Ceahlaul la sfarsit de iarna

Data publicarii: 19 mar 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

La ceas de primavara cind zapezile incep sa paraseasca asezarile omenesti, cei care iubesc iarna isi cauta mereu locuri unde zapada se da dusa mai greu. Schiorii profita si cauta partii la inaltime sau vai, iubitorii de drumetii aleg  trasee pe la inaltime.

Asa a fost si cazul nostru. Ne-am strins 19 persoane din Brasov, Galati, Iasi pentru a merge in Ceahlau.Ghidul nostru a fost domnul Dumitru Stoica din Piatra Neamt. Date fiind conditiile gasite la fata locului a trebuit sa gindim traseul un pic altfel decit ne propusesem.

La Cabana Dochia nu am mai gasit locuri asa ca a trebuit sa ne orientam rapid si sa gasim alt loc de cazare. Si l-am aflat la Cabana Fintinele. Domnul Stoica a propus urmatoarele:

Ziua 1: Izvorul Muntelui – Jgheabul cu Hotar – Jgheabul lui Stelea – Cabana Meteo Toaca – Cabana Fintinele.

Ziua 2: Cabana Fintinele – Cabana Meteo – Cabana Dochia. Iar varianata de coborire urma sa o alegem la fata locului.

Plecam de la Brasov dupa-amiaza si la insistentele Domnului Stoica facem un mic ocol pina la Piatra-Neamt unde suntem intimpinati cu toata ospitalitatea moldoveneasca dar si cu niste bucate delicioase preparate de doamna Lucica.

De acolo plecam la Pensiunea Crusitu din Izvorul Muntelui. Aici ii gasim pe MecanTuristii din Galati si facem jonctiunea la un pahar de vorba. Are loc si o scurta sedinta tehnica in care stabilim ora plecarii si traseul.

Simbata pe la ora 9 suntem la intrarea in Parcul Ceahlau. Platim taxa de acces in parc - 5 lei si pe la  9:20 incepem ascensiunea. Ma tin aproape de domnul Stoica, un foarte bun cunoscator al Ceahlaului, un om extrem de sensibil si educat de la care cu totii avem de invatat.

Ajungem pe nesimtite in Curmatura Lutu Rosu unde este o bifurcatie de trasee. Mai exact banda albastra care duce la Cabana Dochia prin Polita cu Crini se desparte de triunghiul albastru  care merge tot acolo dar pe Jgheabul cu Hotar.


Noi tinem triunghiul albastru. Poteca nu prea e dar dupa ce o calca 19 oameni sigur iese ceva. Din Curmatura Lutu Rosu coborim citeva minute in drumul care leaga statiunile Durau si Izvorul Muntelui. Dupa citeva sute de metri parasim drumul si intram pe Jgheabul cu Hotar. Zapada e mica si destul de moale. Urcam voiniceste pina la Stinca Dochia unde facem si primul popas mai consistent.

De aici urmeaza greul. Urcarea devine din ce in ce mai abrupta, zapada din ce in ce mai mare. Cei din fata sapa urme la greu. Unii isi pun coltarii. Nu umi dau seama daca sunt eficienti pe o astfel de zapada asa ca aleg sa urc doar in bocanci.. Din loc in loc exista citeva balustrade de care ne-am mai ajutat la urcare.

Dupa o serie de opinteli si dupa ce traversam cu greu citeva zone mai delicate cu zapada mare iesim in sfirsit din golul alpin. Afara e o vreme superba. Ma incearca un sentiment de regret ca nu am urcat pe la Piatra cu Apa, un traseu mai scurt in teorie. Dar nu-i nimic, de aici urmeaza ceva nou pentru cei mai multi dintre noi.


Parasim marcajul iar domnul Stoica preia controlul si ne conduce pe Jgheabul lui Stelea. Dupa o prima bucata mai neprietenoasa, cu zapada mare si copaci, iesim pe o stinca aflata in soare si facem un popas. Aproape de noi, dar pe o alta stinca sunt citeva capre negre. Pasc linistite si nu se simt amenintate de prezenta noastra.


