Parcul Mulinologic Eftimie Murgu din Cheile Rudariei

Data publicarii: 19 ian 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Asa cum va promiteam in finalul povestii de la Cazanele Dunarii, urmeaza sa va spun cite ceva despre un loc foarte aparte: Parcul Mulinologic Eftimie Murgu din Cheile Rudariei. Excursia in acest loc nu a fost pregatita, programata, a  fost mai degraba un impuls de moment. De aceea am ajuns insuficient documentati si poate din cauza asta am avut si de pierdut unele lucuri.


Eftimie Murgu este un sat situat in Judetul Caras-Severin in apropiere de Bozovici. Numele lui vechi a fost Rudaria insa, spre a cinsti memoria revolutionarului pasoptist Eftimie Murgu, nascut aici, i s-a dat numele acestuia. Satul este atestat documentar inca de la 1241, numele de Rudaria deriva din doua cuvinte slave, ruda = minereu si reka = riu. Tot pe teritoriul acestei localitati se afla cel mai inalt virf din Muntii Almajului, Svinecea Mare -1224m.



Probabil ca si voi m-am mirat cind am vazut scris cuvintul mulinologic pe un afis de la intrarea in sat. Moulin = moara in limba franceza. Moulin te duce mai degraba cu gindul la Moulin Rouge insa celebrul restaurant parizian vad ca tot amina deschiderea unei filiale prin locurile astea.

Si totusi cu ce este asa de special acest sat: el adaposteste o rezervatie extrem de interesanta si unica in felul ei. De-a lungul vaii Rudariei se gasesc amenajari necesare pentru 22 de mori de apa. Morile de apă de aici au un sistem hidraulic ce îsi găseşte specificul în folosirea ciuturii (asemănătoare celei construite după sistemul Kapllan). Eftimie Murgu este cel mai întins parc mulinogic din sudul  Europei.

Scurt istoric ( am folosit informatii de pe site-urile moridinrudaria.uv.ro si carpati.org)

Pe Valea Rudăriei în anul 1772 sunt consemnate 8 mori, iar în 1874 - 51 de mori. De-a lungul timpului inundatiile au distrus o buna partedin ele. Astăzi se mai păstrează doar un număr de 22 de mori care sunt aşezate de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km, în sat şi în afara lui. Amenajarile au scopul de a valorifica potenţialul energetic redus al râului Rudăria.

Exploatând la maximum avantajele terenului, corectându-l prin tunele şi baraje (realizate din piatră, trunchiuri de copaci şi crengi împletite într-un fel de garduri chibzuite şi trainice), ţăranii rudăreni au construit de-a lungul timpului un veritabil complex mulinologic, monumental şi pitoresc, ingenios şi eficient, capabil să rezolve nevoile de măcinare ale familiilor din sat.

 

Roţile acţionate de forţa apei erau confecţionate la început din lemn, fiind înlocuite ulterior cu cele de metal, pe motive de durabilitate. Lagărul care susţine mişcarea de rotaţie a rămas tot din cremene alb.

Morile au fost construite şi exploatate în sistem asociativ, de către 15-25 rândaşi (rândaş - familie ce avea dreptul de a folosi moara la un interval de timp cuprins între 12-24 de ore), pe baza unei înţelegeri nescrise. Acest rând la moară se putea vinde sau moşteni. Morile reuşeau să macine 130-140 kg de făină în 24 de ore. O dată pe lună, o zi era rezervată întreţinerii morii, fiecare familie trimiţându-şi un membru.

Unele au denumiri foarte originale, descrise de cuvinte venite parca din alte lumi. Ele purtau numele constructorului sau a unei familii-sef ( Batolea, Roşoanea, Viloanea, Trăiloanea ) ori numele locului ( Moara de la Tunel, Îndărătnica de la Perete, Moara din Ţarină, Îndărătnica dintre Râuri ).

Aflate în pragul distrugerii după 1989,  o parte din morile de pe Valea Rudăriei au fost restaurate prin fonduri europene, cu ajutorul specialiştilor de la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra din Sibiu. Dificultatea refacerii acestui veritabil muzeu în aer liber a fost sporită şi de lipsa tot mai acută a meşterilor restauratori, o profesie pe cale de dispariţie în întreaga depresiune a Bozoviciului.

 În anul 2003 s-a deschis un mic muzeu etnografic care aparţine Şcolii Generale din Eftimie Murgu. Acesta cuprinde printre altele, o moară dezasamblată pentru a putea scoate în relief părţile componente ale unei mori cu ciutură.  

Noi am vizitat doar morile aflate in afara satului, vreo 10 in total. De cele din sat nici nu stiam, dar asa este cind pleci la drum insuficient informat. In plus am fost indrumati gresit de cineva din sat asa ca la un moment dat ne-am trezit intr-o fundatura. Unde nu era nici urma de moara.

Ultima inundatie de proportii a avut loc in 1955, in urma ei s-au distrus o serie de mori ale caror nume  le mai stiu doar bătrânii: Trocolea, Dacicoanea, Drăgiloanea, Moara De Piatră, Strâmtoarea, Sfetoanea, Bogdăneasa, Şutoanea..

Morile reuşesc să macine 130-140 kg de făină în 24 de ore. Ele erau deţinute de 15-25 de rândaşi ( familie ce are dreptul de a folosi moara la un interval de timp -"rând"- ce este cuprins intre 12-24 de ore). Dar, rudărenii nu foloseau morile doar pentru a obţine făină, ci erau si locuri de adunare, de socializare.
 
Drumul de acces in cheile Rudariei a fost asfaltat recent, s-au reparat si ceva parapeti de piatra, s-au mai amenajat si potecile ce faciliteaza accesul spre mori.



Prima moara vizitata este Batolea. Din pacate inchisa si fara ciutura.



