Intilnire cu Muntii Bretcu

Data publicarii: 26 ian 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Muntii Bretcu reprezinta o parte distincta a Carpatilor de Curbura. Eu n-am avut ocazia sa merg acolo decit in toamna lui 2011 impreuna cu membrii MecanTurist Galati. Informatiile despre acesti munti sunt putine si tot ce am gasit au doar citeva precizari succinte. Am sa incerc inainte de a povesti tura propriu-zisa sa va spun cite ceva despre localizare.

Muntii Bretcu sīnt delimitati la vest de depresiunea Tīrgu Secuiesc, la sud de Muntii Intorsurii, la nord si nord-vest de izvoarele Oituzului; limita estica este marcata de īnsasi creasta principala a muntilor Vrancei.



Vīrfurile principale, dispuse de la nord la sud depasesc cu putin altitudinea de 1300 m, sīnt netede, acoperite de padure si legate īntre ele prin largi īnseuari sau despartite prin vai transversale.

Pentru orientare am avut cu noi o harta schematica, busola, poze de pe Google Earth, un telefon cu Google Maps, citiva au avut si gps-uri dar fara track.



Noi am abordat masivul dinspre pasul Ojdula urmind a termina traseul in Pasul Oituz. Zis si facut. Am plecat dis de dimineata urmind a ne intilni la plecarea in traseu. Ajung in pasul Ojdula insa nici urma de galateni, semnal la telefon ioc. Atmosfera e limpede. Am hotarit sa merg inainte pina dau de ei. Dupa putin timp am intrat in ceata, iar dupa vreo 3km am intilnit gasca de la Galati in Pasul Musat, la intarea intraseul banda rosie din Muntii Vrancei.



Nea Marin plecase in cautarea drumului care bineinteles ca nu era acolo. Vreo doi oameni se duc dupa el. Nea Marin se intoarce, cautatorii nu sunt cu el. Ii asteptam si pe ei. Apoi ne imparcam in masini si plecam in pasul Ojdula unde ne lasam masinile.



Plecam printr-o poiana larga pe un drum forestier, nu exista marcaj si nici urme ca acest traseu ar fi fost vreodata marcat. Insa pe copaci mai exista insemne de gen ion+ lenuta = inima. Padurea a prins culoare iar copacii singuratici fac deliciul fotografilor.



Dupa o scurta perioada se urcare incepem o coborire mai accentuata. Undeva gasim un adapost de observatie destinat, banuiesc vinatorilor. E in stare buna, pare a fi destul de nou.



Ne continuam coborirea si intram in padure pe nesimtite. Drumul este in continuare clar, nu prea ai alternative. Urcam si coborim pe portiuni scurte pina ajungem la marginea unei poieni mari. Aici avem parte de  prima balaureala. Spre dreapta e o poteca destul de bine conturata care merge prin padure dar care se cam infunda dupa 10 minute.




Am facut incercari diverse pe tot felul de poteci sau urme de poteci dar am ajuns intr-un loc de unde singurele optiuni insemnau niste coboriri puternice. Intr-un final, dupa o sedinta tehnica am hotarit sa ne intoarcem in poiana.



Zis si facut, revenim in poiana si ne asternem la masa ca deja ni se facuse foame. E greu sa iti inchipui cite bunatati s-au strins de la atitia oameni. Am avut asadar parte de un adevarat festin culinar asezonat cu o multime de feluri de palinci si vinuri.



Dupa ce toata lumea si-a pus stomacul la treaba am impachetat si am plecat mai departe mergind prin dreapta pe la marginea poienii si a padurii. Putin mai sus intram in padure si regasim drumul forestier ce fusese invadat de iarba. Urcam ceva mai intens, incep sa apara timid si ceva stincarii. La final suntem rasplatiti intr-un mod ceva mai aparte. Nu e vorba de vreun punct de belvedere mai deosebit, ci de o poiana tare interesanta.



Si e interesanta mai ales prin forma ei, care se apropie foarte tare de un cerc. Dar cercul asta nu e chiar foarte mare.  Daca am fi avut atmofera ceva mai limpede probabil am fi vazut si mai inspre departari. Poate alta data.



Drumul traverseaza poiana spre centru apoi ne onliga sa coborim iar in padure. Insa nu pentru mult timp. Putin mai incolo dam de o alta poiana, de data asta mult mai intinsa si dotata cu stina.