Stam pe o stinca si asteptam sa vina toata lumea. Unii mai maninca cite ceva, altii isi pun coltarii. De aici va incepe greul. Zapada e maricica iar dupa vreo 10 minute panta se inaspreste radical. Inaintam in ritm de melc. Uneori mai tragem cite o cazatura, altori ne afundam serios in zapada. Grupul din fata in care ma gasesc si eu, oboseste insa primim intariri din spate. Edi, Alex, Senty si Valerica vin cu forte proaspete si sapa urme prin zapada. Incepe sa ne mai revina pulsul si sa avem cu totii spor la urcat. Urmeaza apoi o portiune mai plata la capatul careia ajungem la Cabana Meteo de sub virful Toaca.


Aici facem o pauza mare, mincam cite ceva ca sa mai prindem ceva puteri. Dupa masa ne cam impartim: unii vor urca virful Toaca iar ceilalti au hotarit sa ne astepte.

Plec si eu spre virful Toaca, ca doar si pentru asta am batut atita amar de drum. Vremea e foarte frumoasa, soare, vizibilitatea in departari insa nu foarte buna. Urcarea pe Toaca mi s-a parut mai usoara decit vara, mi s-a parut ca am avut spor din plin si ca am ajuns mult mai repede.

Pe urcare am avut parte de un mic incident: o piatra venita de undeva de sus nu si-a ales ca lumea traseu si s-a oprit din pacate fix in capul lui Ana Maria. Din fericire nu s-a intimplat nimic grav.


Ajungem cu totii pe virf, prilej de poze de grup si fotografii in departare. Lacul Izvorul Muntelui e acoperit de gheata. Aproape de noi este celebra stinca Panaghia, care nu are prea multe urme de zapada. Chiar si vazuta de sus este impresionanta.


Dupa inca o serie de fotografii coborim de pe Toaca cu atentie sporita sa nu mai avem parte de un alt incident. Ajunsi linga Cabana Meteo gasim colegii nostri foarte veseli. Plecam cu totii spre Cabana Fintinele.


Poteca e batuta, greul a trecut. Ne oprim la baza Panaghiei care este de acum in lumina blinda a serii. Peisajul se deschide oferind o panorama extraordinara catre Statiunea Durau. Se vede foarte bine si cabana Fintinele, locul nostru de inoptare.


Grupul se fragmenteaza poate din dorinta de a fotografia si de a sta cit se poate de mult in zona asta inalta. Poteca ocoleste un ultim virf mai inalt si incepe sa coboare ceva mai accentuat.


Curind ni se deschid noi puncte de belvedere inspre Durau. Ne abatem pe o creasta ingusta pentru a admira privelistea,


Putin mai jos se gaseste o alta stinca solitara. Numele ei descrie foarte frumos forma pe care o are: Cusma Dorobantului.

Din acest loc ar mai fi cam o ora in coborire pina la Cabana Fintinele.Intram in padure si urmam citeva serpentine ce ne duc bine in jos. Puncte de belvedere sunt destul de putine. O buna bucata mergem pe curba de nivel.

Ajungem la Cabana Fintinele la ora apusului, cind o lumina portocalie, hipnotica invaluie muntii din jur. Intram in cabana unde ii intilnim pe colegii de tura ajunsi mai repede. Ne punem la o masa si asteptam sa se reintregeasca trupa.

Rind pe rind apar si ceilalti. Ultimii ajunsi sunt Costel si Edi care intra in cabana cu gura pina la urechi. Buna dispozitie este deja asigurata.  Seara o petrecem la masa in preajma sticlelor cu licori  de tot felul.

Edi a a adus niste foi cu versuri de la cintece. Incepem in forta cu Treceti batalioane romane Carpatii, iar ceea ce a urmat a venit de la sine. A fost o seara minunata in care toata lumea s-a simtit bine.


Citeva cuvinte despre Cabana Fintinele, unde eu ma aflam pentru prima data. As fi luat o piatra in gura conform traditiei daca nu era zapada asa de mare.

Cabana se afla la o altidune de 1220 de metri. Are grupurile sanitare in interior, apa curenta si chiar si dus. Pretul de cazare este de 25 de lei pentru o persoana. La mincare si beuturi preturile sunt moderate( ciorba 6-9 lei, ceai 2 lei, bere 6 lei) asemanatoare cu mai toate cabanele de pe la noi. In camere exista paturi normale, nu stiu de ce ma asteptam sa fie etajate. Nu prea este nevoie de sac de dormit. Nu au dat caldura insa au niste pilote groase care isi fac treaba excelent.


