Valea cu Calea

Data publicarii: 13 feb 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Astazi vreau sa aduc in atentie un traseu pe care l-am facut pe o vale cu nume interesant: Valea cu Calea. Aceasta este situata in Muntii Piatra Craiului si face legatura intre Moeciu de Jos( Zbircioara ) si satul Magura. Accesul l-am facut dinspre Moeciu de Jos chiar pe strada numita Valea cu Calea.


Desi e soare, ziua este destul de rece asa ca primii pasi ii facem cam zgribuliti. Din urma ne ajunge o tanti foarte sprintena care merge la Magura sa isi viziteze parintii. Vom merge alaturi de ea povestind.


Trecem pe linga citeva gospodarii avind mai mereu riul in partea stinga. Ajungem din urma niste oameni imbracati in negru care pesemne merg pe la vreo ingropaciune.


Din cind in cind se mai vede cite o bucata din creasta Pietrei Craiului. In unele locuri intilnim pod de gheata si traversam cu grija. Satenii s-au apucat de taiat porcii, am vazut vreo trei gospodarii unde godacii sacrificati erau transati si tranformati dupa bucataria traditionala braneana in caltabosi, sul, slanina, cirnati, toba, singerete, jumeri, carnita dreapta si cite si mai cite bunatati.


La un moment dat trecem printr-o zona ingusta asemanatoare unor chei unde traversam riul. Apoi ne asteapta o urcare abrupta. Tanti cu care urcam ne propune o varianta de circuit care bineinteles ca are printre atractii si casa parintilor dumneaei.


La inceput urcam Dealul Codleanului pe serpentine apoi pieptis printr-un culoar de mesteceni. Zona se deschide incredibil, se vede Craiul din ce in ce mai bine dar si intrarea in Pestera Liliecilor din satul Pestera, aflata pe versantul opus. Am intrat de vreo doua ori in aceasta pestera insa nu m-a prea impresionat cu nimic. Formatiunile cele mai interesante au fost distruse.


Continuam urcarea, ajungem pe o pajiste cu belvedere frumoasa de jur-imprejur. La capatul urcusului sunt doua case. Suntem intimpinati de doi batrini trecuti bine de 80 de ani dar care inca sunt suficient de zdraveni ca sa munceasca. Sunt foarte diferiti de majoritatea pensionarilor de la oras care sunt ceva mai sedentari si care se pling intr-una.

Oamenii sunt extrem de amabili si nu ne lasa sa plecam pina nu bem un ceai si nu gustam niste biscuiti deliciosi pe care tata mare i-a adus tocmai de la Suceava de la o piata unde vindeau rusii.


Tataie povesteste o istorioara amuzanta: cind era mai tinar, adica atunci cind avea doar 80 de ani, pe linga gara din Suceava a fost abordat de o prostituata care, dupa ce l-a intrebat daca are bani, ii promisese tot felul de bucurii prin boscheti. Tataie nu s-a lasat ispitit, ba mai mult i-a cirpit si vreo doua palme fetei trimitind-o sa isi cistige existenta intr-un mod mai demn.


Ne luam ramas bun de la gazde si iesim din curte prin partea de sus. Dam intr-un drum care cind urca, cind coboara si care pina la urma ne scoate la un drum pietruit ce pare a fi utilizat mai intens. Aici facem stinga si ne indreptam catre biserica din Magura. La un moment dat gasim un marcaj turistic ce duce la Bran trecind peste Magura Mare.


Tinem drumul inspre Zarnesti si ajungem aproape de biserica. Putin mai sus de ea se afla o intersectie cu un drum ce duce in satul Pestera si care e marcat cu banda  rosie. La intersectie este o casa cu etaj. Un banner urias ne atrage atentia: Aici locuieste primul si singurul campion mondial roman la schi fond, Paul Pepene. L-am cunoscut pe acest baiat acum multi ani, prin 2003, cind i-am fost diriginte. Pe atunci nu era campion mondial si nu participase inca la Olimpiada, dar se antrena intens pentru aceste obiective.


Pornim spre Pestera urmind ca apoi sa reintram pe Valea cu Calea din partea superioara. Dupa  o zona ceva mai plata se desprinde un drum care merge la vale. Mergem permanent avind Bucegii in fata insa atmosfera nu e chiar limpede si ne priveaza de niste fotografii reusite. Se merge pe o culme lunga si lina ce are in stinga Piriul Magurii, iar in dreapta Piriul Jitiei.

Dupa un anumit punct coborirea devine abrupta iar pamintul e alunecos. Cu ajutorul citorva figuri de echilibristica ajungem cu bine jos la punctul de confluenta al celor doua paraiase. Dinspre Pestera Liliecilor coboara un grup numeros.


Noi ne vedem de mers inainte si dupa citeva sute te metri suntem iarasi la baza Dealului Codlenilor. Bine ca nu mai trebuie sa il urcam o data. Continuam traseul pe vale pina la intersectia cu asfaltul. Tot acest circuit a durat 4 ore.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017