Slovensky Raj: Traseul cu scari Sucha Bela

Data publicarii: 02 aug 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

In vara aceasta pasii( dar mai ales Ford-ul ) m-au purtat prin Slovacia, o tara interesanta dar destul de putin cunoscuta noua romanilor. Am campat undeva la poalele Muntilor Tatra la un camping din localitatea Stara Lesna.

Am ajuns Parcul National Raiul Slovac( Narodni Park Slovensky Raj - in limba lor ) cumva din intimplare, fiidca socotelile de acasa nu s-au potrivit cu cele de la fata locului. Dar nu am regretat.

Parcul se afla la vreo 15 - 20 de km de orasul Poprad, in localitatea Hrabusice. Drumul pina la intrarea in parc este foarte bine semnalizat, practic trebuie sa fi mare tantalau sa nu nimeresti.

Punctul de plecare se numeste Podlesok. Aici este amenajata o parcare si tot aici se plateste si taxa de acces in parc.

In zona exista mai multe trasee care urca spre o coama impadurita. Cel mai faimos dintre ele se numeste Sucha Bela. De ce este faimos? La prima vedere nu pare a fi ceva deosebit, altitudinile sunt modeste, se merge mult prin padure. Insa acest traseu este amenajat cu o serie de punti din lemn si scari metalice.

Explorarea acestei zone a inceput in anul 1908. Pe parcurs s-au facut o serie de amenajari iar traseul a fost deschis publicului larg in anul 1957.

L-am putea oarecum compara cu cele 7 scari din Muntii Piatra Mare, doar ca traseul este mult mai lung si are nenumarate punti; nici macar numarul scarilor nu l-am putut contabiliza. Si inca un lucru demn de luat in seama: administratorii parcului au instituit pe acest traseu sens unic. Asadar se poate doar urca nu si cobori.

Intram pe un marcaj banda verde orizontala. Mergem pe malul unui piriu, aproape de firul apei. Locul pare destul de salbatic si cu toate ca pe traseu au fost efectuate lucrari de amenajare masive impresia aceasta s-a pastrat pina la final.



Urcam usor, trecem apa de citeva ori. Apar si primele punti. Acestea sunt confectionate extrem se simplu: doi busteni de care sunt prinse din loc in loc traverse din scinduri. Nu exista balustrade si de aceea trebuie sa fi intotdeauna foarte atent unde calci.

Cam dupa o jumatate de ora de mers ajungem la primele scari. Linga ele sunt mai multe caderi de apa. Una din scari e asezata oblic, intr-un unghi in care nu stii cum e mai bine sa mergi, in picioare sau patru labe. Aceasta scara se continua imediat cu a alta, lunga si destul de verticala. De jos se mai vede o punte metalica si apoi o alta scara. Impresionant.



Incepem sa urcam pe scari. In traseu e lume multa nu prea te poti opri sa faci poze oriunde si cred ca e mai bine sa te concentrezi la drum. Nici scarile nu au balustrade. Amenajarile de la 7 Scari( care nu exceleaza la capiolul siguranta )i mi s-au parut cu mult mai sigure pentru turisti fata de cele existente in raiul asta din Slovacia.



Dupa a doua scara drumul se strecoara printre stinci facind o curba la stinga. Drum e impropriu spus fiindca pasim pe niste suporti metalici prinsi in stinca din loc in loc. Urmeaza o punte metalica si peisajul se mai deschide un pic. Mai avem o scara verticala inca o punte de metal si iara o scara verticala.



Urc impreuna cu Claudia si dupa acest pasaj gasim un loc unde sa ne oprim si sa ii asteptam pe Adi si Ramona care au ramas mai in urma. Suntem depasiti de tot felul de oameni: copii de 4-5 ani, femei corpolente, barbati care isi cara copii in spate in rucsaci speciali. Toti oamenii acestia erau foarte bine echipati, nu am vazut pe nimeni urcind in pantofi.

Pe urmatoarea bucata nu mai sunt scari, mergem pe firul vaii. Mai vedem citiva copaci cazuti si  lemne aduse de viituri dar care nu ne obstructioneaza trecerea. De la un moment dat in colo apar iarasi punti de lemn. Avem de urcat i mica diferenta de nivel unde ne ajutam de citeva trepte metalice fixate in stinca.



Peretii se apropie din ce in ce mai tare stringind-ne ca intr-o menghina. In cel mai strimt loc incape doar o persoana.