A doua zi ne-am trezit ceva mai de dimineata. Planul de plecare era la ora 8. Impachetam si facem poza de grup in fata Cabanei Fintinele. Astazi este vind destul de puternic dar si vizibilitate ceva mai buna decit data trecuta. Ceahlaul se vede minunat, Panaghia e foarte bine individualizata iar in spatele ei se disting antenele de pe virful Toaca.


Plec printre ultimii de la cabana si in prima jumatate de ora obosesc destul de bine probabil din cauza ca nu merg intr-un ritm ceva mai alert cu care sunt obisnuit. Apoi prind bucati mai libere si ajung la parametrii de functionare normali. Nu fac pauze mai deloc iar linga Cusma Dorobantului ii reintilnesc pe Alex, domnul Stoica, Daniel, Costi si Ioana. Vintul e cam rece si nu prea iti vine sa stai. Asa ca dupa ce fac rapid o poza, iau o gura de apa, apoi plec la deal in continuare.Astazi parca este mai frumos chiar daca nu mai e soarele de ieri.

De sus coboara un grup mare, cred ca erau vreo 70 de insi care se aflau la o scoala de ghizi montani.Nu stiu ce se invata la scolile de ghizi montani dar pe astia nu i-au invatat doua lucruri elementeare:

1. sa salute
2.  sa dea prioritate celor ce urca

In plus conducatorii grupului ii minau la vale obligindu-i sa pastreze grupul compact. Indemnurile lor mi-au adus aminte de celebrele Hais, Cea, Nieea cu care taranii isi conving caii si boii sa mearga mai departe.


Iesim de tot din padure apropiindu-ne de Panaghia.Vintul incepe sa isi arate coltii, asa ca o gluga pusa in cap face minuni si de data asta.

Trec pe linga Panaghia reintilnindu-ma cu Cabana Meteo. In departare se vad Ocolasul Mare, Piatra Vitovos si portiuni din Muntii Hasmas. Ioana si Stefan au facut o pauza scurta la adpost de vint linga o constructie de beton.Mie nu prea imi vine sa stau si de  aceea aleg sa continui la Dochia.


Merg ca la carte, pe marcaj pentru a fotografia schitul de pe Ceahlau dar si pentru a saluta virful Lespezi. Ultima parte ar fi fost destul de usoara daca nu ar fi fost rafalele de vint. Cu toate astea ajung destul de repede la Dochia si ma bag repede in cabana ca sa ma incalzesc.


Intru, salut, insa nu vad nici o fata cunoscuta. Ma invirt putin si il gasesc pe domnul Isac.

- Unde sunt restul? il intreb.
- Nu mai e nimeni, imi spune, eu am sosit primul, tu esti al doilea.

Ma uit la ceas: este ora 10:50, am facut pe aceasta urcare fix doua ore si jumatate, asa cum scria pe sageata de la Cabana Fintinele.


Ne luam niste ceaiuri si asteptam restul grupului. Treptat incep sa  apara grupulete de cite doi, cite trei si in final ne stringem cu totii. Domnul Stoica merge sa prospecteze zona, sa vada daca e poteca facuta spre Claile lui Miron. Din pacate nu e, asa ca vom cobori pe la Curmatura Lutu Rosu.


Desi multora nu le place acest traseu, eu il gasesc placut mai ales ca trecem pe linga Calugari. De data asta am avut noroc la coborire si am observat dintr-un punct o capra neagra. Putin mai jos am poposit linga Piatra cu Apa. Si mai jos se gaseste un alt punct de belvedere inspre Piatra Lata a Ghedeonului si Ocolasul Mic.

Poteca e destul de alunecoasa iar deseori am luat-o direct prin zapada mare pentru a evita cazaturile.Din loc in loc se mai gasesc balustrade de lemn de care ne mai ajutam iar din anumite locuri se vede in toata splendoarea celebra piramida a virfului Toaca, Jgheabul cu Hotar dar si Jgheabul lui Stelea, pe unde urcaseram ieri.

La un moment dat din spate ne depaseste un calugar care coboara cu o dexteritate uimitoare. Tot din spate se aud tipete. Niste fete aleg calea usoara de coborire si se dau la vale pe fund.

