Primele ascensiuni pe Virful Grossglockner

Data publicarii: 02 apr 2012

Expeditiile montane au fost extrem de rare pina in secolul 17. Doar vânătorii, braconierii si aventurierii care cautau minerale preţioase au îndrăznit să intre în munţi. 

La începutul Iluminismului oamenii de ştiinţă au depăşit teama de munte. Diversi exploratori au avut îndrăzneala sa calce într-o lume nouă, necunoscută - fara harti, marcaje, descrieri de traseu, cabane, refugii, fara echipamente adecvate sau ghiduri de calatorie pe munte. 

Prima ascensiune a virfului Mont Blanc în anul 1786 a facut senzaţie extraordinară. Acest eveniment l-a inspirat pe episcopul Carintiei, Franz Xaver Graf von Salm-Reifferscheid (1749 - 1822), in a organiza prima încercare de a urca pe Grossglockner. Nu a fost vorba doar de a urca cel mai înalt vârf din Austria, la 3.798m, ci a fost de asemenea si o expeditie stiintifica. Salm a format un grup in care au fost selectaţi si oameni care se  ocupau de istoria naturală şi fizica. 



În primăvara anului 1799 Salm a ordonat ca explorarea sa se faca pe ruta aparent  cea mai simplă, prin Valea Leiter. In acest scop s-a construit o cabana care ulterior avea sa ii poarte numele. Astazi, Hut Salm se află astăzi în apropiere de locul de amplasare original. 

Prima expeditie a eşuat din cauza ninsorilor abundente. Şase bărbaţi au reusit sa urce  Kleinglockner (3783 m). În ciuda aprecierilor formulate de oamenii de ştiinţă ai vremii, această performanţă a fost insuficienta pentru Salm. 

La 26 iulie 1800, a pornit a doua expediţie de la Heiligenblut: 62 de persoane, inclusiv doisprezece "demnitari" (adica Salm şi diversi oameni de ştiinţă ). Datorita vremii favorabile expeditia a fost un succes. Cinci bărbaţi au urcat efectiv Grossglockner şi au ridicat o cruce pe virf. 

Cronicarul expediţiei, vizibil impresionat, a descris cum Salm sarbatorit aceasta victorie, la coliba de lemn din Valea Leiter: "epsicopul i-a onorat pe alpiniştii Glöckner cu o masă bună. S-ar crede, tinind cont de bucate( piersici, smochine, ananas, pepeni ) că a fost mai mult o masă împărătească în capitală decât o cina într-o cabană alpină. Sampania, vinul de Tokay şi de Malaga au curs in acea zi. " 

Cu acest prilej s-a facut si o masuratoare, pe baza barometrului, a inaltimii virfului Grossglockner. Atunci virful a fost omologat ca avind 3761 m – cu 37m mai puţin. In 1799 masuratorile au avut o eroare si mai mare, virfului atribuiindu-i-se  4216 m.

Tot cu acest prilej s-au acumulat noi cunostinte. S-au efectuat teste legate de topirea zapezii, de punctele de fierbere ale apei, de umiditate, de pulsul si frecventele respiratorii. De asemenea a fost instalat  un barometru lângă crucea de pe virf. 

Costul total al acestei expeditii este greu de apreciat. Se cunosc salariile, preţurile şi costurile de călătorie de la acel moment. Unii specialisti apreciaza ca, la valoarea euro din anul 2005 bogatul episcop Salm a cheltuit cel puţin  echivalentul a 50.000 de euro pentru ambele expeditii Glöckner.



Primele capitole ale istoriei alpine în jurul valorii de Grossglockner au fost scrise de către cronicarii expeditiilor. Salm a fost însoţit in cea de-a doua expediţie Glöckner, în 1800, de vicarul sau, contele Sigmund von Hohenwart (mai târziu primul episcop de Linz) pina in locul numit Cuibul Vulturilor.

