Jurnal dobrogean: Celic - Dere si Bestepe

Data publicarii: 11 iun 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dupa ce am urcat si coborit Piatra Rosie ne-am indreptat dinspre Niculitel tocmai pina la Mahmudia. Pe drum ne-am oprit la Manastirea Celic-Dere, un asezamant celebru al Dobrogei de Nord. Numele este luat de la pârâul Celic-Dere (în limba turcă celik dere inseamna pârâiașul de oțel).
 
De la Wikipedia am aflat citeva lucruri interesante:
 
Manastirea dateaza din perioada 1835 – 1840, fiind intemeiata de calugarul Athanasie Lisifenco. In 1845 a devenit manastire de maici asa cum este si astazi.

Biserica din piatră a mănăstirii a fost construită între 1901-1916, fiind ctitorită de episcopul Partenie Clinceni. Atunci au fost ridicate zidurile si acoperisul, inclusiv biserica de la subsol, în baza planului întocmit de arhitectul Toma Dobrescu din Bucuresti. Destinația inițială a bisericii de la subsol era aceea de gropniță. A fost transformată în biserica de iarnă cu hramul Izvorul Tămăduirii (1932), unde s-a slujit în perioada 1932- 1954.


Construcția este caracterizată prin suprapunerea a două biserici. În exterior, despărțirea bisericilor este marcată de un brâu înconjurător. Are trei turle, una mare pe altar-naos, octogonală, cu opt ferestre înguste și înalte, prevăzute cu ancadramente din piatră, și două mai mici, pe pridvorul închis, asezate dreapta-stânga, tot de formă poligonală. Pridvorul deschis este susținut de patru coloane mari, așezate în față, și alte două (dreapta-stânga) care mărginesc peretele pridvorului închis.


Catapeteasma, executată din lemn de păr poleit cu foiță de aur, este de mare valoare artistică, sculptura fiind opera lui Anghel Dima din București. Pardoseala este din parchet. Acoperisul din tablă. Pridvorul închis, construit mai înalt decât restul bisericii, are în partea superioară un rând de firide nepictate.


Biserica Adormirea Maicii Domnului adăpostește epitaful Mântuitorului brodat de maica Antonina în 1865, 85 de strane, policandrul si sfesnicele lucrate în 1928 la fabrica de laminate din Brasov.

Dupa vizitarea Manastirii Celik – Dere ne-am deplasat pe ruta Tulcea – Mahmudia. Obiectivul nostru era sa parcurgem "muntele" Bestepe. Bestepe inseamna in limba turca Cinci Dealuri. Si intr-adevar asta avem de facut, de urcat si coborit cinci dealuri paralele cu bratul Sfantul Gheorghe.
 
Muntele Bestepe se intinde intre localitatile Mahmudia si Bestepe si este interesant de parcurs datorita unei particularitati aparte: aceea de a vedea Delta Dunarii..de sus!
 
Bineinteles, traseul se parcurge la liber, nu exista marcaje sau alte amenajari turistice. Dar nici nu e cazul. De cum coborim din masini suntem luati in primire de caldura dar si de o armata nemiloasa de tintari care se pun constiincios pe supt singele poporului. Urcam pe un drum de piatra care duce intr-o zona cu antene unde se afla si o statie meteo. 


Inainte de a iesi din Mahmudia Trecem pe langa un cimitir lipovenesc si remarcam crucile specifice, cu trei brate orizontale, in care cel de jos este dispus oblic. Incet si sigur cistigam altitudine, mai taiem din serpentinele drumului si ajungem linga statia meteo. 


Perspectivele se deschid incredibil. Avem ce vedea: marea intindere de ape si stuff care formeaza Delta Dunarii. Cunoscatorii ne ajuta sa identificam si bratul Sulina, ba mai mult se vede si un vapor.

De pe varful primului deal se vede bucla aceea specifica a Bratului Sf. Gheorghe, pe care cu siguranta a fost remarcata de pasionatii de geografie care au studiat harta. De asemenea se vad o serie de lacuri cu tot felul  de nume din care eu am retinut doar Murighiol si Razelm.

Putin mai incolo gasim o prima cazemata. Aveam sa mai descoperim citeva astfel de constructii pe parcurs. Din pacate vizibilitatea nu este atit de buna ca sa vedem si fisia de pamant de la Gura Portitei si zarim si marea.  

Coborim primul deal bineinteles ca mai apoi sa avem ce sa urcam. Si ajungem sub atacul nemilos al tintarilor si pe al doilea virf. Cred ca astazi am batut recordul lui Ion Creanga  care omora muste si tintari cu ceaslovul in tintirim. Noi am folosit tehnica manuala de prins tintarii.