Ultima regrupare o facem in Curmatura Lutu Rosu. De aici ne deplasam in grup compact spre Izvorul Muntelui. Ne intersectam la un moment dat cu drumul axial spre Durau. Aici se comite ultima fotografie de grup multumita maestrului Lucian Balanica.

Peste citeva minute suntem la masini si ne pregatim de plecare. Dar inca nu e loc de ramas bun. Pentru aceasta am prevazut un loc mai special, pe barajul lacului de acumulare Izvorul Muntelui. Intodeauna despartirile sunt grele, mai ales cind ai avut cu tine oameni adevarati cu care sa petreci timp de calitate. Sper sa ne vedem cit mai curind si sa urcam din nou alte si alte poteci de munte.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 10

  • Ioan Croitor

    19 mar 2012 16:13:26

    Excelent jurnal!

  • Edmunte

    19 mar 2012 16:14:42

    Mi-a placut mult jurnalul, scris la obiect si cu poze reusite. Si asa ca sa citez un vers dintr-un cantec: mai vreau o data, si inc-o data!

  • Bogdan

    19 mar 2012 16:20:07

    Ionut: iti multumesc, ma bucur ca ti-a placut.

    Edi: si eu mai vreau odata si inc-o data :)

  • Stoica Dumitru

    19 mar 2012 16:39:12

    Bogdan!Prea multe laude la adresa mea! Am sesizat ca ai fi dorit pe la Piatra cu Apa dar cred ca a fost placut si prin Jgheabul lui Stelea. Ca de fiecare data jurnalul este succint,la obiect,bine ilustrat si deosebit de placut la citit. Multumesc Bogdan! Mai vreau si eu odata...in Calimani!

  • Radu

    19 mar 2012 18:39:52

    Vă salut cu respect. Faină tură. Sincer mă mir că ați urcat pe jgheabul cu hotar. Mie mi se pare un traseu destul de dificil și pentru sezonul cald. Când e zăpadă, prefer să cobor pe acolo fiindcă e mai distractiv. Urcarea cea mai simplă, și mi scurtă, așa cum ați amintit o consider cea de pe la Piatra cu Apă, dar e drept că nu poți să urci mereu pe acolo,că te plictisești :D Diveristatea e bună. (Acum, fiindcă v-am obișnuit cu spiritul meu critic, atenție la câteva greșeli de tastare, nu le înșirui ca să nu zică lumea că sunt rău...) O poză cu toți 19 nu aveți? :D Că pe vârf, au fost doar 12 iar la cabană am numărat 17. Apropo de vârf, și eu am așa o părere de parcă nu am fost pe munte dacă nu am ajuns și pe vârful „ăl mai mare”

  • Bogdan

    20 mar 2012 12:53:22

    Domnule Stoica, tot ceea ce am spus despre dumneavoatra e adevarat. Nu retrag nici un cuvint. Si bineinteles, astept excursia din Calimani.

    Radu: Nu ma deranjeaza criticile, sunt binevenite chiar. Din pacate nu am o poza cu toti 19, ca atitia am fost. Maestrul Lucian Balanica a fost dotat cu trepied si el a facut o poza in care sa aparem toti. Pentru unul ca mine care are destul de mult drum de batut pina pe Ceahlau e de-a dreptul ciudat sa ti se interzica sa urci Ocolasul mare fiindca asa vrea unul sau altul. Dar asta e o alta discutie.

  • Ciocanel Nicusor

    20 mar 2012 14:08:15

    O descriere tehnica, bine pusa la punct a traseului si turei in general, pigmentata cu intamplari sau aluzii la faze mai deosebite, ce nu trebuiesc uitate,avand ca rezultat un jurnal fain, cu marca inregistrata:Bogdan Balaban. Felicitari! P.S. Daca Jgheabul lui Stelea nu era, tura si amintirile noastre erau mai sarace...

  • Radu

    20 mar 2012 18:50:54

    păi... eu mă refeream la Toaca. Ocolașul Mare nu e în rezervație, adică interzis? Domnule Stoica sau Bogdan...corectați-mă dacă greșesc.

  • Bogdan

    21 mar 2012 01:02:00

    Radu: da accesul pe Ocolas este interzis. Cind pomeneai de virful "al mai mare" am crezut ca vorbesti de Ocolas.

  • Daniel

    21 mar 2012 18:39:32

    Foarte faina tura. Si un jurnal pe masura. Salutari tuturor !

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017