Istoria soselei Grossglockner

Data publicarii: 09 apr 2012

Ideea construirii unui astfel de drum in Alpii de Est nu a fost una noua. Descoperirirle arheologice atesta faptul ca celtii si romanii s-au deplasat pe aici folosind diverse rute.

Cutite de bronz pre-celtice, bijuterii de aur celtic, statuia lui Hercule, capastre de animale, precum şi lanţurile sclavilor dovedesc faptul ca oamenii din vechime au trecut prin aceste locuri.

Pānă la punctul culminant al comerţului īn secolul al 17-lea, după Brenner şi Tauern Radstadt, Hochtor a fost treia cale comerciala ca importanta, aproape zece la sută din schimburile comerciale cu bunuri peste Alpi de Est se faceau pe aici.

Constructia

Ideea incepe sa ia foma concreta in toamna anului 1924 cind inginerul Franz Wallack a fost solicitat sa īntocmeasca un proiect de drum de trei metri latime, cu opţiunea de a putea fi extins la cinci metri, cu puncte de trecere, cu inclinatie maxima de 12 la suta (exceptie facind Edelweißspitze - 14 procente). Drumul urma a fi acoperit cu pietriş.

Costurile de atunci erau de trei milioane de şilingi austrieci, aproximativ 7 milioane de euro azi ( in varianta cea varianta ieftină).

Īn 1928 şeful Guvernului Provincial, Franz Rehrl a dat ordinul decisiv pentru inceperea lucrarilor catre Grossglöckner.

Īn toamna anului 1929, guvernul a decis īn unanimitate la Salzburg sub presiunea crizei economice crescānde sa construiasca Soseaua Glöckner.

La 30 august 1930,  are loc prima detonare īn Ferleiten. In timpul ramas pānă la venirea iernii s-au efectuat īn principal doar lucrări de cercetare.

La 19 februarie 1931,  a fost fondata compania Grossglockner HohenAlpenStrasse PLC. Constructiile au inceput sa avanseze cu repeziciune.

O treime din drum a fost finalizată pānă la sfārşitul anului 1931.

Trezeci de luni mai tārziu, la 22 septembrie 1934, se consemneaza prima parcurgere a acestei sosele de catre pilotul Rehrl. Acesta a traversat Hohen Tauern pe drum nefinisat īntr-o masina Steyr 100 adaptata. Aceasta avea un motor de 1.2 litri, 32 cai putere,  viteza maxima 100km pe ora,  si un consum  in jurul a 10 litri de benzina la 100km.

Drumurile de legatura din valea Moll şi din valea Fusch au fost modernizate īnainte de deschiderea soselei alpine Großglockner.

Deschiderea oficiala a avut loc pe 3 august 1935. Cifrele sunt impresionante: 870.000 de metri cubi de pămānt şi piatră au fost mutate / excavate īn cele 26 luni de coonstructie; au fost creati 15750 de metri cubi de zidărie, 67 de poduri; au fost instalate 24 de posturi telefonice. Au lucrat peste 4000 angajati in  1,8 milioane de schimburi.

Costurile totale de construcţie, īn conformitate cu calculele finale de la 16 aprilie 1936, s-au ridicat la 53,5 milioane de euro la moneda de astăzi, pentru construcţia de drumuri, 3,3 milioane de euro pentru īmbunătăţirea drumurilor de apropiere, instalarea posturilor telefonice şi alte diferite detalii.

Muncitorii Glockner

Si acum citeva cuvinte despre asa-numitii muncitori Glockner, cei care au dus greul acestei constructii.

Majoritatea lor au fost angajati din rindul somerilor fiind repartizati cu ajutorul Biroului pentru Someri. Erau platiti cu un siling pe ora echivalentul unui pachet de tigari in acele vremuri. Doar cei mai puternici erau in stare sa munceasca norma intreaga de 58 de ore de munca pe saptamana. Acestia insa erau mai bine platiti fiindca dadeau un randament mai bun.

Fotografiile de mai jos provin din Muzeul dedicat muncitorilor Glockner.