Tot pe aici apar si primele formatiuni stincoase. In unele dintre ele s-a acumulat apa in scobituri. Suntem parca mai aproape de padure dar nu sufficient cit sa trecem prin ea. Tinem in continuare creasta matematica.

Apoi coborim in saua de sub al treilea virf. Dupa care urmeaza bineinteles o urcare, parca ceva mai aspra, printre tot felul de floricele. In departare se contureaza silueta de dinozaur a dealului Deniztepe dar si piramida Muntelui Consul, destinatiile noastre de maine.

 
Ajungem pe al treilea virf, prilej de pauza. Dar aici pauzele au fost mai degraba folosite pentru ucis tintari decit pentru odihna..
 
Ne indreptam si spre al patrulea virf. Spre est se gasesc mai multe lacuri pe partea continentala, intre Bestepe si bratul Sfantu Gheorghe. Spre vest este soseaua pe care am venit si citeva eoliene ceva mai departe.
 
De pe virf privim si finalul destinatiei. Se coboara mai putin de data asta pe o portiune de creasta mai ingusta dotata cu citeva grupuri de stinci. Spre vest se vede o vale de torent adinca. Urcarea pe ultimul virf se face pe un drumeag vechi si invadat de vegetatie.

 
Pe virful cinci se mai afla o cazemata. Si nu e singura, mai jos mai gasim una. La picioarele noastre se afla satul Bestepe, care este destul de intins ca suprafata. Privim inapoi spre antenele de la Mahmudia si admiram celelalte patru dealuri pe care le-am urcat si coborit.
 
Pe acest ultim virf, cel mai inalt( 243m ) din seria celor cinci, facem poze de grup de toate felurile, mai serioase…si...mai neserioase..

 
Retragerea urmeaza sa o facem  astfel : Coborim in saua dintre virfurile patru si cinci, ocolim pe sus valea de torent si coborim la baza dealului Bestepe unde se afla un drum de pamant. Pe acest drum care margineste o cultura de griu si mai apoi una viticola ne intoarcem pina la Mahmudia iar surpriza placuta este aceea ca ajungem exact in locul in care ne-am lasat masinile.
 
Noaptea urmatoare o petrecem la o pensiune de linga Mahmudia unde am avut parte de o seara culturala plina de voie buna.
 
Asta a fost povestea celor mai estici "munti" din Romania. Circuitul a durat putin peste 3 ore. In episodul viitor veti descoperi alaturi de noi dinozaurul numit Deniztepe.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 4

  • isac gheorghe

    12 iun 2012 05:11:06

    am trecut de zeci de ori pe linga cele cinci dealuri,cind merg la pescuit,dar niciodata nu am incercat sa fac o tura pe ele.Spre surprinderea mea, am vazut peisaje care ma fac sa-mi propun o tura.Felcitari pentru jurnal si pozele care-l insotesc. george

  • Bogdan

    12 iun 2012 14:22:54

    Multumesc. Sper sa reusiti sa va rupeti din timpul de pescuit pentru a merge pe Bestepe. Eu am venit de departe pentru asta si cred ca merita.

  • Noaghea Cristina

    12 iun 2012 16:07:28

    foarte fain si detaliat jurnalul... FELICITARI!

  • Toma Radu

    07 oct 2013 11:44:47

    Dealurile Bestepe (sau Colinele Mahmudiei) reprezinta prelungirea extrem estica a Dealurilor Tulcei, fiind chiar cela mai estice dealuri ale patriei noastre. Desi au o altitudine absoluta de numai 242 m, sunt extrem de interesante, deoarece, pe de o parte, ofera privelisti mirifice asupra Deltei Dunarii (inclusiv iarna, cand se creeaza o lume de basm), iar pe de alta parte, prezinta peisaje contrastante pe versantii dinspre Delta (ce sunt impaduriti, cu specii mezofile si xeroterme) fata de versantii dinspre Depresiunea Sarichioi-Sarinasuf (ce sunt tipic stepici). Din punct de vedere geologic, Bestepe sunt dealuri de varsta devoniana, alcatuite din depozite turbiditice, calcaroase sau argiloase, si silicolite, cu un continut paleontologic de conodonte. Apartin, deci, sistemului hercinic. Faptul ca treci de pe un deal pe altul, iar pantele sunt line, fac ca o incursiune pe aceste coline sa dea impresia unei povesti frumoase...

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017