Foto: Lucian Balanica( http://naycool.blogspot.com/ )

Coborim ceva mai tare si ne regrupam chiar in curtea stinei unde facem si o fotografie de grup.

De aici urmeaza sa ne despartim: soferii se vor intparce spre a recupera masinile si spre a se deplasa spre Pasul Oituz de unde sa recupereze restul participantilor. Ceilalti urmeaza sa tina drumul inainte pina inspre Pasul Oituz. Ii cedez Pentaxul Ramonei asadar pozele din a doua parte a turei ii apartin.



Din cite mi-a povestit ea, traseul s-a desfasurat in continure pe culme. Au mai gasit o stina, apoi au mers prin poieni si padure, pe poteci mai putin clare. Dupa o portiune de urcare au reusit sa prinda drumul forestier care duce catre pasul Oituz.

Impreuna cu Edi Munteanu, Adi Petroiu si Lucian Balanica, m-am intors inapoi in pasul Ojdula. Ne-am deplasat ceva mai repede, se simte cind grupul e redus. Am parasit Muntii Bretcu si plecat inspre ceata si inspre Pasul Oituz.

De aici am plecat in intimpinarea companionilor nostri de drumetie. Ne-am intilnit destul de repede cam dupa 10 - 15 minute de mers, mai intai auzindu-ne reciproc vocile prin ceata extrem de deasa.

Vine toata lumea si ne regrupam in pas. Se fac planuri pentru o eventuala actiune de marcare a traseului parcurs astazi. Pentru asta ar mai trebui facuta inca vreo doua vizite.

Ne despartim la ceas de seara fiecare plecind pe drumul sau: Mecanturistii catre Galati, iar noi spre Brasov.



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 6

  • Popa Dan

    26 ian 2012 04:03:00

    In acest tinut,in acel timp, prin culoare toamna era la ea acasa.Sa traesti Bogdane!

  • Ciocanel Nicusor

    28 ian 2012 06:15:14

    A fost o tura cu soare,ceata,primele petece de zapada ale sfarsitului de an 2011, balaureala si multa, multa voie buna...Fain o fost Bogdane...

  • Adrian Rosca

    28 ian 2012 17:41:26

    Salut, din cate stiu eu pasul Ojdula se cheama de fapt Oituz-Izvor. Eu am facut traseul asta de doua ori, prima data in '91 iar a doua oara in '94 iar pe atunci mai exista marcajul banda rosie, semnele fiind insa vechi si rare. E o zona frumoasa si putin umblata, iar sus in culmea ce uneste pasul Oituz-Izvor de Musat, in zona vf. Inzepezitul Mic, am mancat cei mai mari si gustosi fragi care i-am mancat vreodata.

  • Dragos Grigorescu

    20 mar 2012 14:01:13

    Vreau sa fac si eu un traseu asemenator imediat dupa Paste si as avea nevoie de cateva informatii suplimentare. Te rog trimite-mi ne de telefon pe ggrrigson @ yahoo.com si te sun. Merci mult. Dragos

  • Bogdan

    20 mar 2012 14:53:41

    Dragos, ti-am raspuns pe privat. Ramine sa vorbim la telefon.

  • Grigorescu Dragos

    26 iun 2012 05:47:50

    Bogdan - multumesc pentru intentia de a ma ajuta cu informatii, uite insa ca am fost deja si nu am apucat sa te sun. Am facut o tura de 3 zile imediat dupa Paste in care am parcurs integral creasta Muntilor Bretcu-Oituz, o portiune din Mtii Vrancei si o buna bucata din creasta Munceilor Intorsurii. Ma gandeam la urmatorul aspect. Pentru cineva care merge prima oara in zona, articolul tau se numara printre putinele informatii disponibile. Hartile sunt toate invechite/incomplete si stabilirea unui plan precis al turei e aproape imposibil. Timpul nu-mi permite sa fac si eu un articol detaliat, insa as vrea sa pun la dispozitia doritorilor track-urile de gps aferente turei facute de mine. In conditiile in care nu exista nici urma de marcaj dar exista mii de drumuri forestiere, sansele sa te ratacesti sunt extrem de mari si utilizarea unor track-uri testate poate aduce multe beneficii. Daca esti de acord, ma gandeam ca ar fi bine sa le incluzi in articolul tau, daca nu sa ne gandim la alta varianta. Numai bine Dragos

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017