne urcam in barca. Inaintam prin Cazanele Mari strajuite de Vf. Ciucaru Mare(316m) pe partea romaneasca, respectiv Veliki Strbac(768 m ) pe partea sirbeasca.



Cel mai frumos si mai interesant moment a fost la Pestera Ponicova, aflata in amonte de Pestera Veterani. A fost prima pestera in care am intrat cu barca. Omul care o conduce e un adevarat maestru, se strecoara  printre stinci si intoarce barca intr-un loc strimt. Soarele, verdele de pe versanti si apa creaza nuante superbe de culori.



Iesim cu barca din pestera  si plecam spre Golful Mraconia. Ajutati sesnsul de curgere mergem parca ceva mai repede. Savuram aceasta plimbare. La un moment dat, in amonte urca un vas de croaziera plin cu turisti. Valurile generate de acesta clatina serios barca noastra. Barcagiul insa o aseaza perpendicular cumva pe valuri, ne tinem bine pina cind apa se linisteste.



Ciucarul Mare

Coborim din barca, ne urcam in masina si ne indreptam spre Dubova. Oprim aproape de iesirea din sat si plecam spre Ciucaru Mare pe un traseu marcat cu triunghi galben, o ora de mers. Putin mai incolo pe o sageata de lemn scrie ca sunt doua ore. Nici nu conteaza prea tare, mergem oricum.



Nu plecam singuri ci insotiti de citiva caini de pripas care stiu drumul pe de rost. La inceput se urca destul  de tare prin padure, dar dupa doua zile de Parang asta pare a fi o joaca. Vegetatia e deosebita, e inca mult verde si tot acest drum se transforma intr-unul relaxant.




De la un moment dat nu mai urcam ci mergem mai mult pe loc drept. Gasim si un loc de popas frumos amenajat: bancute, masa si cos de gunoi.



Iesim din padure si dam intr-o poiana. Vedem impozantul virf Veliki Strbac de pe malul sirbesc. Mergem insa cu bagare de seama ca locul pare ideal pentru vipere.



Ajungem pe o culme stincoasa. Sub noi e Dunarea, peisajul e absolut incintator.



Dupa ce facem poze plecam in continuare pe poteca in sensul de curgere al Dunarii. Mergem cumva in paralel cu fluviul si mai gasim inca un punct de belvedere. Poteca e in general clara insa in citeva locuri trebuie cautat marcajul findca se mai intersecteaza si cu alte poteci.

Cireasa de pe tort este insa deasupra Golfului Dubova.  Nici nu ajungem bine ca Ramona ma averizeaza:

-    Ai grija in spatele tau e o vipera!

Din fericire vipera nu e agresiva, mai degraba pare speriata de prezenta noastra. Fac miscari lente, sarpele isi vede de treaba si se face nevazuta sub un pietroi.



Se vad bine Cazanele Mici. Partea romaneasca este dominata de Virful Ciucaru Mic de 313 metri iar cea sirbeasca de virful Mali Strbac de 626 metri. Locul e atit de frumos incit cu greu ne dam dusi.



Si tot aici e mai gasim un stilp interesant: acesta marcheaza sfirsitul traseului. Plecam pe poteca dar facem circuit care ne scoate prin poieni si pe linga ramasitele unei foste constructii in zona cu masuta si bancute.

Pestera Ponicova

Coborim la Dubova  cit putem de repede fiindca seara e aproape iar noi mai avem un obiectiv de vizitat. E un loc in care am mai fost astazi si anume..Pestera Ponicova. Da, pestera mai are doua intrari, se poate intra si dinspre uscat dar si dinspre Dunare.



Mergem cu masina pina dam de prima vale. Tinem firul vaii pe o poteca destul de clara, dar nemarcata. In scurt timp intram intr-un sector de chei salbatice. Pereti verticali se intind in stinga si in dreapta decorati din abudenta cu vegeratie.



Pasim pe bolovani mari si ajungem intr-o zona unde gasim un pod natural lung de 25 de metri si inalt cam de 6-8 metri. Aici intr-o zona mai joasa s-a adunat apa. Pentru a inainta e necesar sa coborim pe doua scari de lemn care sunt cumva inadite.



