In Ciucas pe Valea Tigailor

Data publicarii: 01 feb 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Am pornit intr-o zi de toamna pentru a nu stiu cita oara spre Ciucas. Am constatat in timp ca de-a lungul unui an se string destul vizite prin acesti munti, pe trasee mai mult sau mai putin cunoscute. De data asta vom urca pe un traseu nou pentru toata lumea si anume pe Valea Tigailor. Traseul nu e marcat insa si are vreo doua portiuni delicate unde a fost nevoie de cordelina.


Ne-am adunat la aceasta tura sase oameni: Oana, Ramona, Radu, Robi, Cipri si eu. Am inaintat rapid pina la intrarea pe vale. De aici avea sa inceapa distractia. Mergem pe o poteca destul de neclara insa fiind pe fundul vaii e clar ca nu avem pe unde ne rataci. Cam la 15 - 20 de minute de la intrare se afla o saritoare care avea sa ne puna probleme.


E vorba de o stinca neteda cu prize putine si friabile. Radu si Robi reusesc sa treaca printr-un exercitiu de echilibristica. Apoi se intorc sa ne ajute.


Cipri scoate cordelina si inaintarea se face ceva mai usor. Dupa ce nu mai este nevoie de coarda mai e o portiune de vreo 10 metri unde trebuie sa fim atenti. Apoi valea se mai deschide.


Mergem drept o portiune apoi urmeaza o alta saritoare. Dupa ce urc prima treapta imi dau seama ca am cam urcat degeaba fiindca exista posibilitatea ocolirii pe partea stinga pe o panta abrupta. Ironia face ca mai sus sa gasesc o poteca faina ce tine curba de nivel.


Fetele procedeaza si ele la fel ca mine, vine si Ciprian. Radu si Robi aleg catararea pina sus si sincer ii admir pentru pricepere si curaj. De aici incolo traseul se calmeaza.


Nu mai avem de trecut zone dificile, ci doar de urcat cind prin nisip pe fundul vaii, cind pe malul sting, cind pe cel drept. Din cind in cind peretii se apropie ca apoi sa se largeasca brusc. Ajungem incet incet in zone in care padurea se mai rareste si incepem sa mai recunoastem peisajul. Suntem undeva sub Tigaile Mari.



Cipri masoara pentru ultima data latimea potecii. Mai tinem o bucata scurta fundul vaii. Daca am continua am ajunge sub viful Ciucas. Dar planul este altul: incepem sa urcam pieptis pentru a ajunge in poteca ce leaga Saua Tigailor de Saua Chirusca. Intre timo insa ne oprim pentru o binemeritata pauza de masa si de plaja.


Apoi ne continuam drumul catre poteca marcata. Bineinteles ca il gasim usor si ne indreptam citeva zeci de metri in directia Cabanei Ciucas.


Ne intilnim cu un grup de turisti. Sunt abordat de un domn care ma recunoaste dar nu e sigur ca sunt chiar eu. Figura lui imi este cunoscuta dar nu stiu de unde sa il iau. Dupa citeva intrebari ne dam seama ca in urma cu citiva ani ne-am intilnit cu el si sotia lui si am mers impreuna in Bucegi, urcind la Virful Omu pe Ciubotea si coborind pe Valea Gaura.


Ne despartim de acest grup care urmeaza sa coboare din munte pe Bratocea. Noi in schimb nu ne astimparam si parasim iarasi marcajul. Gasim o poteca bine conturata care ne duce la o stinca interesanta dotata cu citeva gauri. Prilej numai bun de poze.


Coborirea in marcaj e mai putin prietenoasa cu noi si genunghii nostri insa reusim sa o facem fara sa ne accidentam. Vizibilitatea e buna, se vede departe pina la Tataru si Siriu. Ajungem intr-o sa de sub Muntele Chirusca unde se afla un stilp cu sageti si de acolo ne indreptam cu pasi repezi spre noua cabana Ciucas.


Zona cabanei a devenit foarte aglomerata sunt destui nesimtiti care au urcat cu masina dar nu s-au multumit sa ramana linga cabana ci au luat-o pe pajiste in sus. Noroc ca nu se poate ajunge cu jeepul pina pe virf. Ufff..cit de mult bine ar putea face o bariera strasnica inchisa la intrarea in Valea Berii…

Nu ne mai oprim la cabana, ca e destul de tirziu si alegem coborirea pe Valea Berii. Drumul are panta destul de inclinata si ma tot minunez cum unele masini au reusit sa urce pina aici. Drumul e pietros si alunecos. Pina la Fintina profesorului Nicolae Ioan, genunchii nostri protesteaza vehement dar trecem cu bine si de aceasta ultima portiune.

Dupa o gura de apa rece si sanatoasa tinem drumul forestier la vale si povestim ca sa nu ne fie urit. Din curtea fabricii de apa minerala citiva caini ne latra insistent. Aici se tremina tura noastra de astazi. Traseul inedit a fost principalul ingredient pentru inca o excursie reusita.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Munteanu Eduard

    01 feb 2012 02:19:54

    Foarte frumos, vreau si eu!

  • Bogdan

    01 feb 2012 03:43:51

    Edi, adu cordelina si se rezolva :)

  • Constantin Ceapchi

    01 feb 2012 13:49:13

    Ma inscriu si eu la tura asta.... Frumoasa tura si inedita ca traseu. M-au fascinat peisajele din jurul Tigailor si incerc pareri de rau, pentru turele anterioare, in care timpul alocat turei a prevalat in defavoarea unei cercetari mai amanuntite asupra nenumaratelor frumuseti ascunse privirilor trecatorilor grabiti. De fapt, aceasta observatie se aplica la toate turela constranse intr-in program strict de week end.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017