Aproape de ea insa pe partea opusa a riului se mai vede o moara. Facem ceva echilibristica sa ajungem aproape de ea, urcindu-ne pe un zid care directiona apa catre moara. Aceasta este Patoanea iar roata ei se invirte, semn ca functioneaza.



Putin mai sus, linga un zid de sprijin exista inca o moara. Din pacate someaza, ciutura de metal e  demontata si sta cuminte dedesubt asteptind vremuri mai bune. Numele ei: Indaratnica de la Perete.



Aproape de ea, chiar in mijlocul riului e o alta moara. Aceasta are ciutura de metal care se invirte de numa-numa. Se numeste Indaratnica dintre Ape. Dupa alte clipe de echilibristica ajungem in fata ei. Ne intimpina un domn care isi macina faina.

-    Poftiti inauntru, ca pentru asta ati venit, sa vedeti moara la lucru.


   
Omul e inalt, slab, are voce puternica. Ii dai maxim 60 de ani. Ne spune ca are 86, ca e vaduv si ca munca il ajuta sa se mentina in forma. Insa are si el un of:

-    Stiti, anii trec si pasul mi-e tot mai mic..



Ne arata si ne explica tot procesul tehnologic, pe unde se pun boabele, cum ajung la roata, pe unde iese faina, cum se porneste si cum se opreste moara. Intr-un tirziu lasam omul sa isi vada de treaba, ii uram toate cele bune si sper sa il regasim sanatos si cu alta ocazie.



Trecem riul pe o punte de lemn si revenim in sosea.



Mergem in amonte si mai gasim o amenajare, in fapt un soi de baraj din lemn si un jgheab pe unde apa poate fi directionata catre moara Trailoanea. Aceasta moara pare a fi functionala si ciutura tot de metal.



Trecem iarasi riul si ne oprim mai sus aproape de Moara Viloanea. Niste copii tocmai vin de la ea.

Din pacate e inchisa dar din cite imi dau seama e in stare de functionare. In aval e amenjat de asemeneaun baraj din lemn.



Pornim in amonte si gasim moara Rosonea



Imprejurul sau are amenajari ingenioase menite sa duca apa la roata.



Mergem si mai sus. Riul face un cot dupa o stinca mare. Undeva aproape de baza stincii se afla inca o moara. Coborim pe o poteca pina la ea. Se numeste Moara de la Tunel.



Nu mai e functionala, componentele ei au fost demontate. Intre moara, si stinca e un culoar iar la mijlocul culoarului e un tunel. Din cite am vazut poate fi parcurs dar cu grija, cind am fost noi era plin de tot felul de craci, lemne si frunze.

Am plecat mai departe prin chei. Nu am mai gasit mori insa ne-am bucurat de aer curat de zgomotul apelor si adierea vintului. Am parasit locul cu regret. Poate alta data cind va fi timp mai mult vom sta mai multe zile fiindca Valea Almajului are multe de oferit.



Ne asteapta un drum lung pina la Brasov. Ne oprim la un moment dat pentru a admira create Muntilor Cernei si celebra creasta calcaroasa a virfului Arjana.

Senzatiile pe care le-am avut-o dupa ce am parasit morile din Cheile Rudariei au fost amestecate. Pe de-o parte de multumire ca am fost  intr-un spatiu extraordinar, aproape sacru. Pe de alta parte tristete pentru morile care nu mai functioneaza. E bine ca s-au facut ceva lucrari in zona, ca s-a asfaltat drumul insa poate ar fi trebuit inceputa si finalizata mai intai repararea morilor si celorlate amenajari din albia riului. Cu plusuri si minusuri e bine ca in tara noastra avem o asemenea minune.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 7

  • Ciocanel Nicusor

    19 ian 2012 10:05:12

    Parcul Mulinologic din Cheile Rudariei ?!!! Numai voi puteati nimeri un asa loc fain.

  • Constantin Ceapchi

    19 ian 2012 10:27:16

    Multumesc Bogdane pentru aceasta relatare. Este foarte interesanta si cuprinde amanunte ce nu le gasesti in ghiduri turistice sau alte relatari. Sper sa ajung si eu candva prin acele locuri de legenda.

  • Constant .Al

    19 ian 2012 10:57:16

    Scumpa treba faceti postand atatea bogati - va "platim" cu admiratia noastra.

  • Alex Grigoras

    19 ian 2012 13:18:56

    Foarte frumos. Este ca un itinerariu in trecut.

  • Romeo Popoiu

    22 ian 2012 08:28:21

    Nu ma satur sa ma minunez cite locuri ai ajuns sa umbli. Asta, cu parcul de mori, e o mica minunatie de la noi, din comorile ce le tinem ascumnse (o fi bine? o fi rau?) M-ai stirnit, sper sa ajung si eu cindva pe-acolo.

  • Bogdan

    23 ian 2012 02:55:20

    Va multumesc pentru aprecieri. Pentru domnul Popoiu: eu cred ca in cazul de fata, e bine ca un loc cum e asta sa fie cunoscut. Daca oamenii stiu de acest parc, il viziteaza, eu zic ca are mai multe sanse sa fie salvat. Daca oamenii si autoritatile din Eftimie Murgu vad turisti in sat, daca acestia lasa bani pe acolo pe la vreo pensiune sau pe la vreun magazin isi vor da seama ca parcul mulinologic poate deveni o sursa importanta de venit. E bine ca au refacut drumul, sunt cam 4km de asfalt si sper ca lucrurile sa nu se opreasca aici.

  • Dan Buzac

    11 feb 2012 01:47:24

    Multumim ca macar asa mai putem vedea si noi minunatiile tarii noastre, dar sper sa ajungem si noi pe aceste meleaguri mioritice, e pacat sa le ratam.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017