Trecem pe sub podul natural si ne aflam in fata impresionantului portal de intrare. Acesta are cam 15 metri inaltime. Undeva sus se mai observa o intrare in pestera. Noi mai coborim doua scari destul de scurte. Intram pestera si inaintam pe un culoar larg presarat cu bolovani.



Pestera Ponicova nu impresioneaza prin stalactite, stalagmite, coloane ori alte formatiuni specifice. Nu veti gasi aici lucruri de felul asta. Ceea ce efectiv te striveste sunt peretii inalti si abrupti, ai senzatia ca te afli intr-o catedrala gotica.



Treptat lumina e tot mai slaba, noi cotim prin citeva cotloane, punem frontalele la treaba. Dinspre Dunare se aude zgomotul apei care izbeste malurile. Noi inca suntem pe uscat. Bezna tine putin fiindca incepe sa vina lumina de la portalul aflat inspe Dunare.


Dupa citeva zeci de metri dam si de apa. Mergem cit se poate pe bolovani si ne oprim in fata unui culoar unde apa se intinde pe toata latimea. Nu mai este mult pina la celalalt capat. Cum nu abem chef de udatura si nu putem anticipa cit de adinca va fi apa, ne oprim aici. A fost o experienta interesanta.

Venim inapoi prin cheile cele salbatice si ne intoarcem la masina. Plecam la Dubova in cautare de cazare. Oferte sunt multe insa preturile mi se par cam mari chiar si pentru extrasezon. Pina la urma targem la Pensiunea Adriana, un loc frumos aranjat cu o gazda foarte de treaba.

Gazda e de fapt..gazdoi. E vorba de un domn din Timisoara care ne invita sa culegem si sa mincam smochine direct din pom. Sunt excelente. Stam la masa la un pahar cu vin si ii povestim pe unde am fost.

-    In 1989 de pe Ciucaru Mare am coborit pe stinci pina la Dunare, pe acolo am trecut la Sirbi si mai apoi am ajuns in Germania. Altii se foloseau de Pestera Ponicova pentru a ajunge la Dunare si a trece granita.

De dimineata ne facem gata cit de repede putem. Pentru astazi trebuie sa alegem intre a face un traseu mai lung in jurul Dubovei  si o urcare pe Ciucaru Mic urmata de apoi de o deplasare pina In Cheile Rudariei unde sunt de vazut o pleiada de mori de apa. In plus, tot in seara asta trebuie sa ajungem si la Brasov.

Ciucaru Mic

Pina la urma alegem varianta a doua. Plecam in traseu de pe malul Dunarii. Urmam un marcaj triunghi rosu, tot prin padure, foarte asemanator cu cel de pe Ciucaru Mare. Singura diferenta e data de faptul ca urcarea e mai lina.



Atingem un puct de belvedere unde sunt bancute si o masa. Se vede tare frumos tot Golful Dubova, Ciucarul Mare. De aici ne continuam urcarea lina iesim in poieni, trecem printr-o zona cu maracini de care ne tot agatam hainele.



Intr-un final ajungem pe niste stinci de unde avem iarasi belvedere. Dunarea curge sub noi si, pentru prima data auzim acel zgomot care aminteste de fierberea apei. Ce bine ca am urcat de dimineata si ca e pustiu si pe munte si pe sosea!

Cam dupa o jumatate de ora plecam inapoi spre masina. De data asta nu facem circuit, tinem exact acelasi drum. Si astfel se incheie aventura noastra de la Cazanele Dunarii. Plecam spre Cheile Rudariei, dar despre asta am sa va povestesc intr-un alt jurnal.

Fotografii gasiti aici:

pe Dunare:

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Cazanele%20Dunarii%20-30-09-2011

Ciucaru Mare:

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Ciucaru%20Mare%20-30-09-2011

Ciucaru Mic:

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Ciucaru%20Mic%20-01-10-2011

Pestera Ponicova:

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Pesteri&gal=Pestera%20Ponicova%20-30-09-2011


Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017