Sigmund von Hohenwart si-a învins în 1802 frica de inaltime in portiunea delicata dintre Kleinglockner şi Grossglockner, şi, la vârsta de 57 de ani, a obţinut o importanta victorie personala atingind vârful Grossglockner. 

Următoarea generaţie de clerici - alpinisti a fost condusă de Cardinalul de Salzburg, prinţul Friedrich Schwarzenberg, care a studiat teologia la Salzburg şi a întreprins mai multe ascensiuni în Alpi calcarosi. 

Schwarzenberg a devenit mai tirziu mai târziu Arhiepiscop de Praga. În 1841 a realizat prima ascensiune riscanta pe  Hohen Tenn (3368 m) urmata de  o performanţă de excepţie: urcare pe Wiesbachhorn (3564 m), plecind de la Ferleiten. Au fost  in total peste 2400 m diferenta de nivel ascendenta, iar Schwarzenberg a parcurs acest traseu dus-intors într-o singură zi.

Chiar si unii cronicari au fost angrenati in ascensiuni indraznete: calugarul franciscan Corbinian Steinberger a realizat o urcare solo în 1851, cu o sticla de vin şi o pâine, facind turul Glöckner de la Heiligenblut într-o singură zi, dus-intors. Preotul Franz Francisci din Heiligenblut este cel care a făcut prima ascensiune de iarnă în 1953. 

Asa-zisii demnitari au atras atentia asupra lor in urma acestor expeditii catre Glöckner. In 1856 insusi Majestatea Sa împăratul Franz Josef a facut o vizita in în Heiligenblut. Monarhul de 26 de ani, a urcat în patru ore de la Heiligenblut pana in punctul care astazi se numeste Kaiser-Franz-Josefs-Höhe. Soţia sa, imparateasa Sisi s-a mulţumit doar cu o plimbare la casa de odihna Elisabeth.



Pentru a facilita etapa de 2.500 de metri de ascensiune din Heiligenblut la vârful Grossglockner, Asociaţia Alpina ridicat in 1876  "Glocknerhaus", o locaţie selectă, aflata la 1.700 de metri altitudine. In curind numarul vizitatorilor a crescut la 3.000 pe an. 

La scurt timp după construirea acestei baze, un om curajos, care se bucura de o atentie speciala a petrecut noaptea acolo. Numele sau: Margrave Alfred Pallavicini, de 28 de ani, a declarat a fi "cel mai puternic om din Viena". 

Cu trei ghizi montani el a încercat să întreprindă ascensiunea pe Grossglockner prin ghetarul  Pasterze urcind o panta de gheata cu inclinatie de 52 de grade. Entuziasmul a invins instinctul de conservare. Ghizii au taiat pe rind trepte în gheaţă.

Expeditia nu a avut succes din cauza gheţii si a pantelor abrupte. Alpinistii au continuat sa sape trepte in gheata – in total 2500 de paşi in şapte ore. Efortul i-a dus aproape de punctul de epuizare dar...si de vârf. 

Această performanţă poate fi apreciata la adevarata valoare daca ne gindim ca abia dupa 23 de ani cineva a îndrăznit să incerce ascensiunea pe acelasi traseu. În 1886 Pallavicini a luat-o pe fata interzisa a Glöcknerului cu cei trei însoţitori. Aproape de virf zapada s-a rupt cu cei patru temerari.

 

Numai Pallavicini supravieţuit căderii. El a rătăcit undeva în jos, cautind drumul spre vale. A fost descoperit mort o săptămână mai târziu ghemuit la marginea unei crapaturi in gheţar. Pallavicini a fost pus sa se odihneasca, în cimitirul de Heiligenblut, vizavi de cartea de metal, care pastrează inscrise numele tuturor victimelor Grossglockner. 


- va urma -


Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Ciocanel Nicusor

    03 apr 2012 05:44:36

    Inedit, interesant, instructiv, Bogdan, Balaban, multumim...

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017