Compania a asigurat locuri de cazare, cantine si bucatarii. Muncitorii Glockner au provenit in principal din regiunile Slazburg si Carintia, dar si de la Viena. Conditiile grele de munca, clima aspra de pe munte i-au determinat pe multi sa renunte la acest job.

Timpul de lucru pierdut in zilele cu vreme rea se recupera atunci cind conditiile meteorologice erau prielnice. Multumita lui Wallack muncitorii Glockner au fost primii beneficiari din Austria ai reglementarilor privind vremea rea : in schimbul banilor pierduti din cauza vremii neprielnice angajatorul a luat o serie de masuri cu scopul de a-si pastra angajatii.



Muncitorii Glockner primeau trei mese la cantina si un pat cu cearsaf si patura in camere incalzite. Totul la  2,80 de silingi pe zi. Cazarea si masa ii costa pe muncitori echivalentul a trei ore de munca, asta fara sa socotim orele suplimentare sau bonusurile.

Reprezentantii muncitorilor au organizat un serviciu aprovizionare cu alimente la baza muntelui unde bacanii din sate aduceau proviziile in zilele de simbata. Astfel nu se platea nimic in plus pentru transport..

Muncitorii Glockner primeau prime pentru zilele de duminica, pentru perioadele de concediu si pentru munca la mare altitudine. In felul acesta bonusul ajungea la 62% din salariu.  In mediul alpin aveau putine posibiltati de a cheltui banii cistigati cu greu. Cei mai multi dintre ei faceau economii. Bacanii din zona vindeau rar cite un Braunschweiger, cel mai ieftin cirnat.



Lucratorii locuiau in baraci, aveau cantina dar si un centru cultural cu biblioteca, radio( RAVAG emitea 4 ore seara avind programe cu muzica si stiri ) si cabinet medical. Un preot se ingrijea de viata spirituala. Politica era un subiect tabu.

Parintelel Glockner Franz Stiltz a fost primul preot al muncitorilor. Acestia il indrageau fiindca preotul le asculta problemele, ii sprijinea in dileme de ordin sufletesc, organiza slujbe dar si diverse alte prezentari la biblioteca.



Muncitorii erau multumiti fiindca aveau unde lucra si isi foloseau putinul timp liber pentru a se odihni, a scrie scrisori si pentru a-si comemora colegii disparuti in accidente de munca. In total 12 oameni au pierit la constructia acestui drum.

In 1935, primul an al soselei, Wallack a estimat un număr de 120000 de vizitatori. Numarul acestora a crescut constant ajungindu-se pina la aproximativ 375000 de vizitatori in 1939. Bineinteles, după īnceputul de al Doilea Război Mondial, la 1 septembrie 1939, a existat o scădere a drastica a fluxului de turişti.



Īn timpul anilor de razboi, intre 1940 si pānă īn 1944, doar 27.000 de oameni au mers pe soseaua Grossglöckner.
Drumul Glöckner a suferit in timp distrugeri grave din cauza utilizarii cisternelor de mare tonaj, din cauza deszăpezirii deficitare facuta de forţele de ocupaţie si din cauza condiţiilor meteorologice severe. Astfel, in 1945, după eliberare, principala grija a administratiei a fost reparatia drumului pentru a garanta siguranţa traficului.
Din 1949, fluxul de vizitatori de pe Soseaua Grossglöckner a crescut in mod clar. Frecvenţa medie de vizitatori din 1949 pānă īn 1952 a crescut anual cu 45 la sută, iar veniturile din taxare chiar şi cu 58 la suta.
 
Aceast fapt a subliniat necesitatea pentru modernizarea soselei Grossglöckner. Obiectivele au fost urmatoarele :
- lărgirea drumului de la 6m la 7.5m
- extinderea razei curbelor de la 10m la 15m  pentru a creşte viteza medie de la 40 la 70 km pe oră,
- constructia de locuri de parcare pentru 4000 de vehicule

In acest fel s-a dorit creşterea capacitatii drumului la 350.000 de vehicule anual.
In 1953, sase la suta din cota de modernizare a fost īndeplinită, şi 31 la sută īn 1959.