Nici nu iesim bine din acesta strinsoare si dam de o scara luuunga tare. La capatul scarii ne asteapta un traverseu destul de delicat  dupa care trebuie sa ne strecuram pe sub o arcada de stinca.

Ne luam inima in dinti si plecam pe scara. Trecem cu bine de traverseu. Apa si-a creat pe aici drum cu greu schimbindu-si de multe ori directia de curgere, contorsonindu-se si cazind in mai multe trepte.




Am mai trecut un hop. Treseul se mai calmeza pentru o perioada. prin asta intelegind ca nu mai avem urcari mari. O perioada mergem pe puntile de lemn. Peretii se apropie din nou. Incepe sa se auda mai tare zgomotul de ape. Ajungem la baza unei cascade in doua trepte. Prima treapta se urca pasind pe niste suporti metalici fixati de stinca, a doua pe scara.

Cascada asta imi aduce aminte de Duruitoarea daca e sa o  luam dupa modul in care apa se prelinge pe stinca. Altfel caderea de apa si volumul sunt mult mai mici.



Urmeaza apoi o succesiune de portiuni plate si de urcari usoare. Bineinteles ca dam iarasi de punti si de data asta chiar mergem destul de mult pe ele urcind usor.



La un moment dat puntile de lemn sunt inlocuite cu punti metalice. Pentru mai multa siguranta te poti tine de un lant.




Urmeaza inca doua scari ce ne ajuta sa ajungem deasupra unei cascade la baza careia se afla multe trunchiuri de copac, probabil carate aici de vreo viitura. Aveau sa fie fie ultimele. Mai sus ne mai ajutam de citeva trepte metalice si punti si ajungem in sfarsit pe coama muntelui unde este amenajat un izvor.

Schimbam si marcajul: banda galbena orizontala. De fapt de aici ne vom deplasa pe un drum forestier se pare foarte popular printre ciclistii slovaci.



Ne amuzam de precizia indicatoarelor: de exemplu pina in punctul Pod  Vtacin Hrbom trebuie sa facem 27 de minute. Nici mai mult, nici mai putin.

Ajungem si in locul amintit mai sus, unde se afla o intersectie de trasee. Noi ne inscriem pe o poteca marcata cu banda rosie orizontala care trebuie sa ne duca la intrarea in parc, la Podlesok.

Circuitul l-am incheiat cam dupa 5 ore. A fost o zi agreabila care a trecut foarte repede si totodata o experienta interesanta. In parcul National Slovensky Raj mai exista citeva astfel de trasee cum sunt Piecky, Vel’ky Sokol, Klastorna, toate guvernate de acceasi regula: sens unic pe urcare.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 6

  • Stir Claudia

    02 aug 2012 15:30:13

    Aceasta drumeteie a fost intr-adevar o experienta interesanta si totodata un inceput promitator pentru multasteptatul concediu.

  • Daniel Turcu

    03 aug 2012 09:59:27

    Foarte fain. Abia astept sa public foto si text aproape identic din Austria. Pe noi cine ne invata sa facem turism. Sa luam bani fara sa intindem mana. Daca ne trasneste vreo idee si la anul mergem la mare in Slovacia (sic!) stiu la cine sa apelez pentru detalii. Eco-(aproape) Logica Brasov

  • Stir Adrian

    06 aug 2012 03:53:10

    A fost o excursie foarte interesanta si inedita - condimentata cu peisaje frumoase, putina adrenalina, cascade tumultoase alternand cu vai linistite. Desi gradul de siguranta nu a fost unul sporit traseul mi s-a parut abordabil cu putin atentie. O tura reusita!

  • Constantin Ceapchi

    07 aug 2012 03:02:18

    Interesantatura, exceptional peisaj. Felicitari pentru initiativa si multumiri pentru sugestia.

  • Bogdan

    07 aug 2012 14:31:42

    Claudia si Adi: Dupa cum va povesteam, vreau sa mai merg in Slovacia. Poate facem echipa si atunci.

    Daniel: A fost interesanta experienta din Slovacia. Cu toate astea nu ma consider cunoscator. Pe noi ne-au ajutat foarte mult informatiile primite de la Peter Ham, coleg cu noi pe lista de discutii Alpinet.

    Costel: Sunt sigur ca v-ar place tare mult o tura de felul asta. Poate ii urniti pe MecanTuristi pina in Slovacia

  • Mocanu Ovidiu

    21 dec 2013 12:22:36

    Foarte fain. Seamana intr-un fel cu Valea lui Stan, pastand bineinteles proportiile.Mi-ar place sa ajung si eu pe acolo.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017