Muntii Ciucului: Virful Viscol

Data publicarii: 28 feb 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

La doar citeva saptamani dup ace am pasit pentru prima data in Muntii Ciucului am revenit cu forte proaspete dar si cu dorinta de a parcurge un nou traseu. Punctul de plecare a fost acelasi, Pasul Faget insa de data asta am luat-o in directia opusa, spre Virful Viscol( sau Szello cum apare pe marcaj ) – 1493m. Am plecat la drum impreuna cu Nucu, Ciprian si Costi.
 
 
Sageata de la intrarea in traseu ne spune ca trebuie sa urmam banda rosie si ca pina in virf sunt 3 ore. Plecam pe urmele unui drum care acum e acoperit cu zapada si urcam spre niste antene. Marcajul e rar dar bun si pozitionat cum trebuie in punctele cheie. Vremea e cam inchisa, prognozele ne spuneau sa ne asteptam la ploaie si lapovita. Vizibilitatea era destul de buna facilitindu-ne orientarea.
 
 


Din cind in cind ne mai izbeste in fata cite o rafala de vint dar asta nu ne impiedica sa mergem mai departe. Deplasarea se face tot timpul pe drum forestier. Desi privit in linie dreapta virful Viscol parea foarte aproape, socoteala de pe pamant e cu totul alta: coborim si urcam culmi, mergem cind pe creasta cind de-a coasta, serpuim.
 


Inspre nord se mai limpezeste. Am o discutie cu Nucu privind identitatea unui Munte din departare care se vede din ceata. Nucu sustine ca e Ceahlaul iar eu nu am suficiente date sa confirm. Si cum discutam noi asa, ne ajung din urma doi oameni care merg la lemne cu calul si caruta.
 


Ii salutam noi in romana, iar Nucu in maghiara. Dupa care ii intreaba in romaneste daca ceea ce vedem e Ceahlaul. Oamenii nu il intreleg din prima, insa dupa ce le este repetata intrebarea raspund cu un DA.

Noi ceilalti pufnim in ris pentru ca oamnenii au lasat impresia ca ar raspunde cu DA la orice intrebare li s-ar fi adresat. Inclusiv la celebra intrebare inspirata din serialul Robotzi: Sa te ghetzalesc un gushe?

Nucu ne explica faptul ca celor de origine maghiara de pe aici le ia putin timp pina reusesc sa schimbe limba si sa dea raspunsul in romaneste.
 


Dupa portia asta de ris cu pofta ne asternem iarasi la drum. Coborim, urcam, tineam creasta cind la stinga, cind la dreapta, creasta asta a Ciucului e foarte sinuasa. Pe valea din stinga se vad niste casute si se aude latrat de caini. Noi facem o coborire lenta si ne intersectam cu un alt drum ceva mai umblat se pare. Trecem citeva izvoare inghetate si ne oprim la un zid mare de beton pe care se afla niste marcaje mari.
 



Nucu cere o pauza de masa insa pentru asta trebuie sa ne gasim un loc mai ferit de vint. Ceea ce se intimpla destul de repede citeva zeci de metri mai incolo la o intersectie cu un drum ce vine din dreapta dinspre Frumoasa. Coborim un pic pe acest drum si ne gasim adapost linga niste brazi. Ne punem pe mincat si ramanem cu totii incintati de zacusca pe care a adus-o Nucu dar si de rachiul sau.

Pe drumul acesta se vad niste urme relative proaspete de roti care merg inspre Virful Viscol. Pe noi ne ajuta fiindca e strinsa zapada prin aceste locuri si nu mai trebuie sa ne croim poteca. Inca citeva curbe si suntem la baza virfului. Un indicator ne spune ca nu mai e mult de mers, doar 10 minute. Inca un lucru pe care l-am remarcat in Muntii Ciucului si pe care il gasesc util este scrierea pe sageti a coordonatelor gps.
 


Vremea se zburleste incepe o vifornita asta ca sa ni se explice mai bine de ce numeste Virful Viscol chiar asa. Zapada e mai groasa in zona asta. Noi alegem sa urcam tot pe drum parcurgind citeva serpentine si ignorind urcusul pieptis indicat de marcaj. Inainte de virf avem supriza sa descoperim un refuiu nou din lemn identic cu altele de prin zona vazute in Nascalat sau Hasmas.
 


Ne adapostim pentru citeva minute in refugiu prilej sa ne mai incalzim si sa vorbim pe la telefon cu diversi prieteni. Nu prea ne mai venea sa iesim pe afara dar trebuie sa ne atingem obiectivul. Virful e aproape, cam la 100 de metri de refugiu, si este marcat de o sculptura in lemn foarte interesanta ce-l are in virf pe Sfantul Ladislau. Putin mai incolo, chiar pe virf este o cruce mare de lemn si un fel de trepied inalt. Am facut destul de mult, cam 4 ore si jumatate.
 


Nu stam mult si facem, fara exceptie niste poze de grup strimbe. Bineinteles ca in cazul asta trebuie sa mai treagem o dubla. De data asta iese bine iar faptul ca am folosit o mica regie punind fiecare pe pamant genunchiul drept ne-a ajutat sa obtinem un efect interesant. Putin mai incolo e un punct de belvedere mai larg unde vizibilitatea nu mai e obturata de brazi.
 


Vedem in departare parti din Muntii Tarcaului. Creasta Muntilor Ciucului se continua cu Obcina Cosnei si merge pina inspre Muntii Nemirei. Mergem si noi pe creasta pin ape ultimul virf mai inalt, pina in locul de unde incepe sa se coboare tare si unde gasim o groapa mare ramasa probabil in urma vreunui exercitiu militar.

Parasim creasta si coborim spre un drum forestier care ne va intoarce la indicatorul de sub virful Viscol. Drumul de intoarcere e identic cu cel de la dus fiindca trebuie sa ne recuperam masina. Cu toate astea in zona se pot face si vreo doua circuite, insa nu in totalitate marcate.

Drumul de intoarcere il parcurgem in pas ceva mai alert. La dus am stat mult de povesti neglijind ritmul, acum insa trebuie sa ne miscam mai alert fiindca ziua e scurta iar noaptea se asterne repede in decembrie. Pina la urma nu a fost necesar sa folosim frontalele insa Nucu a tinut sa ne arate ce poate lanterna sa. Toata admiratia.

Cind ajungem in Pasul Ghimes e noapte de binelea chiar daca e doar ora 17:15. Am avut parte de o zi reusita, am facut ceea ce ne-am propus insa cel mai important a fost faptul ca ne-am miscat si ca am descoperit locuri noi.



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017