Īn iulie 1960, compania Grossglockner Hohenalpenstrasse PLC şi-a asumat proiectul Road Gerlos. Dupa numai 25 luni de construcţie, drumul alpin Gerlos a fost deschis traficului la data de 31 decembrie 1962.

Doi austrieci mari: Wallack şi Rehrl

Inginerul Franz  Wallack este cel care a proiectat aceasta sosea. Inainte de a o face el călătorit pe toate drumurile alpine din Europa acelor ani. Abia apoi a intocmit proiectul, folosindu-se de aceste ceea ce aobservat in toate aceste drumetii.

Franz Wallack a avut sprijin din partea unui foarte important om al vremii. Drumul nu s-ar fi construit fără tenacitatea lui Franz Rehrl, şeful Guvernului Provincial din Salzburg. El a identificat cele trei surse de putere ale acestei regiuni sărace, alpine

- puterea inepuizabilă a apei,
- un patrimoniu cultural admirat īn toată lumea
- natura grandioasa.

Īn 1922 Rehrl salvat Festivalul de la Salzburg de la colaps. Apoi īn 1924 el a construit prima hidrocentarala - "Bärenwerk", īn Fusch. Ulterior aceasta a devenit simbolul redresării economice din Austria. A urmat apoi o alta hidrocentrala linga Kaprun. In 1929 a convins guvernul sa aloce banii necesari constructiei soselei Grossglockner. Aceasta masura a fost si un rapuns la criza economica a acelor ani.


Siguranta traficului si extinderea sezonului de vizitare au inpus mai apoi o serie de masuri suplimentare: protectie contra avalanşelor şi căderilor de stāncă, relocarea punctelor de taxare, reparaţii la instalaţiile de parcare şi alte clădiri.
 
Costurile ridicate au īntārziat modernizarea drumurilor Glöckner. Īn ciuda condiţiilor dificile – creterea pretului petrolului, recesiunea, lipsa de turisti - pānă īn anul 1980 asociaţia si-a achitat toate īmprumuturile externe.


Īn 1971, provinciile Carintia, Salzburg şi Tirol au semnat un acord la Heiligenblut pentru īnfiinţarea Parcului Naţional Hohe Tauern. Datorita transformarii societatii Großglockner Hohenalpenstrasse din societate de constructii in societate ce ofera servicii, s-au redefinit condiţiile cadru pentru funcţionarea economică īn zona protejată a Parcului Naţional ca un nou model de afaceri.
 

Exploatarea economică a naturii īn Parcul Naţional este supusă unor norme clare. Īn 1991, compania Grossglockner Hohenalpenstrasse PLC a fost premiata pentru măsurile ecologice luate cu Premiul pentru Protecţia Mediului.

Societatea Großglockner Hohenalpenstrasse PLC de astăzi este o companie de turism modern care detine in total alte sase companii:
Soseaua Alpina Grossglockner
Soseaua Alpina  Gerlos Alpine Road
Lumea Minunata a apei Krimml
Soseaua Nockalm
Soseaua Alpina Villach
Soseaua Goldeck Panorama

Cu aproximativ 900.000 de vizitatori pe sezon soseaua Grossglockner este una dintre cele mai foarte frecventate din Austria. Dezvoltarea de facilităţi de vizitare a obiectivelor turistice de-a lungul drumului a crescut timpul petrecut de vizitatori pe acest drum, făcāndu-l o sursă importantă de venit pentru regiune.

Soseaua alpina Grossglockner este parte a istoriei culturale din Austria, una dintre atractiile turistice principale din aceasta tara şi o realizare inginereasca recunoscuta si apreciata pe plan internaţional.



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • teodor cardei

    21 apr 2012 14:03:30

    SUPERBA DOCUMENTAREA !


    merita sa strabati acest traseu de vis...pt conformitate

    http://vacantierul.ro/grossglockner-prin-inima-alpilor-austrieci

    Sunt padurarul de la Lacul Vulturilor. Salutari de la Nehoiu.

  • Bogdan

    21 apr 2012 15:04:57

    Va multumesc foarte mult pentru mesaj. Sper sa ne vedem cit de curind sus linga Lacul VUlturilor.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017